Piciorul varus equin (piciorul strâmb congenital)

Piciorul strâmb congenital sau piciorul varus equin este o deformație a piciorului și a gleznei care apare la naștere și care presupune că acesta este răsucit spre interior, iar vârful piciorului este orientat în jos, făcând mersul pe jos dificil sau imposibil. Deși nu poate fi prevenită, poate fi corectată, iar tratamentul este accesibil.

Generalități

1. Potrivit National Institutes of Health (NIH), 1 din 1000 de copii se nasc cu deformație de picior varus equin.
2. 50% dintre pacienții cu sindromul piciorului varus equin, prezintă această deformație la nivelul ambelor picioare.
3. Este cel mai frecvent defect de naștere de tip musculo-scheletalic.
4. Cauzele exacte ale acestei afecțiuni sunt încă necunoscute, însă studiile au arătat că sunt implicați mai mulți factori. (1)

Simptome

1. Persoanele cu picior strâmb congenital au tendoanele piciorului scurtate, oasele au o formă neobișnuită, iar tendonul lui Ahile este îngust. Dacă această afecțiune nu este tratată, copilul afectat poate să pară că merge pe glezne sau pe părțile laterale ale picioarelor.
2. Piciorul este, de obicei răsucit în partea de jos și întors spre interior.
3. Piciorul poate fi răsucit atât de tare încât arată de parcă ar fi cu susul în jos.
4. Mușchii de la nivelul gambei, de la piciorul varus equin sub de obicei subdezvoltați.
5. Piciorul afectat poate fi mai mic cu 1/2 inch (aproximativ 1 cm) mai scurt decât celălalt picior. (2)

Cauze

Cauzele exacte care determină dezvoltarea acestei afecțiuni sunt încă necunoscute. Cu toate acestea, specialiștii sunt de părere că factorii genetici au o influență majoră, iar unele modificări genetice specifice au fost asociate cu această afecțiune, dar acest lucru nu este încă bine înțeles.
Specialiștii au observat că la începutul sarcinii, piciorul fătului se dezvoltă normal, răsucirea survenind în jurul celei de-a treia lună de sarcină. (3)

Factorii de risc includ:

1. Istoricul medical al familiei. Dacă oricare dintre părinți sau ceilalți copii din familie au avut picior varus equin, bebelușul are o probabilitate mai mare să sufere de aceeași afecțiune.
2. Afecțiuni congenitale. În unele cazuri, sindromul piciorului varus equin poate fi asociat cu alte anomalii ale scheletului care sunt prezente la naștere, cum ar fi spina bifida, un defect grav de naștere care apare atunci când țesutul ce înconjoară maduva spinării nu se închide corect.
3. Factorii de mediu. Cercetătorii au găsit o legătură între incidența piciorului varus equin și vârsta mamelor, sau dacă aceastea fumează sau suferă de diabet.
4. Lichid amniotic insuficient în timpul sarcinii. Prea puțin din lichidul care înconjoară bebelușul în uter poate crește riscul bebelușului de a avea un picior strâmb congenital.

Complicații

De obicei, piciorul varus equin nu provoacă probleme până când copilul afectat nu începe să meargă. Dificultățile pe care cei care suferă de această afecțiune le pot întâmpina sunt legate de:

• CirculațieMobilitatea poate fi limitată.
• Mărimea pantofului. Piciorul afectat este mai mic decât piciorul neafectat.
• Dimensiunea mușchilor de la nivelul gambei. Mușchii gambei de pe partea afectată pot fi întotdeauna mai mici decât în celălalt picior.

Cu toate acestea, dacă nu este tratat, piciorul varus equin cauzează probleme mai grave. Acestea pot include:

• Artrită. Este posibil ca copilul să dezvolte artrită.
• Stimă de sine scăzută. Aspectul neobișnuit al piciorului poate face ca imaginea corpului copilului să fie un aspect îngrijorător în decursul adolescenței.
• Incapacitatea de a merge normal. Răsucirea gleznei poate să nu permită copilului afectat. să meargă pe talpa piciorului. Pentru a compensa, el poate merge pe glezna piciorului, pe partea laterală a piciorului sau chiar pe partea superioară a piciorului, în cazuri grave.

Cum puteți preveni

Pentru că medicii nu știu ce cauzează piciorul varus equin, afecțiunea nu poate fi împiedicată pe deplin. Cu toate acestea, dacă sunteți însărcinată, puteți face câteva lucruri pentru a limita riscul copilului de a avea malformații congenitale, cum ar fi:

• Nu fumați sau petreceți timp în medii fîn care se fumează.
• Nu consumați alcool.
• Evitați medicamentele care nu sunt aprobate de medicul dumneavoastră.

Diagnostic

Această afecțiune este imediat vizibilă la naștere.
De asemenea, poate fi detectată înainte de naștere prin ecografia de sarcina, mai ales dacă ambele picioare sunt afectate. Cu toate acestea, nu este posibil niciun tratament înainte de nașterea bebelușului.
Dacă boala este descoperită în timpul sarcinii sau după naștere, medicii vor recomanda mai multe teste pentru a verifica alte probleme de sănătate, cum ar fi splina bifidă și distrofia musculară.
Radiografia poate ajuta la observarea deformării în detaliu.

Tratament

Metoda Ponseti

Principalul tratament este metoda Ponseti, în care un specialist manipulează piciorul bebelușului cu mâinile. Scopul este de a corecta îndoirea piciorului. Se aplică apoi un gips de la degete până la baza coapsei. Gipsul menține corecția obținută prin manipulare și relaxează țesuturile până la următoarea sesiune de tratament.

Durata
La fiecare sesiune, gipsul este schimbat. Întregul proces poate fi realizat în timp de 4 până la 10 întâlniri cu un specialist.

Indicații după tratament

După ce piciorul este corectat, pacientul trebuie să poarte cizme speciale care să țină piciorul sau picioarele în cea mai bună poziție. Timp de 2-3 luni, cizmele sunt purtați 23 de ore pe zi. După această perioadă, cizmele sunt purtate doar noaptea și în timpul somnului, până la vârsta de 4 ani.
Pentru ca metoda Ponseti să fie eficientă, aceasta trebuie efectuată din timp, iar părinții trebuie să se asigure că cizmele sunt purtate conform instrucțiunilor. Dacă instrucțiunile nu sunt respectate cu strictețe, piciorul se poate întoarce în poziția inițială și tratamentul trebuie să înceapă din nou.

Metoda franceză

Se realizează zilnic, pe bază de exerciții fizice, masaj sau imobilizarea piciorului cu ajutorul unor benzi adezive. În primele 3 luni, aceste sesiuni de terapie sunt efectuate de un terapeut fizic. În același timp, părinții primesc sfaturi astfel încât aceștia să poată efectua unele dintre tratamentele la domiciliu.
Durata
Frecventa acestei metode de tratament scade după două luni, urmând să se repete lafiecare trei zile, pâna la vârsta de 6 luni.

Intervenția chirurgicală

Se apelează la chirurgie în cazurile în care celelalte metode de tratament nu funcționează, defectul este deosebit de accentuat sau dacă copilul este mai mare de cateva luni.

Chirurgia are scopul de a corecta deformările tendoanelor, ligamentelor și a articulațiilor de la nivelul piciorului și al gleznei, de exemplu, prin eliberarea tendonului lui Ahile.