Otita externa maligna

Otita maligna externa sau otita necrotizanta este o infectie care implica osul temporal si cele adiacente, o complicatie relativ rara a otitei externe. Apare mai ales la indivizii imunocompromisi, cei in virsta cu diabet zaharat si este initiate de o trauma a canalului auditiv extern. Cel mai frecvent pathogen este Pseudomonas aeruginosa. Pacientii cu otita externa maligna acuza otalgie severa care se agraveaza noaptea si otoree.
Elementele clinice cuprind dezvoltarea de tesut de granulatie in canalul auditiv extern, mai ales la jonctiunea os-cartilaj. Paraliziile faciale si ale altor nervi cranieni indica prognostic negativ; complicatiile intracraniene sunt cea mai frecventa cauza de deces.

Diagnosticul necesita cultivarea secretiilor din ureche si examen anatomo-patologic al tesutului de granulatie de la locul de infectie. Studiile imagistice cuprind scanarea CT, scintigrafia osoasa cu technetium 99 medronat sig alum citrate 67.

Tratamentul cuprinde corectarea imunosupresiei cind este posibila, tratament local al canalului auditiv, terapie antibiotic sistemica de lunga durata si la pacienti selectati interventie chirurgicala.
Pacientii succeptibili trebuie educati sa evite manipularea canalului auditiv prin folosirea de betisoare de ureche si minimalizarea expunerii canalului auditiv la concentratii mari de clorat.

Patogenie si cauze:

Infectia tesutului moale a canalului autidiv extern sau urechea inotatorului este frecventa, mai ales in climaturile umede si calde. Evenimentele declansatoare sunt trauma de obicei autoindusa prin curatarea urechilor cu betisoare si expunerea la apa de piscine care are concentratii mari de halogeni. Cel mai frecvent cultivat pathogen Pseudomonas aeruginosa nu este un descoperit normal in canalul auditiv. Alti patogeni posibili cuprind Staphylococcus epidermidis, bacteria gram-negative si fungi.
Pacientii cu otita externa acuza otalgie si sensibilitate la miscarile auriculare. Otorea poate fi prezenta iar obliterarea canalului auditiv prin edem si secretii poate cauza surditate sau o senzatie de plenitudine in ureche. Infectia se poate extinde la scheletul cartilaginous al canalului si prin fisurile Snatorini la osul temporal cauzins osteita. O marca a acestei extensii este tesutul de granulatie la jonctiunea os cartilaj al canalului auditiv extern. Acest element otoscopic este de extrema importanta.
Datorita diferentelor semnificative intre evolutia naturala si tratament este crucial diferentierea otitei externe severe de otita externa maligna. Implicarea structurilor mai profund de tesuturile moi ale canalului auditiv extern apare doar in forma maligna. Osteita bazei craniului este secundara otitei externe dar se poate datora si unei infectii de ureche medie.

Desi otita externa maligna poate apare la persoanele imunocompetente se dezvolta tipic la cele cu diabet zaharat sau alta conditie care afecteaza sistemul imun cum este sindromul de imunodeficienta cistigata, neoplazia sau chimioterapia. In diabetul zaharat aportul vascular deficitar determina boala microvasculara agravata de vasculita pseudomonala care restrictioneaza si mai mult circulatia. Diabetul este asociat si cu afectarea functiei polimorfonucleare si pH ridicat al cerumenului in canalul auricular. Acesti factori alaturi de sensibilitatea Pseudomonas aeruginosa la pH-ul scazut restrictioneaza apararea corpului impotriva infectiei.
Pacientii cu osteita a bazei craniului au uneori manifestari extraauriculare cum este limfadenopatia cervical, trismus datorita implicarii articulatiei temporomandibulare sau iritatia muschiului maseter. Pe masura ce infectia s extinde la osul temporal se poate extinde la craniu si determina paralizie a nervilor cranieni. Paraliziile sunt in general determinate de secretia de neurotoxine sau de efectul compresiv al procesului distructiv prin foramen. Datorita localizarii sale anatomice in osul temporal, nervul facial este de obicei primul nerv care este afectat.