Psihoterapeut Diana Dinu: „Încurajez pacientele cu endometrioză să îşi urmeze drumul, medical vorbind, să se descopere pe sine şi să-şi activeze resursele interioare pentru a face faţă procesului de recuperare!”

Endometrioza este o afecţiune despre care s-a vorbit tot mai mult în ultimii ani. Caracterizată prin prezenta de ţesut asemănător mucoasei uterine în zona pelvină, dar nu numai, endometrioza poate duce la chisturi ovariene, infertilitate, aderenţe şi noduli endometriozici ce pot pune în pericol viaţa pacientei.

Intervenţiile chirurgicale sunt complexe, iar dincolo de partea chirurgicală, această afecţiune presupune o muncă în echipă. Din acest tablou, tocmai partea emoţională tinde să fie ignorată în managementul endometriozei. Durerile continue şi, uneori, crunte, operaţiile dese şi costisitoare, imposibilitatea de a avea un copil, trauma prin care trece pacienta şi famila acesteia sunt câţiva factori care erodează nu doar psihicul pacientei, ci şi al celor dragi ei.

Diana Dinu, psiholog clinician şi psihoterapeut adlerian, este unul dintre specialiştii cu cea mai mare experienţă de la noi din ţară, privind pacientele cu endometrioză. Tocmai de aceea, am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări legate de managerierea endometriozei şi din acest punct de vedere, psihologic şi emoţional. Fie că eşti tu însăţi o pacientă cu endometrioză aflată la început de drum, fie că o persoană dragă ţie trece prin asta sau că eşti interesat de o afecţiune încă cu multe necunoscute, interviul de mai jos îţi va fi cu siguranţă folositor.

Î.: Ştiu că în cadrul spitalului privat în care lucraţi în Timişoara, Spital Premiere, există un protocol cu privire la consilierea pacientelor operate de endometrioză.
De ce aţi simţit nevoia unui astfel de protocol, în ce constă el mai exact şi cât de important credeţi că este el în acest context al endometriozei?

Psihoterapeut Diana Dinu: Necesitatea consilierii psihologice în ceea ce privește endometrioza este cunoscută de către întreg personalul medical deoarece componenta psihologică, în toată complexitatea ei (cognitivă, afectivă, motivațională), este o resursă esențială în managerierea bolii. Când vorbim despre endometrioză, ca de altfel despre orice boală, vindecarea (sau controlarea ei, dat fiind faptul că endometrioza nu se vindecă, ci ajunge într-un stadiu incipient prin tratament chirurgical sau medicamentos) este condiționată și de latura psihologică, omul neputând fi divizat; nu putem vorbi despre om decât în termeni holistici: fizic și psihologic.
În cazul consilierii psihologice  clinice a pacientelor cu endometrioză, accentul se pune pe latura afectivă, pe resursele psihologice interioare de care dispune persoana, pentru a le activa și a le da utilitatea cuvenită, pe stimularea încrederii și a curajului de a întâmpina într-o manieră constructivă noul stil de viață. În acest fel complianța la tratament este mai bună și vindecarea mai rapidă.

Î.: Se ştiu foarte puţine despre endometrioza în acest moment şi, deseori, pacientele ajung în stadii avansate, deci şi în prag de operaţie înainte de a putea înţelege pe de-antregul ce li se întâmplă.
Cum estimaţi impactul acestei afecţiuni, în acest moment, atât asupra pacientelor, cât şi asupra membrilor familiei şi societăţii?

Psihoterapeut Diana Dinu: Impactul depinde în mare măsură și de perspectiva din care este privită problema. Dacă persoana care are afecțiunea, pune accentul doar pe boală, condiția subiectivă poate deveni una pesimistă, descurajatoare (mai ales în situația în care există și o durere fizică). Dacă însă se identifică problema și accentul se pune pe rezolvarea ei, notele se transformă în unele optimiste; în acest context, intervenția fiind văzută ca o soluție și nu ca o tragedie.
Nu e deloc plăcut pentru persoană să afle că are o afecțiune sau că o altă persoană dragă/apropiată este bolnavă, însă sunt situații (cum este și aceasta) în care rațiunea trebuie să primeze și apoi emoția. Cu alte cuvinte, facem ce trebuie să facem și apoi ne focusăm pe emoții.

Î.: Care sunt cele mai mari temeri ale pacientelor care trec prin operaţia de endometrioză şi cum ar putea să depaseasca uşor acest moment?
Printre temerile pacientelor am putea identifica: recidiva, gstionarea noului stil de viață, îngrijirea personală etc.

Psihoterapeut Diana Dinu: Pacientele trebuie să fie responsabile și să respecte toate indicațiile medicului, să investească încredere atât în medic, cât și în capacitatea lor de a face față la tot ce presupune vindecare și stil de viață îmbunătățit. De asemenea, să aibă deschiderea și curajul de a accesa serviciile de consiliere psihologică și psihoterapie în vederea analizării mai profunde a propriilor convingeri, motivații, temeri, sensibilități și a îmbunătățirii vieții psihologice, subiective.

Î.: Cum ar trebui să se pregătească psihic o pacientă care urmează să se opereze de endometrioză? Credeţi că o astfel de pregătire ar fi necesară şi pentru membrii familiei?

În primul rând e util să vadă intervenția ca o soluție și să pășească cu încredere în acest proces al vindecării, acordând încredere medicului. Asta presupune reținere în a căuta /solicita informații persoanelor neavizate, abținere în a citi informații trunchiate sau a transforma experiența altora în axiome, general valabile. Fiecare om este unic și are propria capacitate și propriile resurse de a face față unei situații, probleme sau vieții în general.
Cele mai importante persoane pentru paciente, pe care ele se pot baza, din punct de vedere medical, ar trebui să fie specialiștii, (medicul care urmărește pacienta în problema pe care o are) și persoanele apropiate – persoanele resursă care pot ajuta prin încurajări și/sau prin oferirea a ceea ce are nevoie pacienta din punct de vedere obiectiv.
Membrii familiei au nevoie de aceeași pregătire ca și pacienta pentru că schimbările pe care le aduce atât boala cât și recuperarea, îi vizează și pe ei prin schimbarea calității vieții (într- un sens sau altul ). În plus, membrii familiei trebuie să susțină persoana în suferință, să nu cadă în capacanele milei sau să dea de înțeles că situația este fără ieșire (fapt ce se poate lesne întâmpla dacă se accentuează doar suferința).

Î.: Din păcate, multe paciente cu endometrioză trec prin divorţuri sau despărţiri dureroase tocmai pentru faptul că soţul sau partenerul de viaţă nu le înţeleg sau nu le cred situaţia. Ce recomandări aţi avea pentru ele?

Psihoterapeut Diana Dinu: Din păcate sunt persoane care nu pot face față unor situații neplăcute; nu au resursele necesare sau nu le-au descoperit și atunci adoptă metoda retragerii: fug de probleme. Viața este presărată cu de toate, nu e doar roz, dar nici doar neagră, plastic vorbind. Există soluții pentru orice și omul, prin inteligența lui, e capabil să se adapteze oricărei situații. Dar pentru ca acest lucru să fie conștientizat, e necesar, în anumite situații, de ajutor specializat.
Recomand pacientelor care sunt diagnosticate cu endometrioză și care constată că nu au suportul pe care îl doresc de la partener, să înceapă o psihoterapie de cuplu, împreună cu partenerul, pentru a evita posibile fisuri ce pot apărea din necunoaștere, suprasolicitări sau stres. Dacă se ajunge la despărțire sau divorț, pacientele pot accesa psihoterapia individuală pentru a-și întări propria persoană și a face față cu responsabilitate și curaj noii situații.
Ca o completare, faptul că partenerii nu cred, se justifică prin mecanismul de protecție, sunt "negări". Ceea ce nu poate gestiona pentru moment este acumulat, ca și cum nu ar exista. Este un mecanism de apărare neconștient care protejează persoana față de un dezechilibru psihologic.

Î.: Majoritatea pacientelor cu endometrioză au vârsta cuprinsă între 18-36 de ani. Bineînţeles, cel mai adesea le sunt alături părinţii. Aveţi câteva recomandări pentru aceştia? Cum pot trece mai uşor peste această experienţă pentru a le fi mai uşor psihic, dar şi cum îşi pot ajuta copiii în acest context?

Psihoterapeut Diana Dinu: În mod evident prin încurajare, deși e o suferință resimțită foarte mult și la nivel de familie. Când persoanele folosesc încurajarea, din start pleacă de la premiza că există resurse (interioare și exterioare) pentru a face față problemei. Persoana încurajată începe să conștientizeze aceste resurse, investește mult în ele și începe exercițiul admirației, ceea ce o va face mai curajoasă și mai puternică. Începe astfel un cerc hedonic în care fiecare dintre părți (atât pacienta, cât și familia ) se încurajează și se motivează reciproc, iar contextul devine unul mult mai ușor de suportat.
În caz contrar, dacă părinții, persoanele suport, "cad", tânăra/pacienta, cade dublu, e posibil să se identifice  cu boala, să-și mai adauge suferințe emoționale de tip anxios-depresiv, recuperarea fiind mult mai dificilă, anevoioasă. În viață nu ne putem feri complet de suferință, face parte și asta din viață. Însă nu trebuie să ne identificăm, să ne învățăm cu ea, ca și cum doar boala și suferința ne caracterizează. Mai avem și alte sensuri în viață!

Î.: Sunteţi, poate, psihologul cu cea mai vastă experienţă în ceea ce priveşte pacientele cu endometrioză. Vă întâlniţi şi discutaţi săptămânal cu cel puţin 2-3 astfel de paciente, aşa că aş dori să ştiu ce mesaj aveţi pentru aceste femei care trec prin experienţe traumatizante, dar nu ştiu ce, cât şi cum să facă pentru a trece mai uşor peste această perioadă a vieţii lor?

Psihoterapeut Diana Dinu: Să aibă curaj să facă ceea ce trebuie să facă, din punct de vedere medical, în primul rând. Să aibă curajul de a se descoperi pe sine pentru a conștientiza resursele interioare de care dispun și a le activa pentru a face față, optim, procesului de recuperare. Pot apela, în acest sens, la servicii psihoterapeutice care le vor facilita calea spre o calitate a vieții mai bună.

Un interviu de Marina Râșnoveanu