Leucemia acuta limfoida - LLA

Autor: ROmedic

Leucemia acuta limfoida - LLA

Leucemia acuta limfoida (LAL) este un tip de cancer al sangelui si al maduvei osoase - tesutul spongios din interiorul oaselor care produce sangele.

Leucemia acuta limfoida este unul din cele patru tipuri principale de leucemie, care evolueaza rapid si afecteaza globulele albe (limfocitele) imature. In conditii normale, maduva osoasa produce celule imature (stem) in mod controlat. Acestea se maturizeaza si se specializeaza, transformandu-se intr-un anumit tip de celula sangvina. La bolnavii de leucemie acuta limfoida, limfocitele imature sunt produse in exces si eliberate in fluxul sangvin. Ele se multiplica rapid si impiedica celulele sanatoase sa isi indeplineasca functiile, lasand organismul expus la infectii si hemoragii. Celulele leucemice pot invada anumite regiuni ale corpului (sistemul nervos central si maduva spinarii) cauzand probleme grave.

 

Leucemia acuta limfoida este tipul de leucemie cel mai frecvent la copii, afectand un numar mai mare de baieti decat de fete. Boala survine indeosebi intre 2 si 5 ani. Leucemia acuta limfoida este resposabila pentru 20% din cazurile de leucemie la adulti si pentru cca 75% din leucemiile copilului.

Leucemia acuta limfoida apare atunci cand corpul produce in exces anumite celule (limfocite). Aceste celule raman imature (nu se matureaza si nu pot proteja corpul impotriva infectiilor) si poarta denumirea de „blasti”. Blastii invadeaza maduva osoasa si afecteaza rapid globulele albe, globulele rosii si plachetele sangvine.

Leucemia acuta limfoida are o evolutie rapida daca nu este tratata, dar de obicei raspunde la tratament.

Semne si simptome

Persoanele care sufera de leucemie acuta limfoida prezinta deseori simptome asemanatoare gripei, ceea ce intarzie stabilirea diagnosticului de leucemie. Reducerea numarului de globule rosii se manifesta prin:
  • paloarea fetei si mucoaselor
  • oboseala
  • slabiciune generala
  • dureri de cap
  • o pierdere a energiei si apetitului.

Proliferarea globulelor albe anormale antreneaza o reducere a numarului de plachete, ceea ce afecteaza functia de coagulare, favorizand echimozele („vanatai”) si hemoragiile. Aceste simptome se amplifica pe masura ce blastii se multiplica in maduva osoasa si se deverseaza in sange.

Semnele si simptomele specifice ale leucemiei limfoide acute sunt cauzate de deficienta de celule sangvine functionale, ca rezultat al proliferarii celulelor leucemice. O serie de probleme pot sa apara, in functie de tipul de celule sangvine afectate:
  • globule rosii (hematii) – deficienta de globule rosii (anemie) poate cauza dificultati respiratorii, oboseala si paloare.
  • globule albe (leucocite) – au rolul de a apara organismul impotriva infectiilor. Scaderea numarului de leucocite (leucopenie) sau a unui tip de globule albe numite neutrofile (neutropenie) poate avea ca rezultat infectii frecvente.
  • plachete sangvine (trombocite) – opresc hemoragiile prin formarea cheagurilor sangvine. Scaderea numarului de plachete (trombocitopenie) determina hemoragii si echimoze (vanatai) frecvente: hemoragii nazale, sangerari ale gingiilor, sau mici leziuni ale pielii (petesie).

Leucemia acuta limfoida poate determina inflamatii nedureroase ale ganglionilor limfatici situati in zona axilara sau inghinala, la gat sau stomac. Poate cauza si dureri osoase, articulare sau dureri in partea stanga, sub coaste, datorita inflamarii splinei. Daca celulele leucemice disemineaza la sistemul nervos central sau alte organe, leucemia acuta limfoida poate cauza cefalee, slabiciune, vertije, varsaturi si tulburari de vedere.

Un tip particular de leucemie acuta limfoida, numita leucemie acuta limfoida cu celule T, determina frecvent inflamarea timusului – organ situat in cavitatea toracica, in vecinatatea inimii. Timusul inflamat poate comprima traheea, provocand tuse si dificultati respiratorii.

Cauze

Cauza leucemiei acute limfoide este afectarea ADN-ului celulelor din maduva osoasa. In conditii normale, ADN-ul poate fi comparat cu un set de instructiuni ce stabileste modul si timpul in care celulele cresc si se divid. Unele gene, numite oncogene promoveaza diviziunea celulara. Altele, numita gene supresoare tumorale, incetinesc diviziunea celulara si determina distrugerea celulelor la momentul adecvat.

Leucemia survine atunci cand afectarea ADN-ului determina activarea oncogenelor sau inactivarea genelor supresoare tumorale. In aceasta situatie, producerea de celule devine anarhica, necontrolata. Maduva osoasa produce celule imature care se transforma in celule leucemice numite limfoblasti. Celulele anormale nu pot functiona in mod corect, se pot acumula, suprimand productia de celulele sanatoase.


Mutatiile care provoaca leucemia sunt in general dobandite - si nu mostenite – dar cauza acestor mutatii nu a fost pe deplin deslusita. Un tip de mutatie ce poate cauza leucemia acuta limfoida poarta denumirea de cromozomul Philadelphia. Aceasta mutatie este prezenta intr-o patrime din cazurile de leucemie acuta limfoida. Este cauzata de o translocare de material genetic intre cromozomii 9 si 22.

Semne de alarma

Semnele de alarma pot fi mai mult sau mai putin severe:

  • afectare a starii generale de sanatate (oboseala, febra, slabire)
  • angine recurente, bronsite
  • tendinta de hemoragii nazale, aparitia de „vanatai” sau echimoze spontante
  • sangerari ale gingiilor, sangerari diverse
  • inflamatia ganglionilor limfatici
  • dureri osoase

Diagnostic

Diagnosticul de leucemie acuta limfoida va fi evocat de la numararea formulei sangvine care arata anomalii majore: anemie, granulocitopenie (scadere a numarului de granulocite), trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite din sange) si mai ales proliferarea celulelor descendentei limfoide cu trecerea formelor tinere (limfoblasti) in sange.

Diagnosticul va fi confirmat prin punctia maduvei osoase ce pune in evidenta invadarea ei de catre blasti. Uneori, boala este descoperita datorita localizarii ei la unele organe precum meningele sau testiculele.

Punctia sternala este punctia sternului, un os plat unde maduva este abundenta. Punctia se realizeaza cu ajutorul unui trocar (un tip de ac gros sau tub metalic), dupa efectuarea unei anestezii locale. Punctia sternala va arata o proliferare anormala de celule in maduva osoasa.

Bilantul va aprecia gravitatea bolii precum si gradul sau de extindere. Semnele nefavorabile sunt:

Diseminarea celulelor leucemice va fi cautata la nivelul plamanilor (radiografie toracica), testiculelor, sistemului nervos central (meninge) si se traduce prin dureri de cap, tulburari de vedere, varsaturi, somnolenta si paralizii diverse. Diagnosticul acestor localizari neurologice se face prin examenul lichidului cefalorahidian (efectuat prin punctie lombara).

In sfarsit, analiza cariotipului (totalitatea cromozomilor), permite decelarea diverselor anomalii posibile.

La sfarsitul acestui bilant se poate evalua gravitatea bolii, in functie de:
  • varsta copilului (mai grava sub 2 ani sau peste 10 ani)
  • nivelul de limfoblasti
  • gradul de gravitate hematologica
  • semnele clinice si biologice
  • prezenta unor anomalii cromozomiale.

Tratament

Adaptat in functie de tipul de leucemie acuta limfoida, tratamentul este determinat de examenele bilantului. Elementul major al tratamentului il constituie chimioterapia.

Tratamentul acestui tip de leucemie trebuie instituit cat mai rapid posibil dupa stabilirea diagnosticului. Principiul tratamentul este distrugerea celulelor canceroase printr-o chimioterapie agresiva ce combina mai multe medicamente. Totusi, tratamentul antreneaza si disparitia multor celule sanatoase. Pacientul este astfel expus unor complicatii (anemie, infectii, hemoragii). In unele cazuri, chimioterapia este insotita de radioterapie.

Remisia, adica revenirea la functionarea normala a sangelui si maduvei osoase, survine mai frecvent la copil decat la adult. Din nefericire, leucemiile acute raspund mai putin bine la tratamentul chimioterapeutic decat leucemiile cronice.

Rata de vindecare a copiilor cu leucemie acuta limfoida care efectueaza tratamentul este de aproximativ 80%. Tratamentele recente au crescut aceasta rata la 90%. La adulti, rata de vindecare este de 40%.

Tratamentul cuprinde patru etape majore:

Inducerea remisiei

Stadiu de tratament ce presupune utilizarea de antimitotice si cortizon, in cure succesive, in scopul obtinerii unei remisii complete – adica normalizarea examenelor sangelui si maduvei osoase.
Scopul acestei etape este acela de a distruge celulele leucemice din sange si din maduva osoasa.
Remisia este obtinuta in general in cateva saptamani, dar continuarea tratamentului printr-o etapa de consolidare este necesara.

Prevenirea atingerii sistemului nervos central

Se realizeaza prin injectii in spatiul meningeal de produse chimioterapeutice, asociate in unele cazuri de o iradiere craniana in doza moderata.

Consolidarea

Continuarea chimioterapiei, mai putin intensiva. Dupa cateva saptamani, aceasta va fi redusa, pentru a se trece la etapa urmatoare. Numita si terapie post-remisie, aceasta etapa are drept scop distrugerea celulelor leucemice din creier sau maduva spinarii. Radioterapia are un rol esential in aceasta etapa pentru a diminua riscul de recidiva.

Tratamentul de mentinere

Dureaza cateva luni. Aceasta etapa previne reaparitia celulelor leucemice. Dozele utilizate in aceasta etapa sunt mult mai reduse.

In total, tratamentul dureaza aproximativ 18 luni. Perioada de tratament activ va fi urmata de o supraveghere regulata, de cel putin 5 ani, pentru a se depista o eventuala recidiva.

Tratamentul in cazul unei recidive

Recidiva se poate manifesta prin reintoarcerea unor semne clinice, sau poate fi decelata cu ajutorul examenelor sistematice (anomalii sangvine). O complicatie relativ frecventa este localizarea meningeala sau testiculara a bolii.

Tratamentul consta intr-un transplant alogenic (provenind de la un donator compatibil, adesea un frate sau o sora) de maduva osoasa. Pentru a fi acceptata de pacient, grefa de maduva osoasa necesita instituirea unui tratament imunosupresor, ce consta intr-o chimioterapie scurta si intensa. Pe toata durata tratamentului, receptorul se afla intr-o stare de protectie scazuta impotriva infectiilor bacteriene, virale sau parazitare. Astfel este necesara izolarea sa intr-o camera sterila timp de cateva saptamani si administrarea unui tratament antibiotic.

Daca gasirea unui donator compatibil nu este posibila, se poate practica o autogrefa de maduva osoasa, prelevata de la pacient, atunci cand acesta se afla in stadiul de remisie completa, sau o grefa de celule tinere numite celule-stem provenind din sangele pacientului.

Data actualizare: 06-11-2013 | creare: 18-01-2007 | Vizite: 67428

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK