Kinetoterapie (gimnastică medicală)

Activitatea fizică este binecunoscută pentru rolul său în cadrul unei vieți sănătoase.
Îi știm cu toții beneficiile pentru trup și minte și o asociem cu un tonus ridicat, o condiție fizică optimă și o stare generală bună de sănătate.

Mișcarea este însă și o expresie terapeutică; în kinetoterapie, activitatea fizică este instrumentul principal de redobândire a capacității de mișcare în condiții normale.

În continuare, vă oferim câteva informații de bază despre această formă de recuperare, corectare și întreținere a mobilității și capacităților fizice.

Ce este kinetoterapia și cui folosește?

Asociația Americană pentru Kinetoterapie (AKTA) definește kinetoterapia astfel: un ansamblu de exerciții fizice bazate pe principii științifice, menite să îmbunătățească mobilitatea, forța și rezistența la efort.

Kinetoterapia este fondată pe principiile kinetologiei umane, știință care studiază mișcările organismului și structurile implicate direct în realizarea acestora.

Această formă de „terapie prin mișcare” sau de gimnastică medicală este destinată atât persoanelor cu o condiție fizică bună, care își doresc să-și perfecționeze condiția fizică, cât mai ales celor ce doresc să învină anumite „limitări de natură funcțională”, așa cum menționează în continuare AKTA.

Kinetoterapia este folosită ca tehnică de recuperare adresată atât sportivilor, cât și celorlalte categorii de persoane care:

• au suferit accidentări (fracturi, entorse, rupturi de ligamente)
• au trecut prin evenimente medicale (intervenții chirurgicale, de exemplu) ce au depreciat capacitatea de mișcare și totodată confortul general al vieții
• suferă de acțiuni reumatice

Practic, kinetoterapia poate consistui elementul-cheie în ameliorarea și depășirea incapacităților motorii temporare. Mișcările folosite au adesea ca obiectiv și înlăturarea durerii cauzate de dureri acute și cronice la nivelul mușchilor și articulațiilor.

Totodată, kinetoterapia este o formă de educație fizică prin care pacienții (re)învață adoptarea unei posturi corecte și evitarea unor obiceiuri ce au un impac nedorit asupra mobilității.

Kinetoterapia nu este, contrar anumitor percepții o formă de tratament ce aparține medicinei alternative, ci este bazată pe principii medicale, științifice. Un kinetoterapeut deține cunoștințe de anatomie, fiziologie și neurologie, pentru a putea aborda corect diagnosticul, tratamentul dar și prevenția.

Câteva situații în care poate fi recomandată kinetoterapia:

• lomboscralgie (durere lombară)
• hernie de disc
• discopatie
• reumatism cronic
• rupturi de ligamente
• deformări ale coloanei vertebrale (cifoză, lordoză, scolioză)
• entorse, luxații
• recuperare după fracturi

Kinetoterapia adresată copiilor

Gimnastica medicală poate fi recomandată și copiilor, în anumite situații:

• pentru a-și redobândi mobilitatea după o fractură
• pentru a-și forma obiceiuri sănătoase de mișcare
• pentru îmbunătățirea coordonării
• pentru tratamentul unor afecțiuni locomotorii
• în tratamentul parezelor
• pentru a corecta posturile vicioase și a preîntâmpina sau chiar corecta deformările coloanei vertebrale (3)

Ultimul caz, cel al deformărilor coloanei vertebrale, este cel mai întâlnit ca punct de plecare al kinetoterapiei la copii.

Cel mai adesea, coloana copilului se deformează din cauza poziției incorecte pe scaun, la masa de studiu (atât la școală, cât și acasă) și a purtării unui ghiozdan prea greu pentru statura și conformația sa, ce îl determină să se cocoșeze.
Aceste poziții vicioase nu trebuie ignorate, ci din contră, abordate kinetoterapeutic cât mai curând.

Kinetoterapie vs. Fizioterapie

O confuzie frecventă, când vine vorba de programe de recuperare medicală se face între kinetoterapie și fizioterapie. bCei doi termeni sunt adesea suprapuși, însă de fapt nu sunt echivalenți – ei definesc două forme diferite de tratament.

Etimologic vorbind, termenul de kinetoterapie provine din cuvântul grecesc „kinesis” = mișcare. Kinetoterapia se traduce astfel prin „terapie prin mișcare” - tratament bazat pe exerciții fizice ce au rolul de a vindeca și a ameliora anumite simptome și afecțiuni.

Kinetoterapia are la bază, deci, modul de funcționare al mișcărilor umane, implicând atât componenta musculară și articulară, cât și pe cea neuronală.

Fizioterapia, pe de altă parte, este definită, dacă este numai să privim în dicționarul explicativ, ca „metodă de tratament cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, electricitate)”.

De altfel, etimologic, termenul fizioterapie are la bază cuvântul grecesc „physis”= natură.

Astfel, în timp ce kinetoterapia utilizează doar mișcări și exerciții fizice, fizioterapia oferă o abordare mai complexă, ce cuprinde mai multe tehnici de tratament: electroterapie, terapie cu ultrasunete, magnetoterapie ș.a

Kinetoterapia și fizioterapia sunt frecvent asociate în cadrul recuperării, la recomandarea medicului specialist, pentru a spori și grăbi apariția efectului terapeutic.

Ce cuprinde un program de kinetoterapie?

După ce medicul specialist a oferit un diagnostic și a constatat necesitatea kinetoterapiei în recuperare, sarcina stabilirii unui program adecvat cade în grija kinetoterapeutului.

Acesta va adresa pacientului întrebări legate de simptomele resimțite (localizare, intensitate, moment al apriției), eventuali factori favorizanți, stil de viață, și tip de activitate zilnică (sedentară sau activă).
De asemenea, vor fi luate în considerare, în elaborarea unui program de kinetoterapie, vârsta pacientului și constituția fizică a pacientului.

În funcție de aceste informații, terapeutul va concepe un program de exerciții personalizat pentru persoana în cauză.
Astfel, exercițiile kinetoterapeutice vor urmări anumite obiective bine-stabilite de la început, în funcție de care va fi observat progresul.

Iată care sunt obiectivele generale, conform reputatului autor în domeniu Tudor Sbenghe (4):

• Recuperarea mobilității
Se vizează optimizarea capacității de mișcare, în general în urma episoadelor dureroase acute la nivelul articulațiilor, care împiedică mobilitatea deplină.

• Inducerea relaxării, pentru îmbunătățirea controlului asupra funcțiilor organismului și diminuarea mișcărilor involuntare.
Aceasta se realizează prin ameliorarea durerii, reducerea contracțiilor musculare și sporirea gradului de confort fizic și psihic.

• Reeducarea sensibilității
Vizează îmbunătățirea reacțiilor la stimuli și a sensibilităților specific umane (de exemplu, simțul spațio-temporal), cât și a capacității de a distinge între diverse tipuri de senzații. Se poate adresa și funcțiilor faciale, sfincteriene, genitale, celei de menținere a echilibrului, în sensul reeducării și recuperării lor.

• Corectarea posturii corporale
Kineoterapia poate contribui la dezvoltarea armonioasă a corpului, prin corectarea posturilor vicioase și a efectelor produse de acestea. Astfel, se poate forma reflexul de a adopta o postură corectă atât în condiții statice, cât și în timpul mișcării și se poate interveni asupra dezechilibrelor, prin tonifierea musculaturii și realinierea segmentelor corporale.

• Educarea și reeducarea coordonării, controlului și echilibrului
Terapeutul poate ajuta pacientul să redobândească control asupra mișcărilor musculare, îmbunătățind reflexele, coordonarea și capacitatea de contracție. Se urmărește totodotată îmbunățirea echilibrului static și dinamic, prin diverse strategii.

• Reeducarea respiratorie
Kinetoterapia urmărește și formarea unor deprinderi corecte de respirație, cu scopul relaxării musculaturii, a tonifierii acesteia și a reducerii durerii.

• Îmbunătățirea rezistenței la efort și a forței musculare
Acesta e un obiectiv care îi privește mai ales pe sportivi, dar care se poate adresa și persoanelor supraponderale ce doresc să slăbească, ori persoanelor de vârsta a treia ce doresc să capete mai multă anduranță. Sunt monitorizate senzațiile de oboseală și durere, capcitățile cardiovasculare și respiratorii, consumul energetic, nivelul glicemiei.

Programul terapeutic cuprinde cel mai adesea zece ședințe, care se desfășoară numai sub supravegherea și indicațiile kinetoterapeutului.

Eficiența kinetoterapiei este dată însă, în cele mai multe cazuri, de perseverența pe termen lung.

Ședințele de terapie familiarizează pacientul cu principiile și mișcările de bază și cu modul de efectuare a acestora, însă persoana trebuie să continue rutina de exercițiu și acasă, în fiecare zi, pentru a obține rezultate de durată.