Pedeapsa cu moartea, comutata in inchisoare pe viata pentru infirmierele bulgare si medicul palestinian

Cea mai inalta instanta judiciara libiana, Consiliul superior, a decis marti seara sa comute pedeapsa cu moartea la care fusesera condamnate cele cinci infirmiere bulgare si medicul bulgar de origine palestiniana in inchisoare pe viata, informeaza AFP, citand surse oficiale.
    Detinutii isi vor putea ispasi pedeapsa in tara lor de origine, Tripoli si Sofia semnand un act de extradare inca din anii 1980.
    Consiliul superior al instantelor judiciare, care depinde direct de ministrul justitiei, are puterea sa comute sau chiar sa anuleze verdictul Curtii supreme care a confirmat in 11 iulie condamnarea la moarte a celor sase practicieni
    Cele cinci infirmiere bulgare sosisera in Libia in anii 1990, dupa inlaturarea regimului comunist in tara lor, sperand sa-si castige mai bine viata. Medicul de origine palestiniana, condamnat o data cu ele, locuia in Libia impreuna cu familia sa si facea un stagiu la spitalul din Benghazi in momentul arestarii sale. Si el a fost acuzat ca ar fi inoculat virusul sida la 438 de copii aflati in spitalul respectiv, dintre care 56 au decedat. Numarul total al victimelor se ridica insa la circa 460, intrucat  20 de mame au fost contaminate si ele prin copiii lor. Cateva detalii despre personajele principale ale acestei drame:
    Kristiana Valtceva /48 ani/, sosise in Libia in 1991, impreuna cu cel de-al doilea sot al ei, Zdravko Gheorghiev. Acesta a fost arestat impreuna cu infirmierele, in februarie 1999, si eliberat in 2004, fiind in continuare in asteptarea autorizatiei de a parasi Libia. Kristiana Valceva are un fiu in varsta de 29 de ani, din prima casatorie.
    Nassia Nenova /40 de ani/ este in Libia din 1998. Ea a fost arestata in timp ce se pregatea sa se intoarca in Bulgaria. In timpul detentiei, Nenova a incercat sa se sinucida dupa ce a fost torturata de politie. Fiul sau, care nu avea decat zece ani la plecarea ei in Libia, studiaza in prezent in Franta.
    Valia Cerveniacika /55 ani/ a lucrat intr-un spital libian la Tarhuna din 1984 pana in 1997, fiind incadrata la spitalul din Benghazi in februarie 1998. Sotul ei, muncitor in constructii, a fost arestat o data cu ea, dar eliberat dupa cateva ore. Au impreuna doua fiice.
     Valentina Siropulo /48 ani/ a lucrat in Libia din februarie 1998 pana in momentul arestarii. Ea imigrase in Libia pentru a plati studiile superioare ale fiului sau.
    Snejana Dimitrova /54 ani/ sufera de diabet si pare cea mai epuizata dintre toate. Arestata prima oara o data cu celelalte infirmiere in decembrie 1998, ea a fost eliberata dupa doua zile, fiind arestata din nou in februarie 1999. Ea are o fiica de 28 de ani si un fiu de 34 de ani care locuiesc impreuna cu tatal lor, zidar, in Bulgaria.
    Ashraf Joumaa Hajouj, medicul palestinian care a obtinut nationalitatea bulgara in iunie 2007, efectua un stagiu la spitalul din Benghazi in momentul arestarii sale, in 29 ianuarie 1999. Familia sa l-a regasit intr-o inchisoare dupa zece luni de cautari. Tatal si sora lui au fugit din Libia in decembrie 2005, pretextand un pelerinaj, pentru a se refugia in Olanda. Potrivit lor, toata familia a fost persecutata in Libia.
    Toti sase isi sustin nevinovatia, afirmand ca marturisirile care i-au incriminat le-au fost smulse prin tortura. Ei au primit sprijin si din partea a doi eminenti virusologi, specialistii francezi Lus Montagnier si Vittoria Colizzi, care au declarat ca infestarea s-a datorat lipsei de igiena din spital.
    Totusi acuzatii au semnat sanbata o "cerere de iertare si de clementa" adresata Consiliului superior al instantelor judiciare, in prezenta ambasadorilor tarilor europene acreditati la Tripoli. Ei s-au angajat in scris sa nu urmareasca statul libian in justitie pentru anii petrecuti in inchisorile libiene. Toate aceste documente au fost luate in consideratie de Consiliul superior in decizia sa.
    Familiile victimelor sida au primit marti cate o despagubire de un milion de dolari de victima, suma negociata prin Fundatia Ghaddafi. Aceasta a permis justitiei libiene sa comute pedeapsa cu moartea celor declarati culpabili  in inchisoare pe viata.
    Fundatia pentru dezvoltare, prezidata de fiul conducatorului libian Mouaammar el Ghaddafi, Seif al-Islam, a precizat ca suma cu care au fost despagubite familiile victimelor provine din Fondul special de ajutor pentru Benghazi, creat in 2005 de Tripoli si Sofia, sub egida Uniunii Europene.
    Seif al-Islam /34 ani/, mediator in acest caz, a intervenit de mai multe ori in negocierile internationale prin intermediul fundatiei sale. El a mai negociat acordarea indemnizatiilor financiare familiilor victimelor in urma atentatului de la Lockerbie in 1988 si impotriva unui DC-10 al companiei franceze UTA, in 1989. Fundatia sa a publicat in 2003 un raport despre violarile drepturilor omului in Libia, denuntand abuzurile impotriva detinutilor.
    Prezentat cu regularitate drept succesor al tatalui sau, Seif al-Islam - care nu ocupa vreo functie politica si neaga orice ambitie politica ce i se atribuie - se doreste inainte de toate cunoscut ca un ambasador umanitar, atat in Libia, cat si pe plan international prin asociatia caritabila pe care a creat-o in 1997.
    Seif al-Islam este inginer arhitect, absolvent al Universitatii Al Fateh din Tripoli. Mai detine o diploma de absolvent al International Business School din Viena /Austria/, in timpul studiilor legand o prietenie durabila cu Jorg Haider, seful dreptei populiste austriece. El a mai afirmat ca are "relatii bune cu aproape toti oamenii politici de extrema dreapta europeni". Fiul lui Mouammar el Ghaddafi si-a completat studiile printr-un doctorat la London School of Economics.