Mintea adolescentului actual: un univers greu de inteles dar usor de interpretat gresit
Data publicării: 31-08-2007
Actuala generatie de adolescenti este tacuta. Nu se aude zgomotul utopiilor ei si nici nu ajunge la urechile adultilor urletul de protest si nici contestarea impotriva a toate. Cronica de scandal se obstineaza sa vaneze episoade izolate care implica grupuri de adolescenti ce comit actiuni violente, dar efortul de a generaliza semnificatia nu este credibil. Intre timp se inmultesc cercetarile. Generatiile precedente de adolescenti nu au fost ascultate atat de mult. Cu toate acestea, ceea ce se intampla efectiv in lumea adolescentilor nu este usor de inteles, iar opacitatea ei faciliteaza denigrarea din partea lumii adultilor.
O "sonda" de explorare ce ar putea contribui la iluminarea noului mod de a strabate adolescenta de catre aceasta generatie poate fi aceea de a examina relatia lor cu creativitatea si distructivitatea. Abandonarea iluziilor si marilor privilegii ale copilariei actuale nu este usoara. Adolescentii trebuie sa faca un efort deosebit pentru a crea noi relatii care sa garanteze succesul rasunator obtinut in familie, in calitate de copii. In acelasi timp, trebuie sa exercite o anumita violenta asupra lor insisi si asupra lumii familiare pentru a reusi sa transforme copilul-fiu in adolescent-subiect social si sexuat. In contextul actual, procesul de despartire de copilarie nu mai are conotatiile contestarii si conflictului intre generatii, nici in familie, nici la scoala si nici in strada. Convietuirea pasnica intre adulti si tineri se prelungeste in timp, iar familia devine "lunga", cu alte cuvinte capabila sa ii pastreze pe copiii pina peste 30 de ani. Nu luptand impotriva autoritatii tatalui sau anxiozitatii mamei isi cuceresc adolescentii sentimentul propriei valori. "Conflictul oedipian", asa cum il defineau odata psihanalistii, anticipand o perceptie sociala extinsa, s-a atenuat mult. Adolescentii de astazi nu cred ca pentru a-si cuceri propria libertate si identitate trebuie "sa ucizi simbolic tatal" si sa te pui la adapost de mangaierile mamei, mergand sa se culce in sacul de dormit in mansarda.
Actuala generatie de adolescenti a crescut in interiorul unui model educativ care ii determina sa caute in propria minte si in propriul corp valoarea si frumusetea, si nu in conflictul social sau familial. In societatea "narcisismului", "fluida" si globalizata, adolescentii sesizeaza ca nimic nu impiedica incercarea de a pune construirea autonoma si creatoare proprie in centrul propriului interes si al efortului de a creste. Acest lucru favorizeaza ascensiunea unei puternice vocatii de exprimare si comunicative, ce are drept finalitate cautarea propriei identitati "autentice" si "profunde".
Deoarece este vorba de a face sa apara din profunzimea propriei minti adevarata dorinta, proiectul autentic, iubirea sincera, optiunea personala, adolescentii recurg la canale de exprimare adesea diferite de cuvant. Canta la instrumente muzicale, picteaza ziduri, danseaza in grup, petrec un timp nelimitat in comunicarea virtuala fara corp, fara pudoare si iluzorie, produc imagini si le transmit locuitorilor Terrei de-a lungul autostrazilor informatice, scriu jurnale secrete, construiesc bloguri. Pe scurt, incearca sa exprime un continut personal folosind cele mai variate canale de comunicatie.
Finalitatea este insa narcisista, nu relationala. In grup si in comunitate se cauta pe ei insisi, nu relatia. Incearca sa devina faimosi si vizibili in scopul de a intelege cat valoreaza si cine sunt cu adevarat. Acest lucru iti da dreptul sa presupui ca Narcis l-a inlocuit in mare masura pe Oedip si ca actualii adolescenti cultiva mai mult furmusetea propriei persoane decat cucerirea puterii si destituirea dictatorilor.
Din acest motiv, comportamentele lor distructive sunt mai putin zgomotoase si vizibile. Survin preponderent in mintea lor si in interiorul relatiilor de grup si de cuplu. In mintea lor, institutiile adultilor sunt doborate de denigrarea narcisista si sfarsesc eliminate de un val de plictiseala de negestionat. Vechea scoala, politica, organizarea sociala nu suscita patimi. Adesea adolescentii casca, dar nu sunt furiosi, sunt plictisiti. Viata de grup este foarte diferita de cea a generatiilor trecute. Se intalnesc pentru a fi, nu pentru a face. Relatiile de cuplu s-au schimbat: baietii si fetele au revizuit radical contractul care ii uneste. Aceasta este prima generatie care aplica radical sansele egale. Aceasta inseamna ca amplul repertoriu de traditii, mituri si ritualuri al generatiilor precedente a fost distrus tacit de actuala generatie de adolescenti. Par ca nu au nimic nou de propus. In realitate, este posibil sa fi transformat lumea lor cu mult mai mult decat au reusit sa o faca foarte zgomotoasele generatii precedente, mai ales cea a parintilor lor, care se lauda atat ca au facut atat de multe revolutii.
Fiecare generatie de adolescenti isi creeaza propriile mituri si valori si incearca sa distruga ceea ce reprezinta un obstacol in calea realizarii propriilor noi obiective. Aceasta generatie, aceasta si datorita noilor tehnologii si posibilitati de comunicare la distanta, pare orientata spre extinderea si legitimizarea valorii "Sinelui" prin intense activitati de exprimare. Aceasta inseamna o activitate radicala de redefinire a importantei valorilor si institutiilor care dominau frontul generatiei precedente.
Adultii care interactioneaza cu noii adolescenti raman adesea nesiguri privind valoarea etica a actiunii lor. Parinti si profesori nu sunt inca obisnuiti sa impartaseasca importanta narcisismului in cresterea persoanei. Acest lucru face sa fie complexe relatiile educative: adultilor li se pare ca o anumita doza de etica mazochista este inevitabila. Noii adolescenti sunt de parere insa ca sunt educati sa creada ca realizarea adevaratului "sine" este principala chestiune etica si ca o falsa supunere ar insemna a nu asculta de mama si de tata.
Sursa: Rompres,
31-08-2007, Vizualizari 3040