Neoplasme tiroidiene

Neoplasmele tiroidiene reprezinta o proliferare excesiva de celule anormale care seamana mai mult sau mai putin cu tesutul in care se dezvolta si sfarsesc prin a dobandi o autonomie biologica (sinonimul tumorii).

Noduli in regiunea anterioara a gatului apar la aproximativ 7% din populatia adulta, mai frecvent la femei (6,4% la femei fata de 1,5% la barbati).

Majoritatea nodulilor sunt  noduli hiperplastici (coloizi) iar 5-20% sunt neoplasme adevarate - adenoame foliculare (benigne) sau carcinoame din celule foliculare sau parafoliculare (C).

Grupe la care incidenta cancerului tiroidian este mai mare:
- copii;
- adulti sub 30 de ani si peste 60 de ani;
- pacienti de sex masculin (nodulii hiperplazici apar in special la sexul feminin, un nodul tiroidian la un pacient de sex masculin ridica suspiciunea de neoplasm adevarat);
- pacienti cu istoric de iradiere a gatului, mai ales in copilarie;
- pacienti cu istoric familial de cancer tiroidian sau de neoplazie endocrina multipla (MEN II).

Multi noduli tiroidieni palpabili, apreciati ca fiin solitari, fac parte din glanda tiroidiana multinodulara. Echografia cu rezolutie crescuta identifica noduli la o treine din pacientii examinati pentru alteindicatii, iar autopsiareleva prezenta nodulilor tiroidieni la 505 dintre necropsii.In general, un nodul trebuie sa aiba diametrul de minim 1 cm pentru a fis detectabil la palpare.

In afara de neoplasmele tiroidiene, nodulii tiroidieni evidenti trebuie diferentiati de chisturi, adenopatii (inflamarea ganlionilor limfatici), higrom chistic, tumori paratiroidienesi laringocel. Adenoamele tiroidiene adevarate, spre deosebire de regiunile adenomatoase localizate sunt incapsulate si comprima tesuturile vecine.

Adenoamele variaza cadimensiuni si sunt impartite in 3 variante histologice: papilare, foliculare si cu celule Hurthle (transformarea oxifila). Adenoamele variaza ca diferentiere fiziologica, aspect observat in functie de capacitatea de concentrare a iodului radioactiv . Cele mai diferentiate adenoame (foliculare) sunt cele mai frecvente si pot mima cel mai bine activitatea tesutului tiroidian normal.Desi ele pot raspunde la stimularea TSH (hormonal tireostimulant secretat de glanda hipofiza anterioara), de obicei acest raspuns difera de al tesutului tiroidian normal,fiind autonom, adica, activitatea bazala este independenta de stimularea TSH. Adenoamele de acest tip sunt de obicei unifocale, prezentandu-se ca un nodul unic.

Deseori pacientul observa ca nodulul creste incet timp de mai multi ani. Initial activitatea sa este insuficienta pentru a tulbura echilibrul hormonal, desi capacitatea sa de captare a iodului radioactiv este evidenta pe scintigrafie si apare ca o regiunecu densitate crescuta in interiorul tesutului extranodular inca functional (nodul “cald”).In acest stadiu, dovedirea autonomiei functionale necesita realizarea unei scintigrafii in timp ce pacientul primeste doze supresive de hormoni tiroidieni exogeni (scintigrafie de supresie).

 
In timp,dimensiunea nodulului creste, la fel ca si activitatea acestuia, pana devine suficienta pentru a inhiba secretia TSH. Prin urmare, restul glandei tiroide sufera o atrofie si pierderea activitatii, iar scintigrafia evidentiaza acumularea iodului radioactiv doar in regiunea nodulului (nodul “fierbinte”).In aceasta perioada, TSH este inhibat, iar tireotoxicoza poate fi manifesta sau nu. De obicei , in final apare o tireotoxicoza evidenta (adenom toxic), care poate fi precipitata de expunerea la iod.

Adenomul hiperfunctional poate fi o cauza frecventa de toxicoza cu T3. Ca si tratament, adenoamele hiperfunctionale raspund la indepartarea chirurgicala sau la expunerea la iod radioactiv.Doze mari de iod radioactiv sunt necesare pentru a obtine o vindecare relativ rapida, dar iradierea, afectand si restul tesutului glandular in majoritatea cazurilor, dupa cativa ani apare remisia adenomului si pacientii devin hipotiroidieni.Desi nodulii hiperfunctionali sunt rar sediul aparitiei unui carcinom, interventia chirurgicala prin indepartarea unui lob tiroidian are avantajul unui diagnostic citologic definitiv.Dupa infarctizarea nodulului hiperfunctional, tesutul tiroidian extranodular anterior supresat revine la activitate normala, nivelul de TSH revine la normal, iar nodululanterior hiperfunctional apare pe scintigrafie ca un nodul “rece”.

Adenoamele hiperfunctionale hemoragice si chisturile tiroidiene reprezinta majoritatea nodulilor reci, initial suspectati de a fi carcinoame tiroidiene.