Pleurezia

Diagnostic

La anamneza, medicul se intereseaza de afectiunile de baza ale bolnavului, de bolile anterioare, de patologiile asociate si medicamentele administrate. Istoricul bolii si descrierea simptomelor ofera primele indicii de pleurezie. Pleurezia insasi poate fi un simptom concludent pentru o afectiune primara, caz in care auscultatia pulmonara poate fi concludenta. In cazul pleureziei uscate se aude un sunet ca o frecatura, pe cand pleurezia exudativa se caracterizeaza de estomparea sunetelor respiratorii.

Prezenta unui revarsat pleural cu o latime mai mare de un centimetru necesita o punctie pleurala in scop de diagnostic. In lichidul extras se vor analiza agentii patogeni, valorile inflamatorii (proteina C reactiva, viteza de sedimentare a hematiilor) si alti parametri (de exemplu celulele tumorale) . Revarsatul pleural se vede cel mai bine la ecografie (radiografia permite vizualizarea revarsatului doar daca acesta are dimensiuni mari) . Pleurezia bazala poate fi localizata radiologic prin pozitionarea pacientului in decubit lateral (se vede la radiografie pozitia inalta a diafragmei) .

Pentru un tratament eficient, se impune diagnosticarea precisa a afectiunii de baza. Analizele sangvine, de exemplu, pot oferi indicii in legatura cu eventuale boli infectioase. In principiu se recomanda si efectuarea intradermoreactiei la tuberculina, pentru a recunoaste o eventuala tuberculoza. Radiografia pulmonara poate indica o pneumonie ca factor etiologic al pleureziei. Se recomanda de asemenea cercetarea factorilor reumatici in sange.

Complicatii

Pleurezia apare adesea ca o complicatie a unei afectiuni de baza, dar poate sa provoace ea insasi urmari grave:
- Pleurezia exudativa poate determina infectarea exudatului;
- Revarsatul pleural purulent poate determina un emfizem pulmonar si alte complicatii;
- Reactiile inflamatorii pot determina lipirea foitelor pleurale si modificari asemanatoare tesutului conjunctiv, uneori chiar calcifiere. In functie de gradul de extindere al acestor modificari apare ingustarea vizibila a cutiei toracice, cu limitarea expansiunii pulmonare. Elasticitatea pulmonara scade si, odata cu ea, flexibilitatea vaselor de sange. Scaderea elasticitatii pulmonare, corelata cu modificarile sclerozante ale tesuturilor, suprasolicita circulatia pulmonara, astfel incat capacitatea de pompare a inimii diminua odata cu timpul (insuficienta cardiaca) .