Rugaciunea si meditatia

Material si metode

Metoda folosita pentru cuantificarea efectului meditatiei, identica cu aceea folosita anterior in privinta participarii la actele de cult [18] si a investigarii procedurii cristaloterapeutice [11] se bazeaza pe echilibrarea din punct de vedere energetic dintre biocampul investigat (al pacientului) si o substanta care face parte din categoria sistemelor redox.

Substanta folosita de noi este chinhidrona, capabila ca atunci cand primeste energie sa treaca in forma reducatoare, de hidrochinona, prin aditia unui proton de la apa din solutie, iar atunci cand pierde energie sa treaca in forma oxidata, de benzochinona, pierzand protonul ca hidrogen molecular.

Acest mecanism este reluat identic fenomenologic si de sistemele redox celulare, datele obtinute astfel putand fi extrapolate asupra reactiei celulei concrete [5].

Gradul de transformare se determina cel mai exact prin masurarea potentialului redox (rH1) dobandit de solutie - in concentratie de 0,l%o -operatiune efectuata asupra unei cantitati - de obicei 50 mL - inchisa ermetic intr-un flacon, impresionata timp de 20 min - durata nicidecum optimizata, dar perpetuata traditional - ca si asupra unei alte parti, alicote, dar neimpresionate, in calitate de martor.

Intr-o abordare simplificatoare, potentialul redox este redat de relatia:

Eh=(R•T)/(n•F)•ln([H+]/[H2])

unde: R = 8,314 J/grd, F = 96500 C ( constanta lui Faraday), n este numarul de electroni, T este temperatura absoluta, iar [ ] sunt activitatile formei oxidate, respectiv reduse ale hidrogenului. In practica este mai utila exprimarea potentialului redox ca rH, definit ca:

rH = - lg pH2

unde pH2 este presiunea partiala a hidrogenului intr-o atmosfera fictiva, alcatuita din hidrogen si oxigen, care s-ar echilibra cu mediul investigat. Utilitatea rezida in faptul ca, spre deosebire de potentialul redox, Eh, rH-ul este independent de pH.

Cele doua valori rH sunt prelucrate sub forma raportului:

crH = rHimpresionat / rHmartor

care, daca rezulta subunitar denota un biocamp excedentar energetic, iar daca rezulta supraunitar unul deficitar.

Extremele plajei de variatie a biocampului uman, investigat prin aceasta metoda, evidentiate pana in prezent, se situeaza intre 0,8712 si 1,1783 [18].