Nevoia creierului de noutate

Noutatea poate fi definită în raport cu informația. Atunci când au loc, evenimentele noi conțin o mare cantitate de informație pe care nu o cunoaștem încă, iar informațiile pot fi măsurate prin gradul în care ceva este surprinzător. Când venim pe lume, ne aflăm într-o stare de incertitudine și comportamentele unui nou-născut sunt înnăscute la fel ca dorința lui de a învăța și de a explora lumea. Însă, supraviețuirea și reproducerea solicită aprofundarea proprietăților lumii pe care trebuie să o înțelegem. [1]

O informație ajunsă în creier îl transformă la nivel molecular, deoarece creierul transformă informația într-o exprimare fizică a sinapselor neuronale și o îmbină cu alte părți de informație din capul nostru. [1]

Rolul dopaminei

Noutatea reprezintă semnalul cel mai evident care determină căror lucruri din această lume acordăm atenție constantă. Din punct de vedere evolutiv, avem nevoie de noutate pentru că altfel, ne-am concentra atenția asupra unor aspecte care nu se schimbă zi de zi. Cercetătorii au descoperit că noutatea determină un număr de sisteme din creier să devină active, iar cel mai important factor este dopamina. [1]

• Dopamina se află în trunchiul cerebral și trimite neurotransmițători celorlalte regiuni din creier. Numeroși oameni consideră că dopamina oferă senzații uluitoare, euforie deoarece droguri precum cocaina sau metamfetamina determină o creștere a dopaminei în anumite părți ale creierului. Însă, tot mai mulți cercetători cad de acord că dopamina este un neurotransmițător de tip „dă-mi mai mult”. [2]
• De asemenea, dopamina este implicată în procesul de învățare și memorare care are loc în creier în momentul în care se schimbă modalitatea prin care neuronii se conectează unul la altul. [2]
• O singură experiență poate schimba drastic creierul și de aceea este necesar să controlăm aceste schimbări, altfel, dacă am sta o singură dată în mâini sau în cap, câmpul vizual s-ar modifica și am vedea de sus în jos. Dopamina este unul dintre neurotransmițătorii care controlează aceste schimbări și când este eliberată, semnalizează creierul că acum este timpul să înceapă să învețe. [2]

Informația nouă declanșează eliberarea de dopamină și tocmai acest răspuns reprezintă esența unei experiențe satisfăcătoare care modifică sistemul motivațional. Efectul de noutate care declanșează eliberarea dopaminei schimbă în mod fizic creierul. [1]

Căutarea noutății

Căutarea noutății și a stimulilor intenși se bazează pe patru tipare comportamentale:

• Aventura – efectuarea unor exerciții și activități incitante, neobișnuite, cu potențial periculos
• Experiența – stimularea minții și a simțurilor, observarea unor stimuli de mediu necunoscuți precum călătoriile și cunoașterea unor oameni noi
• Dezinhibiție – efectuarea unor angajamente cu diverse persoane, căutarea unor oportunități de a scăpa de inhibiții precum întreținerea unui act sexual, consumul de alcool și droguri
• Susceptibilitatea la plictiseală – evitarea situațiilor și persoanelor plictisitoare, a situațiilor repetitive precum munca de rutină. De altfel, un nou-născut se poate uita la o imagine nouă timp de aproximativ 41 de secunde, dar apoi se plictisește. [3] [4]

Având în vedere accentul pus pe stimulii noi, oamenii de știință concluzionează că de fapt, căutarea de noi senzații reprezintă căutarea noutății, o trăsătură evolutivă conservată, care pare să fi avantajat supraviețuirea evoluției umane. [3]

Implicarea dopaminei în comportamentul de căutare a noutății ar putea explica și relația bine stabilită între senzațiile noi și consumul de droguri. La fel ca în cazul abuzului de substanțe, expunerea la stimuli noi eliberează un val de dopamină în regiunile de recompensă ale creierului. Oamenii obișnuiți deja cu senzațiile tari dezvoltă un fel de toleranță la activitățile care implică un grad mare de risc și ca atare, sunt forțați să încerce activități și mai riscante pentru a recrea starea inițială. [3]

Neofilia, caracterizată de o dorință accentuată pentru tot ceea ce este nou, poate fi considerată o poartă de acces pentru descoperire și creativitate. Winifred Gallagher, scriitor în domeniul științei comportamentale, consideră că cele trei baze afective solicitate de neofilie sunt surpriza, curiozitatea și interesul. Combinată cu capacitatea creierului de a detecta elementul – surpriză, neofilia avantajează adaptarea umană. De asemenea, Gallagher se concentrează asupra prezentului caracterizat de viteza informației, media online și tradițională și sugerează că trebuie să devenim cunoscători de noutate, nu doar căutători pentru a prospera în mijlocul acestei cantități de informație fără precedent. [4]

Nevoia de noutate a copiilor și adolescenților

Cercetarea creierului s-a desfășurat pe o amplă bază de cunoștințe care pot fi utilizate pentru a explica și soluționa problemele de învățare, informare, memorare și dezvoltarea a copiilor supradotați. Primii ani de viață oferă fundație pentru inteligență și platformele necesare pentru dezvoltarea gradului de inteligență. [5]

• În cazul maximizării inteligenței și a dezvoltării creierului există doar progres sau regres – creierul nu se menține la un stadiu anume și nu rămâne static. Experiențele care cuprind integrare, conexiuni, asocieri și feedback sunt esențiale pentru maximizarea inteligenței. [5]
• Celulele s-au dezvoltat în numeroase ramuri dendritice care creează posibilități de conexiuni sinaptice, iar la rândul lor, conexiunile între celule s-au dezvoltat. Rezultatul acestor fenomene constă în nevoia ridicată a unui creier supradotat de complexitate, profunzime, noutate și experiențe numeroase de învățare. Bruce Perry, psihiatru și expert în traumele copiilor, consideră că doar opt minute de lectură constantă la ore poate tolera creierul înainte de a căuta alți stimuli interni (visare cu ochii deschiși) sau externi (cine merge acum pe hol?) [5] [6]
• Adolescența este o perioadă dificilă atât pentru copii cât și pentru părinți întrucât este o etapă de explorare, creștere, vulnerabilitate, plină de oportunități. Adolescența este definită de patru trăsături esențiale și anume: scânteie emoțională, angajament social, căutarea noutății, explorare creativă. În această etapă de dezvoltare, părinții pot întâmpina probleme și sentimente contradictorii referitoare la controlul independenței și autonomiei copiilor. [7]

Societatea trebuie să găsească o modalitate de a transcende nevoia de noutate și să învețe să aprecieze straturile care susțin noutatea. De asemenea, toți indivizii ar trebui să rămână fideli scopului evolutiv al noutății pentru a se adapta, învăța și crea lucruri noi și semnificative. [4]