Piele uscată, aspră (xeroza cutanată)

Piele uscată, aspră (xeroza cutanată)

Xeroza cutanată este o afecțiune dermatologică frecvent întâlnită în rândul tuturor categoriilor de vârstă și care poate interesa orice arie tegumentară a corpului (1). Prevalența variază considerabil în studii realizate pe termen lung și este situată între 29,5 - 58,3% în rândul populației adulte (2).

Factorii declanșatori sunt de natură exogenă (mediu) sau endogenă (dezechilibru hormonal, alte afecțiuni asociate, terapie medicamentoasă concomitent administrată.

Tegumentul sănătos necesită un conținut hidric de 10-15%, aspect remarcat prin elasticitate și suplețe. Pielea uscată deține fie substrat fiziologic (copii, vârstnici), fie fiziopatologic (atopie, ihtioză), iar din punct de vedere clinic aspectul variază considerabil (1).

Conduita terapeutică de bază a afecțiunilor care asociază tegumente uscate este reprezentată de emoliente, eficacitatea lor fiind demonstrată prin refacerea straturilor lipidice intercorneocitare distruse și creșterea conținutului hidric tegumentar, cu reducerea semnificativă a procesului de exfoliere și îmbunătățirea funcției de barieră a pielii (1).

Cauze și factori de risc

Etiologia xerozei cutanate nu este în totalitate elucidată, însă este recunoscută implicarea a numeroși factori genetici și de mediu. În plus, înaintarea în vârstă reprezintă un factor important care predispune la apariția pielii uscate. Mecanismele recunoscute în acest sens sunt modificările survenite în cadrul procesului de keratinizare și al conținutului lipidic al stratului cornos, de o mai puțină recunoaștere având parte reducerea gradului de hidratare și scăderea producției de sebum, care de asemenea, sunt fenomene atribuite procesului de îmbătrânire (2).

Xeroza cutantă fiziologică

Categoriile de vârstă cele mai frecvent afectate sunt copiii mici și vârstnicii. În cadrul procesului de îmbătrânire pot fi observate fenomene precum: reducerea grosimii stratului epidermal, scăderea turnover-ului celular și a capacității stratului cornos de a lega molecula de apă (1).
Apariția sau agravarea xerozei la persoanele susceptibile este influențată de prezența factorilor exogeni sau endogeni.

Dintre factorii exogeni recunoaștem: fenomene climatice (vânt rece, căldură, expunere la soare), factori comportamentali (spălarea frecventă, repetată), anumite produse cosmetice sau de îngrijire personală, detergenți, alți factori de mediu (aerul provenit din sistemele de încălzire sau răcire).

Factorii endogeni adesea implicați sunt reprezentați de dezechilibrele hormonale (menopauza cauzează modificări la nivelul conținutului lipidic și al glicozoaminoglicanilor) și medicație (retinoizi, cimetidină, agenți hipocolesterolemianți, diuretice, antiandrogeni) (1), (2).

Xeroza cutanată patologică

Xeroza cutanată poate fi ereditară (ihtioză, dermatită atopică, psoriazis) sau dobândită. Cazurile dobândite prezintă asociate alte patologii precum: afecțiuni maligne (limfom Hodgkin), boli infecțioase (infecția cu virusul imunodeficienției umane - HIV), afecțiuni psihiatrice (anorexia nervosa), endocrinopatii (hipotiroidism), avitaminoze (deficit de zinc, vitamina A, E, B sau C) sau tratamentul prin dializă necesar în stadiul terminal al bolii cronice de rinichi (1), (2).

Manifestări clinice

În mod tipic, xeroza afectează întreaga arie tegumentară, însă anumite zone, precum inghinală și axilară, pot fi cruțate.
Examinarea fizică relevă:

  • tegument uscat și aspru la atingere;
  • tendință spre exfoliere;
  • eritem;
  • aspect ihtiozic (cazuri severe);
  • erythema craquelé (2).


Pruritul prezintă o prevalență de 40% în cadrul populației adulte. Xeroza tegumentară este cauza cea mai frecventă a apariției acestui simptom. Asociat pruritului pot fi observate excoriații în zone ușor accesibile (torace, abdomen, membre superioare și inferioare), care atrag după sine un risc crescut al dezvoltării infecțiilor cutanate, ulcerațiilor sau leziunilor tegumentare cronice (2). Apariția acestor complicații poate fi prevenită prin abordarea terapeutică adecvată a xerozei cutanate.

Diagnostic

Cazurile în care simptomatologia este persistentă (exemplu: prurit intens), nu prezintă ameliorări semnificative și a căror cauze sunt necunoscute necesită consult medical specializat pentru evaluare și diagnostic.

În plus, examinarea clinică a pacientului este necesară pentru realizarea diagnosticului diferențial cu alte patologii și confirmarea diagnosticului de certitudine. Afecțiunile a căror semne și simptome pot fi intricate sunt: dermatita de contact, psoriazis, keratosis pilaris, pitiriazis alba, ihtioza (1), (4).

Conduită terapeutică

Scopul terapeutic principal al xerozei cutanate este restabilirea stratului cornos agresat și menținerea unui nivel de hidratare optim al pielii. Pruritul, consecința cea mai importantă a xerozei și implicit, complicațiile asociate acestui simptom (excoriații, eroziuni) pot fi ameliorate sau prevenite prin adresarea tratamentului specific cauzei.

Umiditatea mediului ambient joacă un rol important în patogenia xerozei. Un nivel scăzut de umiditate de aproximativ 10% poate declanșa episoade severe, în timp ce un procent de 70% contribuie la refacerea conținutului hidric necesar tegumentului. Este indicată utilizarea umidificatoarelor cu menținerea umidității aerului între 45% și 60% (2), (3).

Lunile răcoroase de iarnă și cele călduroase de vară pot periclita bariera tegumentară prin expunerea la temperaturi ambientale mult crescute în timpul iernii și utilizarea sistemelor de răcire a aerului în timpul verii. În astfel de situații, este recomandată menținerea unei temperaturi ambientale mai scăzute în timpul iernii, dar care atinge nivelul de confort necesar și minimalizarea utilizării aerului condiționat în timpul verii (2).

Deprinderile îngrijirii personale care constau în dușuri frecvente sau cu apă fierbinte, utilizarea produselor abrazive sau cu conținut în soluții parfumate cu efect iritant al pielii, pot afecta stratul cornos. Dușurile zilnice scurte cu durată de aproximativ 5-10 minute sau imersia în apă călduță sunt recomandate, precum și utilizarea săpunurilor emoliente (2), (3).


Utilizarea emolientelor este utilă în combaterea pielii uscate și prevenirea apariției complicațiilor acesteia. Conținutul lor bogat în substanțe lipidice (lanolină, acizi grași, trigliceride, uleiuri minerale, ceară) imită elementele componente ale tegumentului și astfel, contribuie la menținerea unui nivel de hidratare adecvat. Este recomandată aplicarea lor zilnică și dacă este necesar de mai multe ori pe zi (2).

O atenție deosebită trebuie acordată produselor emoliente care conțin agenți sensibilizanți ai pielii. Dacă este posibil, se indică evitarea utilizării lor. Agenții sensibilizanți ai pielii cunoscuți sunt: balsamul de Peru, lanolina, propilenglicolul, formaldehida, parabenii, vitamina E, aloe vera, diferite parfumuri (2).

Consecințele utillizării tratamentului topic pentru pielea uscată

Aplicarea frecventă, pe o perioadă îndelungată a produselor de îngrijire pentru pielea uscată poate genera apariția dermatitei alergice de contact sau a dermatitei iritante de contact. Acestea reprezintă două subtipuri clinice ale dermatitei de contact, care prezintă un mecanism patogenic comun: reacția adversă la o substanță de natură exogenă (2).

Dermatita iritantă de contact își face apariția, în mod tipic, la 48 ore de la expunere. Manifestările specifice sunt reprezentate de arii tegumentare eritematoase, descuamative cu diametrul de un centimetru sau mai mari, asociate sau nu cu foliculita (2).

Dermatita alergică de contact reprezintă o reacție întârziată de hipersensibilitate, iar manifestările clinice își pot face apariția după o perioadă de câteva zile sau săptămâni. Expunerea sensibilizantă inițială are loc după aplicări repetate în antecedente, care la acel moment nu au prezentat efecte adverse. Tegumentul afectat este eritematos, edemațiat, cu margini discrete. Pruritul este prezent, uneori fiind însoțit de sensibilitate dureroasă. Veziculele pot fi asociate în anumite cazuri (2).

Evitarea apariției dermatitei de contact poate fi realizată prin folosirea produselor de îngrijire a pielii uscate care nu conțin agenți sensibilizanți.


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Vergeturile
  • Foliculita în urma epilării
  • Funcţia de „barieră” a pielii - cum o susținem?
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK