Luxația degetelor de la picior

Luxațiile sunt fisuri ale țesuturilor moi care leagă părțile componente ale unei articulații, menținându-le într-o anumită tensiune și aliniament. Acest țesut moale este format din capsulă, ligamente și tendoane care pot fi distruse în timpul unui traumatism. Traumatismul permite articulației să devină instabilă, oasele piciorului fiind mobile și aliniate greșit sau fracturate. Semnele clinice care semnalează o luxație sunt:

• durerea
• tumefierea
• cianoza degetelor
• alinierea anormală a degetului. (3)

Luxațiile articulațiilor interfalangiene ale degetelor mâinii și piciorului sunt frecvente. Ele sunt de obicei asociate cu hiperextensia forțată sau hiperflexia degetului, necesitând reducere imediată. Articulația interfalangiană este o articulație de tip cârlig care permite doar flexia și extensia și constă din câteva complexe ligamentare. Platoul plantar oferă protecție împotriva hiperextensiei și luxației dorsale a falangei. Adesea se rupe într-o luxație dorsală și poate fi asociat cu o fractura prin avulsie la baza falangei. Complexul ligamentar colateral rezistă hiperextensiei și luxației laterale. Complexul extensor stabilizează împotriva hiperflexiei și a luxației plantare a falangei. (2)

Mecanism fiziopatologic

Hiperextensia forțată cu compresie axială determină luxația dorsală a articulației proximale sau distale interfalangiene, în care falanga distală este luxată dorsal față de falanga proximală. Hiperflexia forțată apare în luxația volară a articulației interfalangiene, în care falanga distală este luxată plantar față de falanga proximală. Pacienții ale căror degete sunt compromise neurovascular au o luxație deschisă, ruptură ligamentară sau a platoului plantar, instabilitate articulară sau o fractura asociată, necesită consultație ortopedică imediată. Toate luxațiile degetelor trebuie reevaluate secundar de un ortoped pentru a descoperi eventualele leziuni ligamentare, cartilaginoase sau osoase. O luxație laterală sau plantară a articulației proximale interfalangiene, deși rară, necesită un ortoped pentru o posibilă reducere deschisă cu fixație internă. O luxație a articulației metatarsofalangiene, deși rară la adulți, poate fi mai frecventă la copii. (1)

Cauze și factori de risc

Luxația halucelui este cea mai rară, iar cea a degetului mic, cea mai frecventă și ambele pot fi cauzate de traumatisme minore și majore. Activități precum mersul pe jos pe teren fără denivelări, presiunea sau încărcarea de forță a unei părți a piciorului sau orice tip de traumă directă a degetului poate determina lezarea degetelor. Luxația apare când osul alunecă din lăcașul său articular. Luxațiile degetelor de la picior sunt frecvente la persoanele care practică sporturi precum: hochei, fotbal, rugby, când jocul pe o suprafață dură forțează excesiv degetele. Durerea locală va crește la modificarea direcției sau oprirea bruscă. Degetele mai mici au un risc mai mare de a se luxa față de haluce. (2)

Semne și simptome

Luxațiile interfalangiene proximale dorsale sunt cele mai comune luxații interfalangiene. Luxațiile interfalangiene plantare sunt relativ neobișnuite. Luxațiile interfalangiene proximale apar mai frecvent decât cele distale.

Istoricul pacientului evidențiază de obicei un traumatism în timpul unui antrenament sportiv sau prinderea degetului în diferite obiecte. Pacientul acuză durere difuză, tumefiere și parestezii locale. Este important de aflat perioada de timp care s-a scurs de la momentul traumatismului.

Un examen fizic corect și detaliat necesită adesea anestezie locală în bloc a degetului. Medicul trebuie să testeze următoarele:

• deformarea grosieră a degetului, edemul difuz, echimoza și sensibilitatea degetului implicat
• posibila anestezie sau parestezie a jumătății distale a degetului afectat
• mobilitatea voluntară, funcția și stabilitatea articulației implicate
• examinarea neurovasculara detaliată a întregului picior.

Restricția observată în flexia și extensia active, în special împotriva unei rezistențe, sugerează ruptura ligamentară, a tendoanelor sau fragment osteocondral intraarticular. Se va testa integritatea platoului plantar prin hiperextensia pasivă. Se vor testa ligamentele colaterale prin exercitarea unei forțe tibiale și peroniere. Lacerația pielii după o hiperextensie bruscă sugerează ruptura platoului plantar. (4)

Diagnostic

Studii imagistice

Se vor efectua radiografii ale degetului din poziția laterală, anteroposterioară și oblică. Se vor obține 3 incidente înainte și după reducerea luxației. Fracturile prin avulsie, ale epifizei sau distale, cât și fragmentele osteocondrale sunt adesea subtile și observate doar într-o singură incidență.

Tratament

Tratamentul la domiciliu poate fi aplicat în primele 6 ore de la traumatism. După această perioadă nu se recomandă încercările de a auto-ajusta luxația, deoarece se pot traumatiza și mai mult țesuturile, acestea pierzându-și elasticitatea după cele 6 ore de la luxație. Reducerea luxației înseamnă realinierea capetelor articulare la poziția lor normală. Procedura este destul de dureroasă și trebuie efectuată rapid, printr-o singură mișcare, pentru a minimaliza leziunile și a reduce durerea. (3)

Degetul afectat trebuie să rămână în repaus. Se vor evită orice fel de mișcări, în special mersul. Aplicarea de gheață în zona afectată înainte și după realiniere, va ajuta la reducerea tumefierii și a echimozelor. Gheața nu trebuie aplicată direct pe piele. Această aplicare va ajuta în reducerea inflamației și a edemului zonei afectate. Se va evita o aplicare de peste 20 de minute incontinuu, pentru a nu determina complicații. Gheața va reduce durerea și va restricționa circulația sângelui în zona afectată. Aplicarea de gheață se face în cure scurte de 20 de minute cu pauze de 3 minute între ele, în primele 3 ore de la traumatism.

Compresia este recomandată pentru a reduce edemul și a limita mișcările. O fașă medicală va fi înfășurată în jurul degetului. Compresia aplicată nu trebuie să determine cianoză și edem.

Membrul afectat este ridicat într-o poziție comodă, eventual pe niște perne, pentru a reduce edemul și a încuraja aportul de sânge oxigenat. Durerea poate fi ameliorată cu acetaminofen sau ibuprofen.

Dacă realinierea articulației luxate nu a reușit, se recomandă prezentarea la medic.