Medicamente Antivirale in Terapia Clinica

Acyclovir si Valacyclovir

Acyclovirul este un medicament deosebit de puternic, care are capacitatea de a inhiba selectiv replicarea urmatoarelor tipuri de virusuri : virusurile herpes simplex (HSV 1 si HSV 2), virusul varicelo-zosterian, precum si virusul Epstein-Barr (EBV) ; din nefericire, acest chimioterapic nu prezinta nici un efect asupra infectiei cu virusul citomegalic. Valacyclovirul este un derivat al Acyclovirului, care dupa ce a fost administrat pe cale orala, pacientului respectiv, este transformat in Acyclovir.

Selectivitatea Acyclovirului se datoreaza mecanismului sau de actiune ; cu ajutorul proceselor enzimatice de fosforilare, medicamanetul are capacitatea de a se concentra, mai ales in celulele infectate cu anumite tipuri de virusuri herpetice ; in interiorul celulei infectate viral, Acyclovirul inhiba selectiv, polimerazele (enzime) care contribuie la sinteza genomului viral, avand in acelasi timp, un efect foarte slab asupra polimerazelor celulei gazda.

Acyclovirul poate fi administrat pe cale orala, pe cale intravenoasa, sau local, acolo unde exista leziuni caracteristice infectiei cu herpes virus. Atunci cand este administrat pe cale intravenoasa, Acyclovirul este foarte eficient in infectiile cutanate si mucoase, determinate de virusl HSV ; de asemenea, medicamentul poate fi administrat profilactic, in cazul pacientilor imunodeprimati, impiedicand astfel grefarea infectiilor cu virusul herpes simplex. Terapia intravenoasa cu Acyclovir s-a dovedit a fi eficienta si in cazul encefalitelor produse de catre infectia cu HSV ; pentru tratamentul infectiilor cu virusul varicelo zosterian, sunt necesare doze crescute de Acyclovir, aceasta datorita sensibilitatii scazute a VZV in fata actiunii acestui chimioterapic.

Administrat pe cale intravenoasa, la pacientii cu imunodepresie, Acyclovirul a condus la scadera semnifictiva a infectiilor diseminate, precum si a complicatiilor viscerale, in cazurile de herpes zoster. Administrat in cinci doze partiale zilnice, pe cale orala, Acyclovirul s-a dovedit a fi foarte benefic si a condus la regresia leziunilor aparute la pacientii cu herpes zoster ; studiile au demonstrat faptul ca, Acyclovirul este mai eficient comparativ cu Valacyclovirul, atunci cand vine vorba de combaterea durerilor aparute la pacientii cu herpes zoster ; de asemenea, Acyclovirul administrat pe cale orala, este eficient in combaterea complicatiilor care pot aparea in cadrul herpes zosterului oftalmic.

Acyclovirul poate fi eficient in tratamentul varicelei aparute la copii ; efectele clinice au fost destul de modeste, atunci cand s-a recurs la administrarea acestui medicament in faza incipienta a varicelei.

Acyclovirul este utilizat pe scara larga, in terapia infectiilor din sfera genitala, produse de catre virusul HSV ; se remarca o diminuare a simptomatologiei, scaderea gradului de contagiozitate, precum si vindecarea precoce, atunci cand acyclovirul este administrat pe cale orala sau intravenoasa, in cazul infectiilor genitale primare, cu virusul HSV ; in cazul infectiilor recidivante, efectul acestui medicament nu este foarte benefic. Acyclovirul este eficient in diminuarea simptomatologiei, insa nu va conduce la eliminarea din organism a infectiilor latente (ascunse) . Tratamentele de lunga durata (cativa ani de zile) cu Acyclovir, vor conduce la scaderea semnificativa a recurentelor infectioase, insa dupa stoparea terapiei, va fi constatata reaparitia leziunilor generate de catre virusile latente HSV.

In cazul pacientilor cu infectie HIV/SIDA, administrarea de lunga durata a Acyclovirului, a condus in foarte multe dintre cazuri, la aparitia unor forme rezistente de virusuri HSV si VZV ; in cazul aparitiei acestor rezistente, Acyclovirul poate fi inlocuit cu succes, cu medicamentul denumit Foscarnet.

Administratea topica (locala) a Acyclovirului este recomandata mai ales in cazul infectiilor genitale primare cu HSV, precum si a infectiilor tegumentare si mucoase cu HSV, aparute la pacientii cu un sistem imunitar deprimat.

In cele mai multe cazuri, pacientii tolereaza foarte bine dozele de Acyclovir utilizate in schema terapeutica ; efectele toxice au fost semnalate destul de rar : disfunctii renale sau afectari ale sistemului nervos central (letarigie, tremor) . Acyclovirul este metabolizat si eliminat in cea mai mare parte prin urina (filtrare si secretie renala) ; de aceea, se recomanda reducerea dozelor terapeutice, la pacientii care sufera de un anumit grad de insuficienta renala ; timpul de injumatatire plasmatica al chimioterapeuticului este de aproximativ trei ore ; deoarece Acyclovirul poate penetra si la nivelul sistemului nervos central, concentratia acestuia in lichidul cefalorahidian, este cel mai adesea la jumatate fata de concentratia plasmatica.

Nu au fost raportate anomalii ale produsului de conceptie, atunci cand Acyclovirul a fost administrat femeilor insarcinate ; totusi, se recomanda deosebita precautie atunci cand se intentioneaza administrarea acestui chimioterapic in perioada celor noua luni de sarcina.

Actiunea Valacyclovirului, metabolizarea si eliminarea acestuia, sunt similare cu cele ale Acyclovirului ; dintre efectele secundare nefaste aparute in cazul administrarii acestui medicament, enumeram urmatoarele : purpura trambotica si sindromul hemolitic-uremic. Valacyclovirul poate fi utilizat in terapia herpes-zosterului, precum si pentru combaterea infectiilor recidivante aparute la pacientii imunodeprimati.