Psihoterapia procesual-experiențială în tratamentul tulburărilor depresive

Episodul depresiv major

Vorbim despre episod depresiv major atunci când persoana parcurge o perioadă de cel puţin două săptămâni în cursul căreia manifestă fie dispoziţie depresivă, fie pierderea interesului sau plăcerii pentru aproape toate activităţile. De regulă sunt experiențiate cel puţin patru simptome suplimentare, cum ar fi modificări în apetit sau greutate, somn şi activitatea psihomotorie, energie scăzută, sentimente de inutilitate sau de culpă, dificultate în gândire, concentrare sau luarea de decizii, idei recurente de moarte sau idei, planuri ori tentative de suicid. Pentru a putea spune că avem de-a face cu un episod depresiv major, un simptom trebuie să fie prezent de curând ori să fie în mod clar agravat în comparaţie cu starea preepisodică a persoanei. Simptomele trebuie să persiste cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puţin două săptămâni consecutive.

Tulburarea depresivă majoră

Vorbim despre tulburare depresivă majoră atunci când persoana înregistrează o evoluţie clinică caracterizată printr-unul sau mai multe episoade depresive majore, fără un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale. Uneori este dificil să se distingă între un singur episod cu simptome care se intensifică sau se amendează şi două episoade separate. Un episod este considerat a se fi terminat atunci când criteriile complete pentru un episod depresiv major nu mai sunt satisfăcute de cel puţin două luni consecutive. In cursul acestei perioade de două luni este vorba, fie de o rezoluţie completă a simptomelor, fie de prezenţa de simptome depresive care nu satisfac criteriile complete pentru un episod depresiv major (în remisiune parţială).

Tulburarea distimică

Vorbim despre tulburare distimică dacă dispoziţia depresivă este cronică, survenind în cea mai mare parte a zilei, mai multe zile, timp de cel puţin 2 ani. Persoanele cu tulburare distimică îşi descriu dispoziţia ca tristă ori „abătută”. În cursul perioadelor de dispoziţie depresivă, cel puţin două dintre următoarele simptome adiţionale sunt prezente: apetit redus sau mâncat excesiv, insomnie sau hipersomnie, energie scăzută sau fatigabilitate, stimă de sine scăzută, concentrare redusă sau dificultate în a lua decizii şi sentimentul de disperare.

Abordarea psihoterapeutică procesual-experiențială

În cadrul Cabinetului Individual de Psihologie Geanina Cucu-Ciuhan, tratamentul tulburărilor depresive se face prin metode de psihoterapie de orientare procesual-experiențială. Această formă de psihoterapie are ca scop sprijinirea clienților pentru a-și dezvolta inteligența emoțională, cu scopul ca aceștia să poată face față mai bine problemelor existențiale și a trăi într-o mai bună armonie cu ei înșiși și cu alți oameni. Modelul psihoterapeutic a beneficiat de peste 35 de ani de cercetare de un înalt nivel științific, fiind una dintre intervențiile psihologice validate științific și recunoscute de către Asociația Psihologilor Americani (APA) și de către Colegiul Psihologilor din România.

Din perspectiva psihoterapiei procesual-experiențiale, în înțelegerea depresiei vom pleca de la modul caracteristic prin care clientul trăiește depresia. Depresia este o stare cronică și focalizată de experiențiere negativă. Oamenii depresivi au tendința să rumineze mai mult, să-și piardă interesul în lucrurile care anterior le-au provocat plăcere și să se simtă triști și lipsiți de motivație. Adițional, ei pot experienția patternuri neregulate de somn, schimbări ale apetitului, concentrare slabă, neastâmpăr extrem și agitație, gânduri și impulsuri suicidare, precum și sentimente de lipsă de valoare și vină.

Clientul depresiv a pierdut contactul cu emoțiile pozitive, puternice, funcționale, cum sunt curiozitatea, bucuria, fericirea, iubirea și mulțumirea. De obicei se manifestă auto-punitiv și sunt critici cu ei înșiși, lipsindu-le abilitatea de a empatiza și de a le păsa de propria persoană. În același timp, au tendința să se îndepărteze de ceilalți oameni și sunt foarte sensibili la rejecție și criticism. Tendința lor de retragere și sensitivitatea lor se reflectă negativ la nivelul relațiilor interpersonale, fapt ce-i face să fie și mai izolați.

Clientul depresiv are tendința să-și amintească preponderent lucrurile negative și să se raporteze la stimulii negativi din mediu, iar de cele mai multe ori experiențiază lucrurile într-o manieră globală sau abstractă. Spre exemplu, o persoană depresivă va spune că se simte rău, dar îi va fi foarte greu să detalieze acest sentiment general. Cel mai izbitor este însă modul dur în care clientul depresiv răspunde la propria persoană și modul în care cedează în fața acestui auto-atac. De aceea, depresivul suferă mai puțin din pricina lucrurilor negative pe care și le spune, și mai mult din pricina modului dur în care sinele său critic se adresează sinelui neputincios (slab și doritor de experiențiere).

Modelul procesual-experiențial al depresiei se centrează pe vulnerabilitatea sinelui neputincios. Experiențele timpurii de abuz sau neglijare, sau faptul că individul s-a simțit de multe ori neînțeles, pot avea darul să-i scadă capacitatea acestuia de a procesa distresul emoțional. Evenimentele actuale de pierdere sau eșec fac ca schemele emoționale fundamentale ale sinelui să fie considerate inadecvate, nesigure și demne de vină, permițând dezvoltarea schemelor secundare reactive sau maladaptative, însoțite de amintiri emoționale relaționate. Aceste scheme acționează în sensul organizării experienței în termeni de vulnerabilități, reduc resursele de coping și determină un colaps al selfului, care trăiește sentimente de neputință, se simite învins, prins în capcană, rușinat, iar rezultatul este depresia. Persoana pierde contactul cu abilitatea sa de a procesa experiențele emoționale în termeni de forțe și resurse și de a răspunde în moduri mai pozitive și cu speranță la situațiile și evenimentele curente. Reziliența este pierdută, iar clientul își experiențiază sinele ca fiind neputincios sau condamnabil și demn de dispreț, adică slab sau rău.

În centrul psihoterapiei procesual-experiențiale a depresiei stă accesarea experiențelor și amintirilor emoționale fundamentale, aducerea acestora la nivel conștient, etichetarea lor, reflectarea asupra lor, precum și dezvoltarea unor modalități alternative de a răspunde la ele, adică de a înțelege experiențele emoționale respective într-un nou mod. Abordarea implică dezvoltarea unor răspunsuri emoționale alternative, cu scopul de a sprijini transformarea răspunsurilor emoționale disfuncționale – utilizarea emoției pentru a schimba emoția.

Pentru detalii și programări: Cabinet Individual de Psihologie Geanina Cucu-Ciuhan
www.geaninacucuciuhan.com
Str. Doamnei, nr. 17-19, et. 5, cam. 293
Tel. 0752037740, 0745098023