Protoporfiria eritropoietica

Protoporfiria eritropoietica este o afectiune genetica determinata de alterarea activitatii ferochelazelor, enzimele biosintezei hemului. Rezultatul este acumularea in exces a protoporfirinei, determinind doua manifestari principale: fotosensibilitate cutanata si boala hepatobiliara. Rar o mutatie cistigata sau o deletie a genei ferochelazelor secundara afectiunilor mieloproliferative sau mielodisplazice conduce la debutul la adult a bolii protoporfirinice.

Clinic pacientul acuza senzatii de disconfort a pielii expuse la soare. Expunerea prelungita poate declansa tumefierea pielii cu sau fara eritem, aparitia de petesii. Pacientii dezvolta si litiaza veziculara care ramine silentioasa sau determina indigestie si durere in cadranul abdominal superior drept. Hepatotoxicitatea consta in lipsa apetitului, greata, varsaturi si slabiciune, scadere in greutate, icter. Fotosensibilitatea cutanata dureroasa reduce toleranta la soare a persoanelor cu protoporfirie eritropoietica si poate influenta stilul de viata. Incidenta colelitiazei creste. Efectele hepatotoxice ale excesului de protoporfirina conduce la disfuntie hepatica care progreseaza la forme severe.

Pentru protoporfiria necomplicata cu litiaza biliara problema principala este intoleranta solara. Anemia este usoara si rar necesita terapie specifica. Colelitiaza este tratata chirurgical. Pentru fotosensibilitate se folosesc creme de protectie solara, beta-carotenul, fototerapia cu ultraviolete A si B. In absenta insuficientei hepatice bolnavii au o speranta de viata normala.

Patogenie

Protoporfirina este o molecula lipofilica capabila de a se transforma in stadii excitate prin absorbtia energiei luminoase. Astfel mediaza injuria fotooxidativa a pielii, determinind simptome fototoxice imediate, descrise ca senzatie de arsura, intepaturi urmate de aparitia eritemului, edemului si purpurei. Protoporfirina in exces este formata prin maturarea celulelor eritroide din maduva osoasa si este prezenta la nivele ridicate in reticulocite si eritrocitele tinere. Protoporfirina scapa din eritrocite in plasma care este epurata de ficat si excretata in bila. Bila bogata in protoporfirina predispune persoanele la formarea de calculi. Efectele toxice ale protoporfirinei din ficat pot conduce la disfunctie hepatica amenintatoare de viata.

Semne si simptome

Simptomele fotocutanate specificie pentru protoporfiria eritropoietica apar de obicei in timpul copilariei, dar pot fi notate pentru prima data la virsta de adult. Calculii biliari pot deveni asimptomatici la virsta mijlocie. Insuficienta hepatica si complicatiile sale sunt suficient de severe pentru a necesita transplant hepatic.
Senzatia de disconfort din pielea expusa la soare debuteaza tipic in copilarie, cel mai frecvent afectind fata dorsala a miinilor, fata si urechile si ocazional picioarele dupa expunere de scurta durata. Daca expunerea este de lunga durata sau cuprinde zile repetitive poate declansa edemul cu sau fara eritem al pielii. Aceasta reactie dureroasa se remite in citeva zile si lasa pielea cu aspect normal.

Se pot dezvolta modificari cronice sugestive. Persoanele cu protoporfirie care acuza durere dar au elemente fizice minime pot fi considerate silentioase pina la aparitia unei reactii acute. Calculii veziculari ramin silentiosi sau predispun la indigestie si durere in cadranul abdominal drept. Persoanele cu protoporfirie asociata cu hepatotoxicitate acuza anorexie, greata si varsaturi, slabiciune si oboseala, stare de rau, scadere in greutate, durere epigastrica si icter.

Examen fizic

Reactia fototoxica acuta include edem, eritem si petesii. Veziculele, eroziunile cu crusta si cicatrizarea apar, dar sunt mai putin floride si frecvente fata de alte porfirii. Modificarile cronice includ depresii longitudinale pe pielea fetei, in special pe nas, perioral, imbatrinire prematura, riduri, piele indurata pe fata dorsala a miinilor, mai ales la incheieturi. In cazurile mai severe se dezvolta pe fata si miini o indurare ceroasa. Fragilitatea mecanica, atunci cind este prezenta, este mai putin severa fata de alte porfirii, iar hipertricoza este neobisnuita.

Odata cu progresia disfunctiei hepatice se pot dezvolta hepatomegalia si icterul. Boala hepatica de stadiu final este semnalata de icter intens, ascita, varsaturi, febra, encefalopatie, polineuropatie care poate progresa la pareza si insuficienta respiratorie, hemoragii prin varice esofagiene si fotosensibilitate extrema.

Diagnostic

Studii de laborator

  • concentratiile de protoporfirina sunt ridicate in celulele rosii, plasma, bila si fecale
  • hemoleucograma completa si functiile hepatice
  • evaluarea anemiei
  • coproporfirina se acumuleaza ca rezultat al bolii hepatice
  • masurarea ferochelatazelor sau a activitatii acestora este inca in cercetare.

Examen histologic

Examinarea microscopica a eruptiei pielii arata infiltrate dermice perivasculare si interstitiale neutrofilice. Se observa alterarea endoteliului cu extravazarea continutului intravascular si degranularea celulelor mastocitare. Pielea alterata arata depozite de material hialin in dermul superior si peretii capilarelor dermice ingrosati. Biopsia hepatica arata pigment brun in hepatocite, celule Kupffer, macrofagele portale si structurile biliare. In boala avansata se observa modificarile cirotice.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: fotosensibilitatea indusa de medicamente, lupus eritematos, eruptia polimorfa la lumina, porfiria cutanea tarda, urticaria solara, porfiria variegate, porfiria eritropoietica.

Tratament

Fotosensibilitatea specifica pentru protoporfiria eritropoietica necesita utilizarea de creme de protectie solara si modificari ale stilului de viata. Bariera de sticla nu este eficienta, se pot folosi filme de plastic pentru a atenua transmiterea luminii vizibile si ultravioletelor cu banda lunga. Formulele care blocheaza razele solare cu oxid de zinc si dioxid de titaniu pot fi de ajutor. Cremele de soare cu dihidroxiacetona care produc bronzarea artificiala pot bloca unele dintre razele solare. Inducerea melaninei endogene prin expunerea pielii la fototerapii cu lampi UVA sau UVB in conjunctie cu psoralen pot creste toleranta la lumina naturala.

Afamelanotide este un hormon analog stimulator al melanocitelor care creste productia de melanina in piele si se injecteaza in piele. Beta-carotenul oral reduce fotosensibilitatea. Folosirea de cisteina orala sau piridoxina poate fi benefica. Antagonistii de receptor H1 pot bloca componentele histaminice din reactia acuta, dar rar supreseaza semnele.

Afectarea hepatica poate fi tratata prin:
  • administrarea orala de rasini schimbatoare de ioni sau carbune activat pentru a reduce porfirina enterohepatica
  • transfuzia si infuzia intravenoasa de analogi ai hemului pentru a represa producerea endogena a porfirinei
  • administrarea de fier
  • reducerea protoporfirinei din eritrocite prin administrare de vitamina E
  • plasmafereza pentru a reduce protoporfirina circulanta.

Terapia chirurgicala
Calculii biliari necesita inlaturare chirurgicala. In absenta insuficientei hepatice si a encefalopatiei pacientii au o speranta de viata normala.

Forumul Boli de piele:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  mai multe discuții din Boli de piele
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK