Psihologia culorii: te pot influența culorile?

Culoarea este un instrument de comunicare puternic și poate fi folosit pentru a semnaliza acțiunea, pentru a influența dispoziția și reacțiile psihologice. Se consideră că anumite culori pot fi asociate cu creșterea presiunii arteriale, cu stimularea metabolismului sau cu disconfortul vizual. [1], [2]

Interesul pentru studiul culorilor nu este unul nou, însă punctul cheie în dezvoltarea diverselor metode de cercetare în direcția psihologiei culorii a fost reprezentat de lucrările neuropsihiatrului american Kurt Goldstein. El a sugerat că impactul culorilor este mediat de reacții psihologice manifestate ca reacții emoționale, cognitive și comportamentale. [1], [2], [3]

Cu toate acestea, aria de cercetare asupra psihologiei culorii rămâne una restransă. În ciuda studiilor științifice limitate, culoarea a dus la dezvoltarea unor domenii precum marketing sau arte vizuale (pictură, design). [1]

La ora actuală, cercetătorii sunt unanim de acord că sentimentele dezvoltate față de o anumită culoare sunt unice, fiind înrădăcinate în experiențe personale și având valențe culturale. Din punct de vedere științific, se deosebesc două categorii de spectre de culoare.

• Spectrul de roșu, din care fac part culorile roșu, galben, portocaliu, sunt considerate culori calde, însă emoția transmisă variază de la sentimente plăcute, liniștitoare pănă la dinamism, iritabilitate și nervozitate.
• Spectrul culorii albastre cuprinde culorile reci din care fac parte albastrul, violet, verde. Ele pot transmite stare de calm sau sentimente de nefericire și indiferență. [1], [2], [4]

Rămânând la perspectiva științifică, conotațiile culorilor au implicații evolutive. Centrii se regăsesc în ariile profunde ale creierului, arii ce sunt identificate și la reptile. Simțul cromatic și integrarea cerebrală au rolul principal de cunoaștere a mediului înconjurător și pot fi privite inclusiv ca mecanisme de apărare. Experimentele realizate pe primate au demonstrat că agresivitatea și comportamentul dominator sunt apanajul culorilor foarte deschise (spectrul rosului). În egală măsură, acestea sugerează avantaj in anumite competiții. La polul opus, albastrul și verdele indică stare de boală. Culoarea pielii este un alt element fundamental cu rol în evaluarea vârstei, a atractivității și a sănătății. [3], [4]

Odată cu observarea fenomenelor psihologice și biologice, s-a dezvoltat cromoterapia. Etimologic, cuvântul înseamnă utilizarea culorii pentru a vindeca. Este o metodă veche de terapie, iar în zilele noastră se încadrează în practicile medicale alternative sau holistice. Conform acesteia, percepția culorii este folosită pentru a genera o reacție în organism. Astfel:

• Roșul activează corpul și mintea și pune în mișcare sângele.
• Galbenul este folosit pentru stimularea nervoasă sau purificarea corpului.
• Portocaliul ar deține puterea pentru tratarea anumitor boli de plămâni sau creșterea nivelului de energie.
• Albastru ameliorează simptomele bolilor cronice și tratează durerea. [1], [2], [3]

În general, oamenii de știință privesc cu scepticism cromoterapia, fiind de părere că efectele benefice sunt de cele mai multe ori exagerate. Astfel, multe studii au demonstrat că efectele culorilor asupra trupului și minții nu sunt decât temporare. [1]

Alte studii conferă culorilor un rol mai important. Există păreri conform cărora utilizarea luminii albastre în zone rău famate ale unui oraș ar reduce rata criminalitații. Alte cercetări au concluzionat că roșul pare să-i facă pe oameni să devină mai alerți, fapt ce poate fi util în profesii precum atletismul. Un alt studiu a demonstrat că sportivii care purtau culori închise erau mai predispuși să fie penalizați în timpul competițiilor și mai puțin preferați de spectatori. [1-4]

Una dintre principalele probleme în dezvoltarea studiilor de psihologie a culorilor vizează asocierea proprietăților culorii (luminozitate, nuanță, chroma) cu variabile precum: distanță, unghi, lumină ambientală, existența altor culori în vecinătatea celei principale. Totodată, nu există un control al spectrelor de culoare, ci doar al culorilor individuale, iar numărul persoanelor implicate în astfel de studii este redus. [4]

Experții sunt de parere că necesitatea cercetărilor ulterioare este obligatorie pentru a fi validat un potențial rol marcant al culorilor în modularea psihologiei umane. Dezideratul va fi atins când se va ține seamă de tipul de personalitate al individizilor, calitatea relațiilor interumane dintr-un colectiv, interferența dintre culori și dintre culori și mediu. [1]