Osteoporoza juvenila

Osteoporoza reprezinta de fapt „os poros”. Aceasta afectiune este caracterizata de proasta formare osoasa, pierdere excesiva de substanta osoasa sau combinatia acestor doua situatii. Pacientii cu osteoporoza prezinta un risc crescut de fracturi. Apare cel mai frecvent in cazul persoanelor varstnice, mai ales in cazul femeilor.

Osteoporoza este destul de rar intalnita in cazul copiilor si adolescentilor. Cand apare la acestia, este de obicei produsa de o afectiune subiacenta sau de medicamente utilizate pentru tratamentul afectiunii subiacente. Aceasta poarta denumirea de osteoporoza secundara. Uneori, totusi, se poate sa apara osteoporoza la copil, fara a se putea identifica cauza acesteia. Aceasta poarta denumirea de osteoporoza idiopatica.

Indiferent de agentul care o produce, osteoporoza juvenila poate fi o problema semnificativa deoarece apare in timpul primilor ani de dezvoltare osoasa a copilului. De la nastere pana la varsta de adult tanar, copiii acumuleaza masa osoasa, care incepe sa se ridice pana inainte de varsta de 30 de ani. Cu cat varful de masa musculara este mai mare, cu atat riscul de osteoporoza este mai mic de-a lungul vietii.

Dupa ce pacientii ajung la varsta de 35 de ani, masa osoasa in general incepe sa descreasca, foarte usor la inceput dar rapid dupa 50-60 de ani. Atat ereditatea cat si alegerile privind stilul de viata, mai ales cantitatea de calciu din dieta si nivelul de activitate fizica, influenteaza dezvoltarea masei osoase si rata la care osul se pierde mai tarziu in viata.

Osteoporoza secundara

Osteoporoza secundara, care poate afecta atat adultii cat si copiii, rezulta din alta afectiune primara sau dintr-o terapie utilizata pentru tratamentul afectiunii de baza.

Ca afectiune primara, artrita reumatoida juvenila ofera o ilustrare buna a posibilelor cauze de osteoporoza secundara. In anumite cazuri, procesul patologic insusi poate fi cauza osteoporozei. De exemplu, anumite studii au descoperit ca pacientii copii cu artita reumatoida juvenila au masa osoasa mai mica decat asteptat, mai ales in jurul articulatiilor afectate de artrita. In alte cazuri, medicatia utilizata pentru tratatamentul afectiunii primare este cel care reduce masa osoasa. De exemplu, medicamentele precum prednison, utilizate pentru tratamentul cazurilor severe de artrita reumatoida juvenila, afecteaza in mod negativ masa osoasa.

In sfarsit, anumite comportamente asociate cu afectiunea primara ar putea conduce la pierderea de masa osoasa sau reducerea de formare osoasa. De exemplu, un copil cu artrita reumatoida juvenila ar putea evita activitatea fizica, ceea ce este necesar pentru depunerea si mentinerea masei osoase, deoarece ar putea agrava starea generala a acestuia si sa produca durere.

Afectiuni primare

- artrita reumatoida juvenila
- diabet
- osteogenesis imperfecta
- hipertiroidism
- hiperparatiroidism
- sindrom Cushing
- sindroame de malabsorbtie
- anorexia nervoasa
- afectiuni renale

Medicamente

- anticonvulsivante (de exemplu pentru epilepsie)
- corticosteroizi (de exemplu pentru tratamentul artritei reumatoide sau astmului)
- agenti iumunosupresori (de exemplu utilizati in tratamentul cancerului)

Comportamente

- inactivitate prelungita sau imobilitate
- nutritie inadecvata, mai ales lipsa calciului si a vitaminei D
- exercitii excesive care conduc la amenoree (lipsa perioadelor menstruale)
- fumatul
- cosmumul excesiv de alcool

In cazul copiilor cu osteoporoza secundara, cea mai buna solutie este identificarea si tratarea afectiunii subiacente. In situatia osteoporozei juvenile indusa medicamentos, cel mai bine este sa se trateze afectiunea primara cu doza minima efectiva a medicatiei inductoare de osteoporoza. Daca este o alta medicatie disponibila si eficienta, medicul copilului ar trebui sa aiba in considerare incercarea acesteia. Ca si in cazul copiilor cu osteoporoza primara, cei cu osteoporoza secundara necesita de asemenea o dieta bogata in calciu si vitamina D, precum si cat de multa activitatea fizica este posibila, data fiind limitarea impusa de afectiunea primara.

Osteoporoza juvenila idiopatice

Osteoporoza juvenila diopatica reprezinta o afectiune primara fara cauza cunoscuta. Este diagnosticata dupa ce medicul a exclus alte cauze ale osteoporozei juvenile, inclusiv afectiuni primare sau terapii medicamentoase cunoscute a produce perdere osoasa.

Aceasta forma rara de osteoporoza apare in mod tipic chiar inainte de debutul pubertatii, in cazul copiilor fara alte afectiuni in momentul respectiv. Varsta medie de debut este de sapte ani, cu o scara intre unu si treisprezece ani. Vestea buna este ca cei mai multi dintre copii se recupereaza complet.

Primul simptom de osteoporoza juvenila idiopatica este in general durerea lombara, la nivelul soldurilor si picioarelor, apoi acompaniata de dificultati in deplasare. Durerea de genunchi si de glezna poate fi de asemenea intalnita. Malformatiile fizice includ curbarea anormala a coloanei vertebrale superioare (cifoza), scaderea ponderala, stern excavat sau schiopatat. Aceste malformatii fizice sunt uneori reversibile dupa ce osteoporoza juvenila idiopatica isi urmeaza cursul.

Radiografia standard realizata acestor copii evidentiaza densitate osoasa mica, adica demineralizare osoasa, fracturi pe os patologic, vertebre tasate sau modificate morfologic. Totusi, radiografia standard nu este cea mai potrivita pentru detectarea osteoporozei pana cand nu s-a pierdut o mare cantitate de masa osoasa. Metode mai noi precum osteodensitometria DEXA, DPA (densitometrie cu fotoni) sau scanari prin tomografie computerizata cantitativa (CAT), permit diagnosticul timpuriu si cu precizie al pierderii de masa osoasa. Aceste teste non-invazive, nedureroase sunt asemenatoare radiografiilor standard, doar ca mult mai performante.

Care este tratamentul osteoporozei juvenile idiopatice?

Nu s-a stabilit inca o terapie chirurgicala sau medicamentoasa pentru osteoporoza juvenila. In anumite cazuri, ar putea sa nu fie necesar niciun tratament deoarece afectiunea trece in general spontan. Totusi, diagnosticul precoce al osteoporozei juvenile este important, astfel incat sa se urmeze pasii pentru protejarea coloanei vertebrale a copilului si a altor structuri osoase de fracturi pana la aparitia remisiei bolii. Acesti pasi ar putea include terapie fizica, utilizarea carjelor, evitand activitatile care implica utilizarea greutatilor s.a.

O dieta echilibrata bogata in calciu si vitamina D este de asemenea importanta. In cazuri severe, indelungate de osteoporoza juvenila, anumite medicamente denumite biofosfonati, acceptate de Administratia medicamentelor si alimentelor, sunt utilizate pentru tratamentul osteoporozei adultilor si au fost administrate experimental si copiilor.

Care este prognosticul osteoporozei juvenile idiopatice?

Cei mai multi copii cu osteoporoza juvenila idiopatica isi recapata masa osoasa complet. Cu toate ca ar putea aparea o intarizere a cresterii si dezvoltarii in timpul fazei acute a afectiunii, apare o compensare cu atingerea dezvoltarii normale. Din nefericire, in unele cazuri, osteoporoza juvenila idiopatica poate rezulta intr-o dizabilitate permanenta precum cifoscolioza (curbarea coloanei vertebrale superioare) sau colapsul cutiei toracice.

Cum se face diferentierea intre osteoporoza juvenila si osteogeneza imperfecta?

Osteogeneza imperfecta este o afectiune genetica rara care, precum osteoporoza juvenila, este caracterizata de oase friabile, adesea aparand fracturi de la cauze minore sau aparent fara cauza. Totusi, osteogeneza imperfecta este produsa de o problema cu cantitatea sau calitatea colagenului osos din cauza unui defect genetic.

Deoarece cei mai multi copii cu osteogeneza imperfecta nu ating niciodata masa osoasa normala, acestia sufera de asemenea de osteoporoza juvenila secundara. Se diferentiaza mai multe forme de osteogeneza imperfecta, reprezentand variatii extreme in severitate. De exemplu, o persoana cu osteogeneza imperfecta ar putea avea zece sau chiar sute de fracturi in timpul vietii.

Cu toate ca numarul de persoane afectate de osteogeneza imperfecta nu este cunoscut, o estimare sugereaza un minim de 20.000 si posibil chiar 50.000 de cazuri in Statele Unite ale Americii.

Aspectele clinice ale osteogenezei imperfecta si severitatea acestora variaza mult de la o persoana la alta. Multi indivizi cu osteogeneza imperfecta prezinta unele, dar nu toate aspectele clinice. Copiii cu osteogeneza imperfecta usoara, in particular, ar putea avea putine semne clinice evidente.

Cele mai comune aspecte ale osteogenezei imperfecta includ:
- oase friabile
- laxitate ligamentara (articulatii hipermobile) si slabire musculara
- istoric familial de osteogeneza imperfecta (prezent in aproximativ 65% din cazuri).