Laringita subglotica

Laringita subglotica reprezinta inflamarea de origine virala a mucoasei laringiene la copii, care determina ingustarea cailor aeriene superioare.

In afara de simptomatologia din raceala, apar urmatoarele manifestari clinice centrale:

• Tuse noctura puternica, ca un latrat;
• Raguseala;
• Dispnee cu stridor inspirator;

De obicei evolutia este blanda si starea copilului se amelioreaza prin aplicarea unor masuri simple de linistire si inspirarea de aer proaspat. In cazurile grave - destul de rare - dispneea poate pune in pericol viata.

Tratamentul medical pentru laringita subglotica include administrarea de preparate pe baza de cortizon (sub forma de supozitoare), tranchilizante, terapie inhalatorie cu adrenalina, administrare de oxigen si chiar respiratie artificiala. Boala are un prognostic bun daca se trateaza corespunzator. Diagnosticul diferentiat se face cu epiglotita, care are o simptomatologie similara, dar de obicei pune in pericol viata (urgenta medicala).

Definitie

Laringita subglotica se incadreaza in categoria virozelor respiratorii. Inflamarea mucoasei laringiene si spasmul muscular al orificiului laringian inferior si al partii superioare a traheei provoaca ingustarea lumenului cailor aeriene, care se manifesta cu dispnee si tuse puternica, ca un latrat.

Prevalenta

Laringita subglotica apare in primul rand la copiii cu varste cuprinse intre 9 luni si 4-5 ani, in cazul carora regiunea laringiana este inca foarte ingusta. Boala apare preponderent in sezonul rece si afecteaza aproximativ 15 % din copiii care apartin acestei grupe de varsta. Incidenta sa creste in regiunile cu poluare intensa.

Etiologie

Etiologia laringitei subglotice este virala. Agentii patogeni cei mai frecventi sunt virusii paragripali (50% din cazuri), mai rar virusii gripali, rinovirusii, virusul respirator sincitial, adenovirusii si virusii rujeolici. Transmiterea acestor virusi se face prin picaturile Flügge, deci prin tuse, stranut sau contact fizic apropiat cu bolnavul.

Factorii favorizanti ai bolii sunt:

• poluarea atmosferica
• spatiile inchise in care se fumeaza
• alergiile preexistente.

Dat fiind faptul ca agentii patogeni nu isi pot pastra virulenta in aer mai mult de cateva secunde, se exclude de regula transmiterea prin intermediul hainelor sau al jucariilor.

Alte forme de laringita subglotica sunt cele conditionate de alergii (atacuri de tuse puternica, latratoare) sau cele de etiologie bacteriana ( cu stafilococ auriu sau pneumococ).

Simptomatologie

Daca simptomele de viroza respiratorie sunt deja prezente (tuse, guturai (rinita), febra), tabloul clinic al laringitei subglotice se completeaza cu tuse uscata, latratoare, care apare frecvent seara sau in timpul noptii.
Tusea caracteristica se insoteste de disfonie (raguseala) si dispnee cu stridor inspirator (sunet suierat la inspiratie), care se poate agrava in mod periculos. In functie de gravitatea manifestarilor clinice, se disting patru stadii ale bolii.

Semnele care indica o dispnee severa sunt:

• Retractia vizibila a pielii la respiratie ( de ex. pielea intra intre coaste sau in regiunea stomacului sau a claviculei);
• Tremur la nivelul aripilor nazale ( o data cu respiratia);
• Paloare;
• Cianoza buzelor (coloratie albastrui-violeta);
• Polipnee (ritm accelerat al respiratiei);

De cele mai multe ori simptomele cedeaza repede, de la sine, daca spatiul de locuit se aeriseste des si are un grad optim de umiditate.
Daca simptomele se repeta in noptile urmatoare, ele se manifesta mult mai bland. Boala evolueaza rareori in mod ingrijorator.

Diagnostic

Diagnosticarea laringitei subglotice se face pe baza anamnezei si a simptomelor specifice.

Pentru efectuarea diagnosticului diferential cu epiglotita, care se manifesta cu febra mare si odinofagie (dureri la inghitire), medicul va examina cu multa atentie faringele copilului.
De ajutor pentru stabilirea diagnosticului sunt si valorile sangvine, mai ales anumiti parametri inflamatori care cresc in faringitele de etiologie bacteriana.
Cu toate ca in principiu nu se impune radiografia toracica, ea poate fi recomandata in functie de rezultatele examenului clinic si paraclinic.

Tratament si evolutie

Tratamentul laringitei subglotice se orienteaza in functie de gravitatea manifestarilor clinice.

Masurile generale includ:

• Expunerea la aer proaspat, rece;
• Linistirea copilului;
• Scaderea febrei;
• Aport hidric;

Se recomanda instiintarea medicului, singurul in masura sa excluda, prin diagnosticul diferential, alte boli care se manifesta cu simptome similare.

In plus fata de masurile generale de ingrijire, se recomanda, in caz de dispnee care progreseaza, tranchilizante, administrare de oxigen si/sau supozitoare pe baza de cortizon.

In cazurile foarte grave cu dispnee paroxistica se impun terapia inhalatorie cu adrenalina si masuri de respiratie artificiala: intubare, respiratie gura la gura sau chiar traheotomie (efectuarea, pe cale chirurgicala, a unui orificu in trahee).

Evolutie si prognostic

Evolutia laringitei subglotice este in general buna, cu disparitita de la sine a simptomelor. Tratarea la timp a bolii previne aparitia manifestarilor clinice grave. Foarte rar, daca nu se intervine terapeutic in timp util, survine decesul. De aceea, medicul trebuie chemat de urgenta in orice caz de dispnee severa. Este foarte important sa se efectueze diagnosticul diferentiat intre laringita acuta si epiglotita ( cu evolutie mult mai grava, urgenta pediatrica).

Preventie

Nu se cunosc masuri speciale de prevenire a laringitei subglotice.