Mucopolizaharidoza

Introducere

Mucopolizaharidozele sunt un grup de boli ale stocarii lizozomale, fiecare produsa de o deficienta mostenita a unei enzime implicate in degradarea glicozaminoglicanilor. Aceste boli sunt autosomal recesive, cu exceptia mucopolizaharidozei tip II care este X-linkata.
Pacientii cu sindrom Hurler mor la virsta de 5-10 ani, speranta de viata pentru cei cu sindrom Scheie poate fi normala, pot traii pina in decada a sasea de viata si pot avea copii sanatosi. Pentru pacientii cu sindrom Hunter sau Sanfilippo decesul apare la pubertate, in forma clasica a sindromului Maroquio supravietuirea lunga este rara, decesul intervine la 20-40 de ani. La pacientii cu forma severa a sindromului Maroteaux decesul apare in copilarie.

Complicatiile includ distrugerea valvelor cardiace prin ingrosare din ateroscleroza, retard mental sever, hernii ombilicale si inghinale, surditate, deces prematur, constipatie alternind cu diaree. In mucopolizaharidoza tip II se adauga obstructia respiratorie cu apnee in somn, pierderea progresiva a capacitatii de ambulatie, redoarea articulara cu contracturi articulare. Tipul III al bolii cuprinde cecitate, convulsii, retard mental, boala neurologica progresiva facidnpacientii dependenti de carucior.

Tratamentul specific sau vindecarea sunt limitate pentru mucopolizaharidoze. Acesta se limiteaza la ingrijire si modalitati experimentale de tratament. Laronidaza este o varianta a enzimei produsa prin tehnologie de recombinare a AND-ului indicata pentru a trata sindromul Hurler si Scheie. Terapia cu laronidaza amelioreaza capacitatea de ambulatie si functia pulmonara. Idursulfaza este o forma purificata a enzimei umane. Este folosita pentru a inlocui nivelul insuficient de enzima lizozomala in mucopolizaharidoza tip II.
Redoarea articulara poate fi ameliorata prin gimnastica specifica.
Transplantul de maduva osoasa prezinta unele beneficii in terapia acestor pacienti.

Aceste boli prezinta efecte semnificative asupra cresterii si dezvoltarii sistemului musculoscheletic, incluzind redoarea articulatiilor sau hiperlaxitate, deformare si pierderea progresiva a functiei. Surditatea este prezenta la 70% dintre pacientii cu mucopolizaharidoza. Sunt implicate multiple sisteme si organe. Tipul si extinderea afectarii organelor sunt variabile in functie de subsetul bolii. Cei mai multi pacienti au durata de viata scurta, iar unii decedeaza in copilarie.

Patogenie

Mucopolizaharidele sunt formate din glicozaminoglicani atasati la o proteina de legatura cu un miez de acid hialuronic. Enzimele lizozomale degradeaza aceste macromolecule in componente mai mici. Heparan sulfatul, dermatan sulfatul si keratan sulfatul sunt produsi ai degradarii incomplete. Acumularea acestor compusi interfera cu functia celulei.
Activitatea deficienta a enzimelor lizozomale blocheaza procesele de degradare ale mucopolizaharidelor conducind la acumulare anormala a heparan sulfatului, dermatan sulfat si keratan sulfat. Acesti produsi de degradare sunt detectati si secretati in urina. Mucopolizaharidozele sunt clasificate in functie de tipul si cantitatea de substanta acumulata astfel: sindrom Hurler MPS tip I, sindrom Scheie, sindrom Hunter-MPS tip II, sindrom Sanfilippo-MPS tip III, sindrom Morguio-MPS tip IV, sindrom Maroteaux-Lamy-MPS tip VI si sindrom Sly MPS tip VII.