Medicamentele împotriva acidității gastrice pot favoriza apariția bolilor hepatice

Potrivit unui studiu al Universității din California San Diego, inhibitorii de pompă de protoni (IPP), administrați împotriva acidității gastrice, pot favoriza apariția bolilor hepatice cronice. Printre aceștia se numără Prisolec, Nexium și Prevacid. IPP produc modificări la nivelul florei microbiene intestinale iar studiul sugerează că acest lucru determină o proliferare a bacteriilor ce determină inflamarea țesutului hepatic și moarte celulară.

Studiul a fost publicat în Nature Communications.

IPP sunt cea mai eficientă medicație antiacidă care previne producerea acidului gastric, fiind utilizată frecvent în boala de reflux gastro-esofagian. Se estimează că 10% din populație primește IPP, ei fiind prescriși fără rețetă.

Câteva studii au descoperit că IPP pot avea efecte negative asupra organismului, sugerând că ar trebui administrați numai când este necesar din punct de vedere medical.

Conform unui studiu din iulie 2017, utilizarea pe termen lung de IPP este corelată cu o rată mai crescută de mortalitate. Alt studiu din 2015 sugerează că riscul de infarct miocardic este mai ridicat la pacienții care iau IPP. De asemenea, IPP pot determina un deficit de vitamină B12, creșterea riscului de boală renală cronică și reducerea efectelor chemoterapiei.

Administrarea de IPP poate produce modificări la nivelul florei bacteriene intestinale sau microbiomului, fiind o potențială cauză de boală. În același timp, numeroase boli hepatice cauzate de abuzul de alcool și alți factori, au crescut în prevalență.

Se estimează că aproximativ 75-100 milioane de americani au boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), caracterizată de depunerea în exces de grăsimi la nivelul ficatului. Ea poate să nu producă simptome sau poate progresa până la patologii severe în 25% din cazuri.

Recent, administrarea de IPP a fost corelată cu o incidență mai crescută a infecțiilor la pacienții cu ciroză.

Studiile anterioare au observat că ficatul poate captura bacteriile intestinale care ajung în circulația sangvină, acest lucru stabilind legătura dintre evenimentele din intestin și cele de la nivelul ficatului. Un studiu din 2014 aparținând Mayo Clinic sugerează că pacienții ce iau în mod regulat IPP au un microbiom mult mai puțin diversificat, ceea ce crește riscul de infecții cu bacterii periculoase precum Clostridium difficile și determină avitaminoză, cu risc de fracturi osoase.

Noul studiu sugerează că IPP determină o creștere mai semnificativă a Enterococcus în intestin iar o anumită cantitate migrează până la ficat, cauzând un proces inflamator. Inflamația țesutului hepatic stimulează la cobai progresia bolii ficatului gras non-alcoolic, a steatohepatitei non-alcoolice și altor boli hepatice generate de abuzul de alcool. In cadrul experimentului, cobailor li s-a administrat fie un IPP, fie un preparat modificat genetic să oprească producția de acid, fie etanol, cu scopul de a induce apariția bolii hepatice generate de alcool.

Rezultatele obținute la cobai ar putea fi valabile și pentru oameni. Astfel, voluntari sănătoși care nu au primit IPP până la momentul experimentului, au început să ia omeprazol pentru 14 zile, observându-se că în urma tratamentului, nivelele de Enterococcus din scaun au crescut. Studiul a descoperit că enterococii care migrează determină inflamația ficatului și moartea hepatocitelor. La cobai, acest lucru exacerbează bolile hepatice induse de consumul de etanol. La pacienții dependenți de alcool, IPP cresc riscul de boală hepatică alcoolică.

Studiul a inclus 4.830 de pacienți cu alcoolism cronic, care au fost examinați pentru a li se stabili riscul de boală hepatică alcoolică la un interval de 10 ani. S-a stabilit un risc de 20,7% la 1.024 de pacienți care luau IPP la acel moment, de 16,1% pentru 745 de pacienți care au luat IPP în trecut și de 12,4% pentru 3.061 persoane care nu au primit niciodată IPP.

Deși consumul de alcool și obezitatea pot determina reflux acid ce necesită medicație antiacidă, mulți pacienți cu boală hepatică cronică primesc IPP fără un motiv medical puternic. De aceea, clinicienii ar trebui să evite prescrierea de antiacide în cazul în care nu este neapărat necesar. La unii pacienți cu reflux acid sau pirozis se recomandă schimbări in dietă și pierderea în greutate, existând posibilitatea eliminării simptomelor prin alte mecanisme decât prin tratament cu IPP.

Sursa: The San Diego Union-Tribune