O nouă metodă de imagistică utilizează cerneala de sepie pentru un diagnostic mai precis al bolilor parodontale

Cerneala de sepie este folosită în gastronomie, pentru a da pastelor o culoare neagră, exotică, însă cercetătorii de la Universitatea din California San Diego au găsit pentru această substanță o întrebuințare în domeniul stomatologiei. Noua tehnică de imagistică combină cerneala de sepie, lumina și ultrasunetele, cu avantaje nete asupra metodelor tradiționale: este non-invazivă și nedureroasă, arie de detectare mai cuprinzătoare și mai mare acuratețe.

Studiul denumit “Photoacoustic Imaging for Non-Invasive Periodontal Probing Depth Measurements” (Imagistică fotoacustică pentru măsurare prodontală non-invazivă) a fost publicat în revista Journal of Dental Research.

Una dintre metodele de diagnostic al bolilor parodontale presupune evaluarea atașamentului gingiei de dinte, prin măsurarea adâncimii șanțului (buzunar sau spațiu) dintre dinte și gingie cu sonda parodontală de jur-împrejurul dintelui - acesta nu ar trebui să fie mai adânc de 3 mm. Cu cât boala parodontală înaintează, cu atât șantul gingival se adâncește mai mult. Însă sonda parodontală este un instrument ascuțit și utilizarea acestuia poate fi inconfortabilă, sau chiar dureroasă pentru pacient. În plus, măsurătorile nu au o acuratețe foarte bună, putând varia mult de la un medic la altul.

Noua tehnică folosește cerneala de sepie ca substanță de contrast. Pacientul își clătește gura cu o soluție din cerneală de sepie, apă și amidon de porumb, iar nanoparticulele de melanină din cerneală rămân în șanțul gingival. Acestea absorb lumina, iar când medicul proiectează o lumină laser pe dantură cerneala se încălzește și se umflă, creând în șanțul gingival diferențe de presiune ce pot fi cu ușurință detectate cu ultrasunete. Astfel se realizează o „hartă” a adâncimii șanțului gingival din jurul fiecărui dinte.

Substanța neagră colorează spațiul dintre gingie și dinte, însă este îndepărtată cu ușurință în urma unui periaj dentar simplu, cu pastă de dinți.

Metoda de imagistică fotoacustică a fost testată pe modele animale și s-a dovedit a fi în mod constant mai exactă în multiple teste, față de sonda parodontală. În viitorul apropiat, cercetătorii urmează să testeze metoda pe oameni, să îmbunătățească gustul soluției (care acum este sărat-amărui) și să simplifice aparatura laser.



Sursa: MedicalXpress
Sursa foto: Jokerst Bioimaging Lab, UC San Diego