MIT: Zahărul „hrănește” Candida

PARȚIAL ADEVĂRAT

Deși ipoteza conform căreia modificările dietetice precum renunțarea la „zahăr” și surogatele sale ar putea să amelioreze candidoza gastrointestinală nu beneficiază de dovezi științifice solide, acest lucru nu i-a împideicat pe unii practicieni să propună suprapopularea florei comensale a organismului cu Candida spp. drept responsabilă de numeroase boli și simptome perecum:

• oboseala, iritabilitatea,
• constipația, diareea, balonarea abdominală,
• modificări ale stării de dispoziție, depresie, anxietate, amețeală, dificultăți de concentrare,
• câștig ponderal involuntar, dureri musculare și articulare,
• pofte intense („cravings”) de a consuma alimente cu zahăr sau băuturi alcoolice,
• psoriazis, urticarie,
• afecțiuni respiratorii sau auriculare,
• tulburări menstruale, infertilitate, impotență, prostatită etc., chiar și în absența semnelor clinice de infecție.(1), (2)

Atât mecanismele producerii și progresiei infecției cu Candida, cât și metabolismul acestor specii de fungi a fost simplificat și redus la influența zaharurilor din dietă. Însă sunt numeroși factori implicați dintre care rezistența fungilor la medicamente, particularitățile de patogenicitate și condițiile fiziologice, respectiv patologice ce întrețin infecția indiferent de modificările și calitatea dietei.

Infecția cu Candida

Speciile de Candida, spre deosebire de alți fungi, nu se găsesc în mediu, fiind de regulă un microorganism oportunist ce colonizeză suprafețele mucoase și cutanate la oameni. Factorii protectivi ai gazdei, precum imunitatea înnăscută și cea adaptativă, tot aici fiind luate în calcul acțiunea antimicrobiană a secrețiilor digestive și activitatea antifungică a enzimelor pancreatice, respectiv rolul barierelor fizice precum tegumentele și mucoasele, a căror integritate este esențială.

De aceea persoanele imunocompromise și cele imunodeficiente, cum sunt de exemplu pacienții cu diabet, neutropenie, arsuri, cu catetere intravasculare, pacienții supuși dializei, intervențiilor chirurgicale la nivelul abdomenului sau de nutriție parenterală, sunt susceptibile în mod particular la candidoza cu Candida albicans.

De asemenea, fungii și bacteriile co-există și interacționează la nivel intestinal, formând biofilmul fungo-bacterian al tractului gastrointestinal. Aceste interacțiuni pot fi de mai multe feluri: sinergice, antagonice sau simbiotice. De exemplu, speciile de Lactobacillus pot inhiba atât virulența, cât și creșterea speciilor de Candida la nivel intestinal producând peroxid de hidrogen. Astfel, orice leziune la nivelul barierelor mucoase, precum și afectarea microbiotei gastrointestinale ca urmare a chimioterapie, antibioterapiei sau a administrării de corticosteroizi, accelerarea proceselor inflamatorii, existența factorilor care îmbiedică repararea epiteliului gastrointestinal, toți aceștia ar putea favoriza suprapopularea intestinală cu fungi. (3)  

Deși Candida albicans este patogenul major, se întâlnesc peste 200 de specii de Candida non-albicans, dintre care peste 17 specii diferite sunt responsabile de apariția candidozei la oameni în anumite condiții, inclusiv:

• C. Albicans 50%-60%
• C. glabrata 15%-20%
• C. parapsilosis 10%-20%
• C. tropicalis 6%-12%
• C. krusei 1%-3%
• C. kefyr <5%
• C. lusitaniae <5%
• C. dubliniensis, identificată în mod particular de la pacienții infectați cu HIV
• C. auris (4)

Factori de patogenicitate în cazul Candidei albicans

În cazul colonizării țesuturilor umane cu Candida albicans, precum și al celorlalte subtipuri, factorul primar de patogenicitate îl constituie aderența la suprafața celulelor gazdei, proces controlat și indus de semnale celulare provenind în cascadă din partea agenților fungici, respectiv din mediu. Fenomenul de adeziune este realizat în special de proteinele de suprafață specializate, numite adezine, care se leagă în mod specific de capătul unor aminaocizi și zaharuri ce se găsesc pe suprafețele celulelor sau favorizează aderența pe suprafețele abiotice (suprafețele dispozitivelor medicale, de exemplu, fenomen la care contribuie inclusiv forțele hidrofobe și electrostatice) și formează biofilmul.

Formarea biofilmului de către fugi joacă un rol central în patogeneză, în special în cazul Candidei albicans. În general, matricea biofilmului are compoziție carbohidrați, proteine, fosfor și hexozamine. Condițiile ambientale cum ar fi compoziția mediului, valoarea pH-ului și expunerea la oxigen pot afecta atât formarea cât și compotentele matricei biofilmului, în funcție de particularitățile speciilor și subtipurilor fungilor.

Când se dezvoltă în corpul uman, Candida albicans o face într-un mediu polimicrobian. Asocierea microorganisemelor la formarea biofilmului conferă de asemenea avantaje, favorizând reacții simbiotice ce oferă protecție patogenului și îi permite supraviețuirea în condiții ostile. Astfel agenții fungici cu acțiune patogenă în organism pot „scăpa neafectați” de mecanismele imune ale gazdei, pot opune rezistență tratamentelor anti-fungice și creează competitivitate pentru substrat față de celelalte microorganisme. (5)

Candidoza gastrointestinală

Infecția cu Candida poate și afectează anumite structuri ale organismului uman, dar nu interesează în mod particular intestinul. Candidoza sau infecția cu candida afectează de regulă suprafața cutanată și membranele mucoase specifice de la nivelul cavității orale, esofagului și vaginului. La persoanele cu funcție imunitară diminuată, infecția cu candida poate afecta inclusiv organele interne, cauzând durere sau disfuncție la nivelul lor.

Pacienții prezintă de regulă în istoric afecțiuni neoplazice ale tractului gastrointestinal, tratament cu agenți chimioterapici, substanțe steroide, SIDA sau alte condiții precum esofagita care predispun tractul gastrointestinal superior la infecții fungice. Astfel, esofagul este cel mai comun situ al infecției, urmat apoi de stomac.

Citiți mai multe despre infecțiile orofaringiene și esofagiene fungice.

Mai puțin frecvent, pacienții prezintă concomitent cu candidoza  ulcerații specifice gastritei cronice, perforații gastrice sau ulcere gastrice maligne. Intestinul subțire este a treia cea mai frecventă localizare a infecției (20%), urmată de intestinul gros, iar aproximativ 15% dintre pacienți dezvoltă candidoză sistemică.

Simptomele dominante sunt reprezentate de durerea la nivelul sternului și în regiunea abdominală epigastrică, și/sau greață și vărsături, febră, frisoane etc.


În cazul persoanelor cu candidoză gastrointestinală, efectuarea endoscopiei cu sau fără prelevarea probei de biopsie este necesară pentru stabilirea diagnosticul.

Ce spun studiile despre legătura dintre glucoză și infecția cu Candida?

Legătura dintre „zahăr” și infecția cu Candida

Rezultatele mai multor studii afirmă că prezența glucozei și a zaharurilor în general (fructoză, galactoză) în mediu ar favoriza proliferarea și aderența ciupercilor din specia Candida, cu precădere tipul Candida albicans. Expresia receptorilor ICAM-1 ai Candidei care sunt implicați în adeziunea la celulele gazdei este afectată de concentrația glucozei. De aceea și incidența prezenței în urină a speciilor de Candida este mai crescută la persoanele cu diabet (candiduria) care prezintă valori crescute ale glicemiei a jeun, ale hemoglobinei glicate (HbA1C >=8), glucozuriei hiperglicemice și pH-ul acid al urinei, atât glucoza din urină și mediul acid fiind favorabile pentru dezvoltarea speciilor de Candida. (6), (7) Candiduria, ca indictor al infecției sau a colonizării tractului unrinar cu Candida este mult mai frecventă la pacienții cu diabet și ca urmare a diminuării răspunsului imunitar la aceștia.

În mod normal glucoza este reabsorbită la nivelul tubilor renali. Uneori, în cazul ingestiei unor cantități foarte mari de glucoză sau de sucroză poate să apară glucozuria alimentară, atunci când valorile glicemiei depășesc 180 mg/dL, adică „pragul renal” când glucoza nu mai poate fi reabsorbită în totalitate, iar excesul este eliminat prin intermediul urinei.
Cu toate acestea în studii se vorbește de concentrații crescute de glucoză, medii de cultură cu 100, 500 sau 3000 mg/dL glucoză. (6)

Nu există o relație cauzală între aportul dietetic de zaharuri și suprapopularea intestinului cu C. albicans

Nu este exclusă existența simultană cu candidoza a unei sensibilități temporare sau permanente la unele principii nutriționale, cum ar fi o ușoară malabsorbție a carbohidraților, a lactozei și a zaharurilor fermentascibile în special. Însă nu este justificată și restricționarea glucidelor complexe precum amidonul rezistent și fibrele. În schimb limitarea carbohidraților rafinați și încurajarea consumului de cerealiere integrale, leguminoaselor complexe, a amidonoaselor în porții controlate, sunt recomandări potrivite pentru o dietă sănătoasă, în timp ce excluderea totală a fructelor și a lactatelor din pricina aportului de zaharuri pe care îl aduc în organism nu prezintă niciun fundament științific.

Ideea de a diminua suprapopularea intestinului subțire cu Candida prin limitarea glucidelor rafinate își are originea din studii realizate pe modele animale, la care suplimentarea dietei cu glucoză a favorizat apariția candidozei invazive. La oameni însă nu a fost identificată nicio corelație semnificativă statistic între prezența populațiilor de Candida în cavitatea orală sau în materiile fecale în cazul unui consum habitual de carbohidrați. În cadrul studiului au fost examinate 28 de persoane sănătoase dintre care peste 70% prezentau nivele detectabile de C. albicans în regiunea orală și în mostrele de fecale analizate. Vârsta, sexul și greutatea corporală nu au influențat prezența fungilor la nivelul tractului gastrointestinal al participanților.
Pentru a analiza efectul modulator al excesului de carbohidrați asupra creșterii Candidei albicans în tractul gastrointestinal uman, aportul glucidelor a fost majorat dramatic 7 zile consecutiv. Ingestia zilnică a fost apreciată fiind mai mare cu 225% comparativ cu aportul habitual. Chiar și așa, nu s-a evidențiat o creștere accelerată a speciilor de Candida ca răspuns la dieta bogată în zaharuri (fructoză, glucoză, sucroză). Nu a fost identificată o relație cauzală în ceea ce privește zahrarurile din dietă și concentrațiile C. Albicans în tractul gastrointestinal uman, cum există în cazul candidozei vulvo-vaginale, ca urmare a glucozuriei. (8)

Efectul modulator al monozaharidelor pregum glucoza, respectiv al di-, oligo- și polizaharidelor absorbite la nivelul intestinului subțire este mult mai probabil să fie observat la persoanele cu un grad ridicat de colonizare al tractului gastrointestinal superior. Cu toate acestea, rolul carbohidraților rafinați la pacienții cu mecanismele de apărare compromise sau care urmează  tratamente prelungite cu antibiotice cu spectru larg, este în continuare unul speculativ. Cu atât mai mult cu cât restricția pe termen lung a unei întregi grupe alimementare care conțin mono- și oligo-zaharide reprezintă o opțiune dezechilibrată din punct de vedere nutrițional.

Cetoza și modularea imunității anti-candida

O altă ipoteză este acțiunea imunomodulatoarea a cetonelor ca urmare a unei restricții semnificative a glucidelor, asemenea glucozei, ambele cu efect de supresie a sistemului de apărare anti-candida. Mai mult decât atât, celulele imune sunt mult mai mobile și prezită o intensificare a capacității de fagocitare în prezența glucozei și nu al cetonelor.

Concluzie

Concluzia pertinentă în acest caz nu este eliminarea totală a carbohidraților din dietă, ci alimentarea corectă astfel încât să se asigure aportul optim al carbohidraților, din surse integrale, alături de alimente care să permită menținerea echilibrului glicemic: mese complexe în cadrul cărora nu lipsesc asocierea proteinelor de bună calitate nutrițională de origine vegetală și animală deopotrivă, grăsimi sănătoase din uleiuri vegetale, fructe și semințe oleaginoase, carbohidrați complecși care se însoțesc și de un aport benefic de fibre, fără a omite importanța activității fizice în reglarea glicemiei post-prandiale și susținerea funcției imunitare. 

Alți factori care depind într-un fel sau altul de corectitudinea dietei, pe lângă hiperglicemia urmată de glucozuria alimentară și care pot să influențeze prognosticul candidozei sunt reprezentați de surplusul de greutate, respectiv de malnutriția și bolile carențiale care scad capacitatea de apărare a organismului (deficitele vitaminice și minerale, în special vitamina B12, fier, zinc etc.).

De asemenea, alte aspecte care pot influența evoluția infecției cu Candida sunt reprezentați de:
sarcina care implică un status de imunosupresie fiziologică,

• administrarea contraceptivelor orale combinate,
• tratamentul cu steroizi, imunosupresoare, citostatice, antiparazitare, metronidazol sau radioterapie,
• administrarea prelungită a antibioterapiei,
• utilizarea lenjeriei intime fabricate din materiale sintetice, foarte strâmtă pe corp sau care nu asigură o ventilare corectă a zonei intime,
• sindromul imunodeficienței umane.