Peritonita generalizata puerperala

Infectia secundara a peritoneului cu punct de plecare din organele genitale, dupa o nastere naturala sau operatie cezariana. Se mai numeste si septicemie peritoneala deoarece predomina semnele extraperitoneale, iar localizarea peritoneala este secundara. Evolueaza lent, ca o forma astenica, ceea ce intarzie diagnosticul. Dupa evolutie se descriu trei forme clinice: supraacuta, acuta, torpida.

Semne si simptome: In general debutul este tardiv, dupa 5-7 zile de la nastere, cu tablou clinic putin evident local si general. Simptomul dominant este durerea, difuza sau colicativa dar care nu reflecta gravitatea patologiei peritoneale. Perioada de stare se manifesta cu: febra, frisoane, astenie marcata, tahipnee, dispenee, tahicardie si hipotensine arteriala, varsaturile devin bilioase, brune, diureza scade.

Evolutia - depinde de precocitatea diagnosticului si tratamentul administrat.

Tratament

Tratamentul medical are ca obiective simultane si sustinute: tratamentul antiinfectios, tratamentul antisoc, reechilibrarea hidroelectrolitica. Acest tratament va fi administrat pana la disparitia semnelor clinice generale, a manifestarilor locale si normalizarea parametrilor biologici. Dupa recoltarea probelor biologice (lohicultura, urocultura, hemoleucograma, uree, creatinina, ionograma sanguina, probe hepatice) se incepe terapia medicamentoasa cu antibiotice in doze mari si cu spectru larg. Cel mai frecvent se asociazi cefalosporine din generatia a II sau a III-a cu aminoglicozide si metronidazol. Antibioterapia se continua in functie de evolutia clinica, paramterii biologici si antibiograma. Dupa reechilibrarea metabolica si hidroelectrolitica in functie de localizarea colectiei septice si de posibilitatea de prevenire si combatere a complicatiilor legate de actul chirurgical, se poate decide interventia chirurgicala.  Tratamentul medicamentos va fi continuat intra- si postoperator.