Osteita alveolară (alveolita postextracțională)

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în urma unei extracții dentare poartă denumirea de osteită alveolară.

Termenul definește, de fapt, inflamația locală a osului alveolar, adică a porțiunii din osul maxilar în care s-a regăsit rădăcina dintelui înainte de extracție. Din punct de vedere medical, această afecțiune sau complicație postextracțională are mai multe denumiri, însă cea mai frecvent utilizată este alveolita postextracțională.

Frecvență și incidență

În literatura de specialitate s-au publicat numeroase studii privind osteita alveolară, aceasta fiind o afecțiune cu o frecvență relativ crescută. Astfel, în urma extracțiilor simple, de rutină, incidența alveolitelor este de până la 5% la nivelul maxilarului superior și de până la 37, 5% la nivelul mandibulei (maxilarul inferior). În cazul extracțiilor chirurgicale, incidența acestei afecțiuni poate crește până la de 10 ori față de extracțiile simple. (1)

În funcție de dintele extras, s-a observat o incidență mai crescută a alveolitelor postextracționale în urma extracțiilor molarilor (măselelor) de minte. (2)

Cauze

Nu se cunoaște cu exactitate cauza acestei afecțiuni, însă autorii mai multor studii clinice sunt de acord că există mai mulți factori de risc, care predispun la apariția unei osteite alveolare.

    
Printre acești factori se pot menționa:

• extracții dificile, traumatizante pentru osul alveolar;
• extracția molarilor de minte mandibulari (inferiori);
• fumatul;
• anumite afecțiuni sistemice ale pacientului, precum diabetul zaharat sau imunodeficiențe;
• administrarea de contraceptive orale;
• femeile sunt mai predispuse la osteite alveolare decât bărbații;
• dislocarea cheagului de sânge de la nivelul alveolei posteextracționale;
• infecții bacteriene. (1)

Semne și simptome

Pacientul cu alveolita postextracțională va resimți o durere (diferită de cea existentă imediat după extracția dintelui) care debutează, de obicei, după 24 de ore postxtracțional și care se va accentua în următoarele 72 de oe. Durerea este considerată puternică de către pacient, accentuându-se pe parcursul nopții. Durerea nu cedează sau cedează parțial cu antialgice obișnuite.

Pe lângă durere, pacientul poate acuza modificări de gust, dar și un miros neplăcut al gurii.
     
Pacientul se va prezenta la medicul dentist care, în urma examinării cavității orale, va observa mai multe semne clinice specifice acestei afecțiuni: alveola postextracțională este „goală” (cheagul de sânge, care ar trebui să existe în mod normal, nu mai este prezent) sau există la acel nivel resturi alimentare amestecate cu salivă. Gingia din jurul alveolei (osului alveolar) este roșie, cu semne inflamatorii, dureroară la atingere și ușor umflată.
    
În afara acestor simptome, pacientul nu acuză o stare generală alterată, febră sau alte semne generale. (3)

Tratament

Medicul dentist va decide tratamentul alveolitei posteextracționale în urma identificării cauzei care a determinat apariția acesteia.

Cel mai frecvent, simpla igienizare a alveolei postextracționale și aplicarea locală a unui medicament creat pentru astfel de probleme, va reduce durerile în următoarele 24-48 de ore. (1)
    
Atunci când medicul suspectează și o infecție bacteriană a alveolei postextracțională, acesta poate indica pacientului administrarea de antibiotice (pe cale orală) asociată cu antiinflamatoare. Medicul va opta, în general, pentru un antibiotic cu spectru larg, dar va ține cont și de istoricul pacientului (mai ales daca pacientul are un teren alergic). (4)

Prevenție

Deoarece osteita alveolară poate avea mai multe cauze de apariție, nu se poate stabili cu exactitate un protocol de lucru pentru a o preveni.

Medicul va ține cont de istoricul pacientului (dacă acesta a suferit în trecut de o alveolită postextracțională), în contextul în care anumiți pacienți pot fi mai susceptibili decât alții. (3)
     
Pacientul ar trebui să respecte cu strictețe indicațiile postextracționale menționate de medicul dentist și anume:

• stoparea fumatului pentru 24-48 de ore;
• menținearea unei comprese sterile între arcadele dentare pentru 40-50 de minute (timp în care se va produce hemostaza și se va forma un cheag de sânge la nivelul osului alveolar);
• evitarea clătirii gurii pentru 48 de ore, atât cu apă simplă, dar mai ales cu bauturi alcoolice (inclusiv ape de gură);
• după 48 de ore postextracțional, pacientul va putea utiliza ape de gură (cu sau fără clorhexidină);
• menținerea unei igiene corespunzătoare la nivelul cavității orale. (3)

Recomandări

În situația în care pacientul resimte dureri la nivelul locului extracției, este indicat să se prezinte cât mai repede la medicul dentist pentru a fi examinat. Nu se recomandă autoadminstrarea de medicamente deoarece, uneori, simptomele se pot agrava, iar tratamentul ulteorior va fi mai dificil și mai îndelungat.