Oxitocina ar putea influența numărul de prieteni

Un nou studiu sugerează că expresia genelor CD38 și CD157, care reglează eliberarea de oxitocină, sunt corelate cu abilități sociale mai dezvoltate la adulții tineri.

Oxitocina este un hormon implicat în comportamentele sociale primare precum atracția dintre sexe, reproducerea și creșterea copilului, dar și în comportamente mai complexe, precum empatie, încredere și generozitate.

Studiul realizat la Universitatea Națională din Singapore a inclus peste 1300 de adulți sănătoși de origine chineză. S-a cercetat legătura dintre expresia genelor CD38 și CD157 (ambele analizate în studii despre autism) și abilitățile sociale ale fiecărui individ, evaluate prin intermediul a 3 chestionare diferite care verifică importanța relației de prietenie și interesul fiecăruia de a se împrieteni, precum și numărul prietenilor apropiați.

S-a observat că participanții cu un grad mai înalt de expresie a genei CD38 aveau mai mulți prieteni apropiați, această asociere fiind mai frecvent întâlnită la bărbați. Bărbații cu un grad înalt de expresie genică erau mult mai sociabili și preferau activitățile care includeau și alte persoane, aveau abilități de comunicare mai dezvoltate și un nivel mai crescut de empatie în comparație cu ceilalți participanți. Participanții cu un grad scăzut de expresie a genei CD38 au raportat abilități sociale scăzute, nu se implicau în conversații și aveau mai puțini prieteni.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că o variație genetică a CD157, corelată cu cazurile de autism conform unui studiu japonez, determină la purtători un interes crescut pentru socializare și construirea relațiilor sociale.

Studiul sugerează că oxitocina și genele CD38 și CD157 care stimulează eliberarea de oxitocină contribuie la apariția unor diferențe între indivizi în ceea ce privește abilitățile sociale, mergând de la un interes foarte crescut pentru socializare până la cealaltă extremă și anume evitarea relațiilor sociale, una dintre caracteristicile autismului. Cercetătorii afirmă că majoritatea persoanelor se situează undeva între cele două extreme.
Un grad mai înalt de expresie a genei CD38 și variațiile în secvența genetică CD157 sunt responsabile pentru 14% din situațiile în care abilitățile sociale variază în populația generală.

În plus, propriile experiențe pot influența exprimarea genică. Indiferent dacă genele determină sau nu comportamentul unui individ, ele depind foarte mult de mediul social. A trăi într-un mediu social sănătos, în mijlocul unei familii iubitoare și protective, alături de prieteni și colegi, poate scădea efectele negative ale genelor mai puțin avantajoase, consideră autorii.

Rezultatele studiului ar putea ajuta la dezvoltarea unor noi terapii sau medicamente care mimează sau potențează funcțiile genelor CD38 și CD157.

Sursa: Futurity