Mituri despre vise

Mituri despre vise

De-a lungul istoriei, visul a fost văzut ca fiind o sursă importantă de înțelepciune, de sfaturi sau de anticipări ale viitorului, unii oameni luând chiar decizii importante pe baza explorării acestora (de exemplu, evitarea zborului după un vis amenințător de tipul prăbușirii unui avion). (1)

Credințele populare despre vis, precum și unele concepte și idei ale teoriilor psihanalitice și neopsihanalitice au promovat o serie de preconcepții despre vis și natura sa, atribuindu-i-se anumite funcții precum transmiterea unor avertismente, satisfacerea de dorințe sau exprimarea unor frustrări reprimate din perioada copilăriei. 

Ce sunt visele?

Visele reprezintă acele imagini, idei, emoții și senzații care se produc spontan și involuntar în mintea noastră în timp ce dormim.


Visele pot dura între câteva secunde și 20 de minute, pot ocupa maximum două ore din ciclul de somn a unui individ, acesta putând avea în medie între 3 și 5 vise pe noapte și apar în toate stadiile de somn, mai ales în stadiul de somn REM (Rapid Eyes Movement), acesta fiind asociat cu un nivel sporit de activitate mentală și în care au loc visele care pot fi ușor amintite atunci când individul este trezit. (2), (6)


Majoritatea viselor reprezintă o înșiruire narativă, logică și cu sens a unor imagini sau simboluri asociate cu evenimente sau situații relevante sau importante pentru noi. Acestea îndeplinesc o serie de funcții importante:

  • procesarea amintirilor și informațiilor învățate;
  • reflectarea asupra experiențelor trecute;
  • reechilibrare a psihicului uman;
  • reglaj biochimic;
  • unificare a experiențelor într-o formă unitară;
  • protecția în fața unor situații provocatoare sau amenințătoare. (5),(6)


Studiile științifice asupra viselor au început cu observațiile și formulările teoretice ale lui Sigmund Freud care urmau să contureze teoria psihanalitică. Aceasta a promovat un model conform căruia visele reprezintă modalitatea de exprimare și de satisfacere a dorințelor noastre inconștiente. Aceste dorințe, fiind în general de natură egoistă, nu sunt niciodată exprimate clar și direct prin intermediul viselor, întrucât pot induce sentimente de culpabilitate și/sau anxietate, ci sunt transformate în diverse simboluri sau imagini prin intermediul procesului de „travaliu al viselor”. Pe baza acestei teorii a viselor, Freud a dezvoltat metoda terapeutică a interpretării viselor care are ca scop dezvăluirea sensului ascuns al viselor prin tehnici precum analiza simbolurilor viselor și asociațiile libere. (1)


Teoria psihanalitică a fost și rămâne cunoscută atât în rândul cercetătorilor și practicienilor din domeniile sănătății mintale, cât și în rândul populației generale, meritul acesteia fiind acela de a populariza ideea conform căreia acțiunile, gândurile și emoțiile noastre nu sunt determinate întotdeauna de mecanismele conștiinței. În ceea ce privește visul, precizăm că meritul teoriei psihanalitice este aceea de a-l promova atât ca obiect de studiu, cât și ca parte al procesului de psihoterapie.  

 

În prezent, multe concepte și idei ale teoriei psihanalitice au fost analizate și infirmate de cercetările științifice (de exemplu, multe studii atestă ideea unui inconștient informațional și infirmă ideea de inconștient ca rezervor al pulsiunilor agresive sau sexuale), inclusiv teoriile despre visare. (1), (6)


În continuare vom analiza trei dintre cele mai cunoscute mituri despre vise.


Mitul 1: Visele au mereu un sens ascuns

Freud, pornind de la observații clinice și relatări ale pacienților, a construit un model al visului conform căruia acesta are două componente: detaliile de suprafață (visul manifest) și sensul ascuns (visul latent). Pe baza acestui model, el dezvoltat metoda interpretării viselor care are ca scop dezvăluirea sensului ascuns al viselor prin tehnici precum analiza simbolurilor viselor și asociațiile libere. (1)


Există mai multe perspective de analiză și interpretare a viselor, toate având în comun ideea conform căreia visul reprezintă o manifestare de suprafață a dorințelor și a motivațiilor inconștiente și că elementele componente ale viselor pot fi asociate cu anumite simboluri universale. Consecințele acestui punct de vedere constau în apariția suporturilor de analiză și interpretare a viselor (cărți, dicționare de vise) și faptul că individul atribuie visului un rol important în luarea deciziilor importante (o persoană poate evita anumite locuri după ce își amintește un vis negativ legat de acel loc).


Majoritatea cercetărilor din psihologie și neuroștiințe, însă, infirmă ideea că visul are o semnificație inconștientă. Atât cercetările experimentale, cât și observarea rapoartelor viselor arată că majoritatea viselor reflectă mai degrabă activitățile și preocupările zilnice și prezente, acestea nefiind deghizate în simboluri și neavând alte semnificații decât cele relatate de către indivizi. (1), (4), (6)


Mai mult, unii autori afirmă că visele reprezintă o manifestare psihologică a unor mecanisme fiziologice activate în creier în timpul somnului. Psihiatrii J. Allan Hobson și Robert McCarley au dezvoltat teoria activării sintetice, conform căreia visele sunt rezultatul activității cerebrale intense ale ariilor cerebrale din sistemul limbic, mai ales amigdala și hipocampul - arii asociate cu prelucrarea și procesarea emoțiilor, senzațiilor și amintirilor. În timpul somnului REM, centrul nervos al emoțiilor (amigdala) este stimulat prin intermediul acetilcolinei. De asemenea, nivelul de serotonină și de norepinefrină este diminuat, acest lucru ducând la inhibarea ariilor cerebrale responsabile de rațiune, memorie și atenție. Aceste două procese creează activități cerebrale întâmplătoare și haotice, iar visul reprezintă o operație psihică sau un efort al creierului de a sintetiza, prelucra, interpreta și a da sens acestor activități, având mai ales rolul de a aduna informațiile întâmplătoare și de a le reuni într-o poveste cu sens sau într-o succesiune logică de idei sau de imagini. (1), (2), (3), (6)


Nu în ultimul rând, mulți psihologi recomandă ca interpretarea să nu fie făcută pe baza unui limbaj universal de investigare a elementelor visării, întrucât visul are o natură în general egocentrică, acesta reflectând doar interesele, preocupările, anxietățile și așteptările individuale, ceea ce înseamnă că semnificația unui vis este determinată doar de către cel care visează și că aceasta poate varia de la individ la individ, chiar dacă visul poate fi în esență același. (2)


Mitul 2: Visul reprezintă modalitatea de satisfacere a dorințelor proprii

Acest mit este legat de primul mit prezentat, visul fiind văzut ca fiind calea prin care ne îndeplinim propriile fantezii și dorințe. Freud și adepții teoriei psihanalitice au afirmat în repetate rânduri că visele reprezintă o modalitate de exprimare sub formă de imagini și simboluri a dorințelor noastre inconștiente, acestea fiind considerate calea regală către înțelegerea inconștientului. (1), (4)


Cercetările moderne par să confirme acest punct de vedere. Noi nu avem control conștient asupra conținutului visului, visurile au natură egocentrică, personajul principal fiind individul care visează, și nu în ultimul rând acestea sunt influențate puternic de emoțiile și sentimentele, precum și de interesele și așteptările noastre. (1), (2), (6)


Acest punct de vedere este totuși limitat. Pe lângă faptul că majoritatea viselor reflectă preocupări și probleme zilnice și nu o imagine deformată a dorințelor și a temerilor noastre inconștiente, rezultatele anumitor studiilor clinice și empirice arată că visul are mai multe funcții decât cea de autogratificare. Astfel, pe lângă satisfacerea dorințelor noastre mai mult sau mai puțin conștiente, visul mai poate fi văzut și ca:

  • o formă de răspuns la situații sau evenimente amenințătoare; visul reprezintă o modalitate de simulare pe plan mental a unor situații amenințătoare cu scopul de a exersa diverse comportamente de autoapărare și de a le selecta pe cele adecvate pentru o confruntare reală cu stimulul respectiv; acest tip de vise se manifestă mai ales în stadiul de somn REM, atunci când nivelul de activitate cerebral este ridicat, iar nivelul de motricitate redus;
  • o formă de dezvoltare a unor noi înțelesuri; unele studii din neuroștiințe prezintă visul ca fiind responsabil de prelucrarea și procesarea informațiilor acumulate de-a lungul zilei, precum și selecția informațiilor relevante și a celor irelevante; astfel, visele pot îmbunătăți atât procesele de învățare și de memorare a informațiilor acumulate în timpul zilei, cât și procesul de luare de decizii;
  • o formă de reprocesare a informațiilor acumulate în cursul zilei; pe lângă învățarea și procesarea informațiilor noi, visele permit totodată eliminarea sau diminuarea informațiilor vechi sau irelevante; această teorie aseamănă visul cu funcția de defragmentare a hard-diskului, având rolul de a restructura conexiunile informaționale rigide sau vechi și de a le elimina pe cele inutile pentru a îmbunătăți operațiile și funcțiile cognitive ale psihicului uman;
  • o formă de autoreglare sau de psihoterapie; în cadrul viselor, funcțiile de analiză critică și de mecanisme de apărare ale psihicului sunt dezactivate, acest lucru facilitând procesele de conștientizare și de acceptare atât a sinelui, cât și a problemelor personale, de clarificare a problemelor, precum și de identificare a unor soluții noi, inedite, pentru acestea;
  • o activitate mentală neimportantă pe plan psihologic; această ultimă teorie prezintă visul ca neavând un sens și ca fiind un produs artificial al activității cerebrale din timpul somnului REM; printre cele mai cunoscute teorii este cea a lui Hobson și McCarley, teorie care a fost prezentată mai sus. (1), (4), (6)


Mitul 3: Există persoane care nu pot visa

Acest mit se bazează pe mai multe cazuri de persoane care afirmă că nu au experimentat visul niciodată. Aceste afirmații au la bază raționamentul conform căruia informațiile pe care nu le putem reaminti în mod conștient nu au fost procesate în creierul nostru. Totuși, rezultatele mai multor cercetări indică faptul că toți oamenii visează, întrucât toți oamenii experimentează cele 4 stadii normale ale somnului, inclusiv stadiul somnului REM (Rapid Eyes Movement) care este asociat cu visele intense și bogate în conținut. Aceste rezultate sunt întărite de rezultatele unor studii arată că în jur de 80% dintre adulții care au fost treziți în timpul somnului REM și-au adus aminte de visele lor (în jur de 3-5 vise per noapte) și au putut relata conținuturile lor. Alte studii arată, de asemenea, că reamintirea viselor este facilitată de dorința individuală de a-și reaminti visul, precum și de utilizarea unor strategii de monitorizare a acestuia precum notarea visului într-un jurnal. (1), (4), (6)


Mitul promovează totodată preconcepția conform căreia oamenii orbi nu visează, întrucât aceștia nu au acces la imagini senzoriale vizuale pentru a construi imaginile și simbolurile onirice vizuale. Acest punct de vedere este confirmat doar parțial, în sensul că oamenii care nu au avut vedere înainte de vârsta de 7 ani nu pot folosi imagini vizuale în cadrul viselor lor. Totuși, ei pot construi vise pe baza informațiilor dobândite pe baza celorlalte aparate senzoriale (auzul). (1)


Data actualizare: 05-08-2016 | creare: 05-08-2016 | Vizite: 817
Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Visăm și în timpul somnului non-REM, conform unui studiu
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK