Orientarea sexuală a adolescenților

Ce înseamnă orientare sexuală ?

Orientarea sexuală încă reprezintă un subiect controversat, atât din perspectivă științifică, cât și din perspectivă etică și socială.
Identitatea sexuală și orientarea sexuală sunt termeni adesea confundați.

Identitatea sexuală reprezintă asumarea de către individ a unei anumite identități (masculine, feminine, transgender), în timp ce orientarea sexuală face referire la atracția față de unul dintre sexe, exprimată atât sexual, cât și emoțional și social.

Astfel, orientarea sexuală poate fi de 3 tipuri:

• 1. Heterosexuală – atracția față de sexul opus;
• 2. Homosexuală – atracția față de același sex;
• 3. Bisexuală – atracția față de ambele sexe;

Pentru a face diferența, va puteți adresa 3 întrebări:

• 1. Care este sexul de care vă simțiți atras ? (orientarea sexuală);
• 2. Ce sex au partenerii dumneavoastră? (comportamentul sexual);
• 3. Vă considerați o persoană de tip masculin, feminin sau transgender? (identitatea sexuală);

Unele persoane dezvoltă sentimente de atracție față de unul dintre sexe înainte de a-și defini identitatea sexuală, iar altele se angajează chiar și în comportamente sexuale.  

Procesul orientării sexuale are loc de regulă între vârstă de 14 ani și 21 ani, neexistând un standard clar definit al evoluției, aceasta putând să varieze în timp – spre exemplu, o persoană care s-a considerat heterosexuală până la vârsta de 18 ani poate să își descopere sau să se identifice treptat cu o identitate de tip homo sau bisexual). Odată cu ieșirea din adolescență și intrarea în etapa de adult tânăr, probabilitatea de stabilizare a orientării sexuale crește și devine constantă. [1]

La întrebarea „de ce unii oameni au o orientare „diferită” față de cea considerată „normală”? încă nu s-a găsit un răspuns clar, dar anumite teorii orientative, dintre care un studiu genetic recent ar arăta posibila inactivare a cromozomului X.

De asemenea, unii factori externi precum drogurile, compușii toxici la care se expune femeia insărcinată pot avea un impact semnificativ asupra ADN-ului fătului, putând afecta nivelul hormonilor sexuali ai acestuia.
Astfel, orientarea sexuală ar putea fi influențată, pe lângă factorul genetic, și de factori externi precum cei biologici, emoționali, hormonali și de mediu.
Cu toate acestea, persoanele care nu se află „de partea majorității” (cea a heterosexualilor), se confruntă cu grave prejudecăți și atitudini discriminatorii. [2]

Este posibil ca orientarea sexuală a adolescentului să se schimbe ?

Răspunsul ar fi „probabil da”, dar nu datorită voinței adolescentului în sine, cu atât mai puțin a presiunilor societății sau ale familiei.

Perioada adolescenței joacă un rol extrem de important în formarea personalității individului. Orientarea sexuală pe parcursul adolescenței se poate schimba uneori datorită faptului că, în această perioadă, centrii din creier responsabili de activitatea sexuală se află în plină dezvoltare, fiind o perioadă marcată de o imensă curiozitate, lipsa barierelor, slab control al impulsurilor și o tendință de asumare a riscurilor mult crescută.

Nu există metode externe sau tehnici de a schimba orientarea sexuală a unui adolescent. Tot ce „se poate face” de către părinți sau mediul social este forțarea adolescentului de a-și reprima adevărata orientare și de a afișa o identitate falsă în fața lumii. Acest fapt poate determina efecte psihologice grave, cu repercusiuni pe parcursul întregii vieți, având în vedere faptul că asumarea unei alte identități o vreme îndelungată poate duce la sentimente de devalorizare și dispoziții depresive severe. [3]

Chiar dacă dezvoltarea orientării sexuale a unui adolescent poate produce teamă, confuzie sau anxietate în rândul părinților, cea mai recomandată modalitate de abordare o prezintă comunicarea și dialogul deschis cu tânărul adolescent, încurajarea și păstrarea unei atitudini non-critice și discriminatorii. Părinții adolescentului ar trebui să înțeleagă faptul că orientarea sexuală nu reprezintă o opțiune sau alegere a copilului lor, cu toate că există posibilitatea ca aceasta să varieze pe parcursul adolescenței.

În concluzie, orientarea sexuală a unei persoane nu poate fi schimbată prin presiunea celor din jur sau a familiei, întrucât aceasta nu reprezintă o opțiune, ci o formă de identificare a tânărului adolescent, unica soluție fiind lupta împotriva stigmatizării, demontarea miturilor și accceptarea acestor persoane în societate, singura deviere sexuală adevărată fiind lipsa oricărei forme de atracție sexuală a unui individ.