Neoplazia endocrina multipla - NEM

Neoplazia endocrina multipla cuprinde o serie de sindroame genetice caracterizate prin transformari neoplazice ce apar simultan la mai multe nivele endocrine.

1. Neoplazia endocrina multipla tip 1 ( NEM 1 / Sindromul Wermer)

Neoplazia endocrina multipla tip 1 (NEM 1) sau sindromul Wermer reprezinta asocierea transformarii neoplazice a paratiroidei, hipofizei si a celulelor insulare pancreatice .Sindromul este mostenit ca o trasatura autosomal dominanta; fiecare copil nascut dintr-un parinte afectat are sanse de 50% de a mosteni gena respectiva.
[mai multe despre NEM 1...]

2. Neoplazii endocrine multiple tip 2

Asocierea carcinomului tiroidian cu feocromocitom poate fi subimpartita in doua sindroame majore. Neoplazia endocrina multipla tip 2A (NEM 2A) este asocierea carcinomului medular tiroidian cu hiperparatiroidism si feocromocitom.
Trei subvariante ale NEM 2A sunt carcinomul medular tiroidian familial (CMTF), NEM 2A in asociere cu amiloidoza cutanata lichenificata si NEM 2A cu boala Hirschsprung.
Neoplazia endocrina multipla tip 2B este combinatia dintre carcinomul medular tiroidian, feocromocitom, neuroame mucoase, ganglioneuromatoza intestinala si trasaturi marfanoide.
[mai multe despre NEM 2...]

3. Alte sindroame genetice

Exista un numar de sindroame genetice mixte in care asociatiile neoplazice difera de cele frecvente din NEM I sau II.

Sindromul von Hippel-Lindau (VHL), o asociere intre tumoriale sistemului nervoscentral si, carcinom celular renal , feocromocitom si neoplasm al celulelor insulare, este cauzat de mutatii ale unei gene supresive atumorilor.

Mutatiile inactive ale liniei germinale a genei VHL determina formarea tumorala cand are loc pierderea aditionala sau o mutatie somatica ale alelelor VHL normale in creier,rinichi, insule pancreatice sau medulosuprarenala. Un subgrup specific  de mutatii este mai frecvent in familiile cu feocromocitom.

Defectul molecular in neurofibromatoza tipI inactiveaza neurofibrina, o proteina asociata membranei celulare care activeaza in mod normal GTP-aza. Inactivarea acestei proteine afecteaza GTP-aza si determina activarea continua a Ras p21 si calea inferioara a tirozin kinazei.