Pelada - Alopecia areata

Pelada sau alopecia areata este o boală autoimună caracterizată prin căderea părului în zone diferite ale scalpului sau din orice altă parte a corpului. De obicei începe prin dispariţia unei porţiuni de păr de mărimea unei monede. Părul poate creşte la loc, dar poate să cadă iar. Mai apoi, poate progresa prin pierderea părului de pe tot scalpul sau de pe tot corpul. Pelada este o boală extrem de impredictibilă şi ciclică, cursul ei fiind diferit pentru fiecare pacient. (1, 2)

Clasificare

Există diferite tipuri de peladă, în funcţie de locul în care este prezentă căderea părului:
• Alopecia areata: căderea părului din anumite porţiuni ale scalpului
• Alopecia totallis: căderea părului de pe tot scalpul
• Alopecia universalis: căderea părului de pe întreaga suprafaţă a corpului (1)

Epidemiologie

În funcţie de etnie şi de răspândirea globală, răspândirea bolii este într 0,1 sau 0,2%. Pelada este întâlnită la orice vârstă şi nu ţine cont de culoarea părului. Vârsta la care apare boala este cel mai adesea sub 30 de ani. Este mai frecventă la băieţi decât la fete. Pelada nu este contagioasă!

Pelada - alopecia areata este asociată de obicei cu un risc crescut de o altă boală autoimună. Studiile arată că în 4% din cazuri a fost asociată cu vitiligo, 8-28% tiroidita autoimună şi 0,6% din pacienţi cu lupusul eritematos. (3)

Cauze

Pelada este mai frecventă în familiile cu membri afectaţi. Acest lucru sugerează că ereditatea ar fi cauza.
Biopsiile au arătat prezenţa leucocitelor la nivelul bulbului foliculului pilor. Pelada este adesea considerată a fi o boală autoimună, în care corpul îşi atacă propriile fire de păr şi suprimă sau opreşte creşterea părului. Este asociată ocazional cu riscul pentru boli auto-imune, cum ar fi alergiile, tiroidita auto-imună, vitiligo, lupus, artrita reumatoidă şi colita ulcerativă.
În ciuda răspândirii mari a bolii, patogeneza este puţin înţeleasă, având loc dezbateri importante despre dacă defectul principal este în foliculul de păr, răspunsul imun, sau ambele. Chiar dacă ambii părinţi ar suferi de peladă sau doar unul dintre ei, este puţin probabil pentru copil să moştenească exact combinaţia de gene considerata a fi implicată în ereditate. Totuşi, chiar şi cu numărul corespunzător sau nu a acestor gene, este posibilă incidenţa peladei. (4, 5)

Fiziopatologie

Imunologie

O caracteristică imunologic esenţială proprie foliculului pilos este structura sa: un mediu imunitar relativ privilegiat, care în mod normal conferă improbabilitatea unui atac autoimun.
Totuşi, ştim că mai multe auto-antigene asociate cu producţia de pigment sunt înalt imunogene (aşa cum se vede în vitiligo şi halonevi). Prin urmare, o teorie plauzibilă este că auto-antigenele generate în timpul pigmentării părului şi, probabil, alte antigene asociate perioadei de creştere a firului de păr prezintă un risc constitutiv de atragere a limfocitelor auto-reactive T CD8 + deja prezente. (3)

Genetică

Studii au fost efectuate asupra întregului ADN apartinand unor familii care prezentau alopecia areata. Astfel, s-a descoperit că cel puţin 4 loci au fost susceptibili, la nivelul cromozomilor 6, 10, 16 şi 18. (6)

Semne şi simptome de peladă

Probleme cu unghiile: Pelada este asociată şi cu probleme la degetele de la mâini şi picioare. Uneori, modificările lor sunt primul semn ce apare în această boală. Marginile prezintă mici zimţi (asemănător corodării). Aspectul unghiilor: apariţia unor pete mici albe sau linii, rugoase, îşi pierd strălucirea sau devin subţiri şi se rup. Rar, pot cădea.

Căderea părului în anumite zone aleator pe suprafaţa scalpului, sau a feţei: Părul începe să cadă de obicei într-o zonă mică, rotundă, de dimensiunile unei monede. Aceste zone rămân complet fără par, sunt lucioase şi bine delimitate. Pentru bărbaţi, porţiunea fără par poate fi de asemenea şi barba. Unele persoane se confruntă şi cu căderea sprâncenelor.

Semnele de întrebare: pornind de la aceste porţiuni de chelie, se mai formează unele zone liniare, vizibile fără par. Acestea se subţiază la capăt, asemănător unui semn de întrebare.

Căderea generalizată a părului pe suprafaţa scalpului: se ajunge la chelie sau chiar la pierderea părului în totalitate. Acestea sunt cazuri extrem de rare, neobişnuite.

Atenţie: pelada apare cel mai adesea la persoanele tinere, fără niciun alt simptom exceptând persoanele ce au dezvoltat alte boli auto-imune. Părul poate creşte la loc, după o perioadă de timp, chiar şi în lipsa oricărui tratament. Cursul simptomatologiei este unul extrem de imprevizibil: părul poate creşte la loc în zona în care a căzut, dar e foarte probabil să pice iar. Fenomenul poate să se răspândească, ajungându-se la pierderea părului de pe întreaga suprafaţă a scalpului sau de pe tot corpul. (7)

Societatea deţine un rol important în modul cum pacientul va confrunta boala. Podoaba capilară poate reprezenta pentru mulţi un punct forte. Astfel, chiar şi în cazul pierderilor minime de păr, pentru unele persoane aceasta se transformă într-un impact emoţional şi psihologic semnificativ, care nu are legătură doar cu părul, dar are, de asemenea, un impact profund asupra calităţii vieţii. De asemenea, afectează capacitatea de a funcţiona în societate, scade stima de sine şi poate duce la tulburări psihologice profunde.

Pelada poate fi un chin pentru unii. Fiind o boală destul de frecventă, este esenţial ca pacientul să constientizeze că mii de persoane trec prin aceleaşi probleme, şi împărtăşesc aceleaşi speranţe, sentimente. Sunt persoane absolut normale, fericite şi care urmează firescul vieţii. Pentru a ajuta în depăşirea şi lupta din punct de vedere psihologic cu boala, extrem de utile sunt destăinuirea şi cunoaşterea de persoane noi ce prezintă aceeaşi problemă. Consultul unui psiholog sau psihiatru poate fi recomandat în unele cazuri. (5)

Diagnostic

Diagnosticul de peladă poate fi pus prin simpla observare a porţiunii fără par, şi asocierea acesteia cu istoricul familiei, a sănătăţii pacientului şi examenul clinic. În susţinerea diagnosticului poate fi prelevată o porţiune de piele pentru biopsie. (8) Exceptând pacienţii ce prezintă alte boli auto-imune, căderea părului nu este însoţită de niciun alt simptom sau alterare a stării de sănătate. În cazul în care acestea există, doctorul va trebui să stabilească relaţia lor cu alopecia areata:
• Căderea părului - posibil impact psihologic şi stres - posibilitatea apariţiei de complicaţii în urma stresului
• Existenţa celorlalte simptome este legată de altă boală a pacientului, aşadar este necesară stabilirea a două diagnostice fără legătură între ele
• Celelalte simptome relevă altă etiologie a căderii părului, ca de exemplu Tricofiţia
Teste de sânge sunt necesare în cazul în care doctorul suspectează altă boală auto-imună. (7)

Tratament peladă

Nu există tratament sau medicamente aprobate pentru a trata pelada. Unele medicamente recomandate altor boli sunt folosite pentru a îmbunătăţi creşterea părului. Totuşi, acestea nu pot preveni căderea părului din alte porţiuni.
• Corticosteriozi: injecţii locale, unguente topice, corticosteroizi locali: anti-inflamatoare puternice care suprimă sistemul imun.
• Minoxidil 5%: soluţia topică ajută la creşterea părului
• Anthralin: alterează funcţia sistemului imun în porţiunea pielii afectate. Este aprobat în tratarea psoriazisului şi este folosit de obicei şi în peladă
• Mijloace de sensibilizare topice: DPCP (Difenilciclipropenona), SADBE (squaric acid dibutilester), aplicate pe scalp, cauzează o mică reacţie alergică în locul cu pricina: roşeaţă, umflătură, mâncărimi. Se încearcă păcălirea sistemului imun prin aducerea limfocitelor la suprafaţa pielii. Acestea luptă cu inflamaţia şi firul de păr se poate dezvolta.
• Fotochemoterapie: pacienţii trebuie să se prezinte unui centru de tratament de două sau trei ori pe săptămână. Este utilizat de obicei pentru psoriazis. Utilizarea indelungata a acestui tip de terapie poate duce la cancer.
• Terapii alternative: iubitorii tratamentelor naturiste sau a terapiilor alternative, dar şi cei pentru care medicamentele nu au avut efectul scontat, apelează la aceste metode. Ele sunt dintre cele mai diverse şi diferite: aromaterapia, acupunctura, plante din China, etc. Este greu a evalua efectivitatea acestor tratamente, în special datorită ciclicităţii creşterii părului în această boală. (5, 7)

Prognoza

Pelada este o boală care nu ar trebui să sperie persoana care a fost recent diagnosticată. Se întâlneşte adesea la persoane perfect sănătoase. Nu este dureroasă, nu înrăutăţeşte starea fizică. În plus, pelada nu este o boală contagioasă. Astfel, ea nu trebuie să interfere cu dorinţele şi preocupările pacienţilor. (5)

Cercetare

Există numeroase fundaţii şi centre care sprijină persoanele diagnosticate cu această boală. Cercetarea este unul din scopurile lor, desfăşurându-se pe mai multe planuri: genetic, imunologic, metabolic, celule stem, înţelegerea deplină a dezvoltării firului de păr, studii efectuate pe animale, etc. (5)

Trucuri estetice

În cazul lipsei de păr pe o porţiune foarte mică se poate aplica o culoare închisă sau de culoarea părulu pe scalp pentru a micşora contrastul dintre pielea capului şi păr. Dacă pierderea e mai mare, există numeroase opţiuni precum: peruci, meşe de păr sau poate o eşarfă foarte chic.

Concluzie

Există mii de familii şi persoane care trăiesc cu această boală. Pelada nu periclitează şi nu influenţează în nicio măsură starea de sănătate. Suferinţa emoţională cauzată de schimbarea înfăţişării poate fi depăşită prin sprijinul celorlalţi sau împărtăşirea problemelor în cadrul fundaţiilor specializate. Uneori este recomandat apelul la psiholog sau psihiatru.