Preeclampsia si stresul oxidativ la nivel placentar

Preeclampsia este o afectiune destul de frecventa, ramanand o complicatie periculoasa a  sarcinii.Tipic survine dupa 20 de saptamani de sarcina (sfarsitul trimestrului II sau in cursul trimestrului III), afectand 3-10% (1) din totalul de sarcini.

Clasic, este descrisa ca o triada de simptome: hipertensiune (de regula ≤140/90 mm Hg), proteinurie semnificativa si edem in timpul gestatiei.La acestea se adauga: cefalee, afectarea vederii, placentatie deficitara, perfuzie placentara inadecvata (datorata rezistentei vasculare periferice crescute si vasospasmului) , un  raspuns inflamator matern ridicat, disfunctii endoteliale materne si stres oxidativ la nivel placentar.

Cu toate acestea, la unele femei sindromul poate evolua rapid cu o slaba manifestare clinica, fiind totodata o afectiune mai frecventa la nulipare (2).Mai mult, mecanismul responsabil de aceasta patologie nu este pe deplin elucidat.

Preeclampsia se diagnosticheaza pe baza cresterii tensiunii arteriale, proteinuriei semnificative si remisiunii acestor simptome dupa nastere.Singura interventie care opreste efectiv sindromul este nasterea (1). Eclampsia consta in accentuarea simptomelor amintite mai sus la un pacient preeclamptic, ce nu pot fi atribuite altor cauze.Chiar si fara a evolua in eclampsie, sindromul prezinta un risc esential pentru mama si copil, fiind principala cauza de mortalitate materna in tarile dezvoltate.