Radiațiile telefonului mobil - care sunt riscurile?

Evoluția tehnologiei atât de rapidă în ultimul deceniu și creșterea numărului de utilizatori de telefoane mobile a sporit interesul specialiștilor pentru efectele radiațiile acestora asupra organismului, de aceea numeroase cercetări și studii se fac în acest sens.

Expunerea la radiații în timpul utilizării telefonului mobil

Telefoanele mobile emit radiații electromagnetice neionizate, care pot fi absorbite de țesuturile din apropierea locului unde este ținut telefonul. Expunerea la radiații depinde de tipul și tehnologia telefonului, distanța dintre utilizator și antena telefonului, durata și modul în care s-a folosit telefonul, dar și de distanța de la utilizator la antenele GSM. (1)

Cantitatea de energie de radiofrecvență transmisă de la telefon la corpul utilizatorului se măsoară prin SAR (rata de absorție specifică), care diferă de la un telefon la altul. Producătorii de telefoane mobile trebuie să declare valoarea maximă a ratei de absorție a telefonului și de obicei aceasta este inscripționată pe bateria telefonului. În Statele Unite ale Americii, valoarea maximă a ratei de absorție este de 1, 6 wati/kg, în timp ce în Europa valoarea admisă este de 2 wati/kg. Totuși, valoarea ratei de absorție nu este cel mai bun parametru al nivelului de radiații, pentru că acesta este determinat la funcționarea telefonului la capacitatea sa cea mai înaltă, neluând în calcul radiațiile la care este expus un utilizator obișnuit. Astfel, un telefon cu o rată de absorție mică poate expune utilizatorul la un nivel mai mare de radiații dacă este utilizat un timp îndelungat. (2)

În ceea ce privește antenele de telefonie mobilă, expunerea la radiații este relativ scăzută, întrucât antenele sunt montate la înălțimi mari, iar semnalul se transmite intermitent, determinând astfel un nivel scăzut de radiații. Un nivel scăzut al radiațiilor se înregistrează și în cazul antenelor montate pe acoperișul clădirilor, existând un risc minor de expunere la radiații; riscul crește doar în cazul în care antena se află la o distanță mică și îndreptată direct spre utilizator. (3)

Efectele expunerii la radiațiile dispozitivelor mobile (studii)

Riscul expunerii la radiațiile telefoanelor mobile este un subiect controversat și îndelung dezbătut. Până în prezent nu s-a stabilit cu exactitate dacă telefoanele mobile reprezintă cu adevărat un risc. Telefoanele transmit radiații către corp, care sunt absorbite de piele și țesuturi, însă nu se știe cu certitudine cum și dacă acționează asupra acestora. Studiile s-au axat pe găsirea unor rezultate concludente care să ateste dacă radiațiile de radiofrecvență provoacă schimbări la nivelul ADN-ului și posibile afecțiuni (precum cancerul).

 

Vă prezentăm câteva studii importante realizate în acest domeniu și concluziile la care au ajuns specialiștii.

Efectele telefonului mobil la adulți

Într-o meta-analiză publicată în 2004 a studiilor privind legătura dintre utilizarea telefonului mobil și cancer, autorii au concluzionat că deși s-au observat câteva asocieri semnificative între folosirea mobilului și apariția unor tumori cerebrale, nicio corelație nu a fost probată ulterior și în studiile populaționale, iar dovezile acumulate până atunci erau insuficiente pentru a demonstra o relație cauză-efect între expunerea la radiațiile și eventuale probleme de sănătate. Pe de altă parte, studiile nu au respectat o metodologie experimentală de calitate, ceea ce face mai dificilă tragerea unor concluzii de încredere. (4)

Unul din cele mai ample studii efectuate a fost studiul INTERPHONE, efectuat în perioada 2001-2010, cu peste 5000 de participanți din 13 țări. Studiul a avut ca obiectiv analiza riscurilor de apariție a unor tumori intracraniene și tumori ale glandelor salivare cauzate de utilizarea telefonului mobil. Rezultatele studiului nu au indicat un risc crescut de gliomuri sau meningliomuri asociat cu utilizarea telefonului mobil, însă s-a observat un posibil risc la persoanele care au folosit telefonul mobil pe durata cea mai lungă de timp pe aceeași parte a capului și în cazul tumorilor lobului temporal. Totuși, erorile și bias-urile studiului nu au permis tragerea unor concluzii în privința cauzalității între telefonul mobil și tumori. (7)

Literatura de specializate a fost revizuită și în 2011, când un grup de 31 de experți din 14 țări, convocați de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC), din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. Aceștia au evaluat potențialul carcinogen al câmpurilor eletromagnetice de radiofrecvență, în care se încadrează și radiațiile telefonului mobil. Specialiștii au luat în calcul mai mulți factori, printre care: nivelul și durata expunerii la radiații și studii asupra cancerului la om și la animale, precum și alte date relevante. Deși studiile au fost evaluate per total ca fiind limitate și inadevcate pentru tragerea unei concluzii privind impactul radiațiilor telefonului mobil asupra cancerului, cercetătorii au identificat un studiu care a evidențiat o legătură între radiațiile telefonului mobil și dezvoltarea unor tumori celebrale maligne (gliomuri), arătând că riscul apariției unor astfel de tumori era cu 40% mai mare la grupul de participanți care foloseau cel mai mult telefonul mobil (în medie 30 de minute pe zi, timp de 10 ani). În urma acestor evaluări, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului a inclus telefonul mobil în grupa 2B în clasificarea agenților cu potențial cancerigen, considerând ca telefonul mobil este „posibil carcinogen pentru oameni”. (6)

În 2010 Organizația Mondială a Sănătății a demarat în Europa cel mai amplu studiu, care este încă în desfășurare, asupra efectelor pe termen lung ale expunerii la radiațiile telefoanelor mobile, COSMOS (The Cohort Study on Mobile Communications), efectuat în Danemarca, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Olanda. În acest studiu sunt monitorizați aproximativ 290, 000 de utilizatori de telefoane mobile cu vârsta cuprinsă între 18 și 69 de ani, pe o perioadă de până la 30 de ani, urmărindu-se efectele radiațiilor telefoanelor mobile. Participanții oferă informații despre stilul lor de viață, sănătate, modul și durata utilizării telefonului. Spre deosebire de alte studii care s-au axat pe riscul apariției cancerului cerebral, acest studiu urmărește de asemenea și apariția altor boli și afecțiuni cerebrovasculare și neurologice. (8)

În octombrie 2011 un alt studiu privind riscurile pe care le implică utilizarea telefoanelor mobile a fost efectuat în Danemarca. Peste 350 000 de persoane care au folosit telefonul mobil din 1982 (anul când a fost introdus telefonul mobil în Danemarca) au fost implicate, pentru a se vedea câte dintre ele au dezvoltat o formă de cancer. Rezultatele studiului nu au arătat nicio legătură între radiațiile telefonului mobil și riscul apariției unor tumori cerebrale. Mai mult decât atât, aceste rezultate au fost confirmate în 2014 printr-un studiu prospectiv, realizat în Marea Britanie, la care au participat aproximativ 800 000 de femei. Din datele analizate până acum s-a concluzionat că telefonul mobil nu reprezintă un risc de apariție a unor boli cerebrale sau a altor 18 tipuri de cancer.

În 2014 un studiu caz-control efectuat in Suedia a indicat că utilizatorii de telefoane mobile pot să acuze simptome specifice neurinomului acustic sau să fie diagnosticați cu această boală. Astfel utilizarea telefonului mobil poate să crească șansele de identificare a bolii, dar nu să o și cauzeze. (10)

La copii

Pentru că telefoanele mobile sunt foarte populare și printre copii, studiile din ultimii ani au luat în calcul și acest segment de utilizatori. Unul dintre cele mai importante studii efectuate în acest sens este CEFALO, un studiu internațional prin care cercetătorii au analizat riscul de apariție a unor tumori cerebrale la copii și la adolescenți. Studiul a fost efectuat în patru țări europene (Elveția, Danemarca, Norvegia și Suedia) și a fost dat publicității în iulie 2011. Participanții, copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 7 și 19 ani, diagnosticați cu tumori cerebrale, au participat la interviuri privind obiceiurile lor de utilizare a telefonului mobil (durata și frecvența vorbitului la mobil în diferite perioade, partea capului pe care preferă să vorbească la telefon și utilizarea hands-free-urilor). Aceste informații, împreună cu date obținute de la operatorii de telefonie mobilă, au fost raportate la informațiile similare oferite de copii și tineri sănătoși, cu aceleași vârste și gen (grupul de control). Concluziile studiului au fost că nu există o asociere între utilizarea telefonului mobil și dezvoltarea unor tumori cerebrale. În plus, la copiii cu cancer riscul tumorilor localizate în apropierea locului unde țineau telefonul nu era ridicat. (5)

Din 2010 se desfășoară studiul cel mai amplu de până acum privind riscurile expunerii la radiații în rândul copiilor și tinerilor. Cercetarea MOBI-KIDS, un studiu caz-control internațional ce se realizează în 14 țări, va avea o durată de 5 ani. În acest studiu sunt implicați aproximativ 2000 de copii și adolescenți, cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani, dintre care o parte sunt copii cu tumori cerebrale, iar ceilalți sunt sănătoși (grupul de control). Studiul abordează problema expunerii la radiațiile telefonului mobil, avându-se în vedere două direcții:

• pe de o parte, se analizează datele raportate de către participanți (durata utilizării telefonului, durata apelurilor, lateralitatea, precum și alte date relevante),
• pe de altă parte se utilizează metode de estimare a radiațiilor absorbite de creier în părțile afectate de tumori.

În 2014 a fost publicată metodologia acestui studiu.(9)

Recomandări

În condițiile în care studiile efectuate până acum nu au adus nicio dovadă concretă că radiațiile telefoanelor mobile pot cauza tumori cerebrale sau oricare tip de cancer, specialiștii recomandă totuși utilizarea telefoanelor mobile cu precauție întrucât nu se poate ști cu siguranță care sunt efectele pe termen lung ale acestora.

Conform specialiștilor, adulții ar putea să reducă riscul de expunere prin scurtare duratei apelurilor sau prin utilizarea hands-free-urilor, iar copiii sub 16 ani ar trebui să folosească telefonul mobil cât mai rar și doar dacă este cu adevărat necesar. (1), (10)