Saturatia in oxigen (SO 2 )

Testul determina raportul procentual dintre continutul actual in O 2 al hemoglobinei si capacitatea maxima de transport a hemoglobinei. SO 2 este o masura a relatiei dintre O 2 si hemoglobina si nu indica continutul in O 2 al singelui arterial. Determinari combinate ale SO 2, , PO 2 si hemoglobinei vor evalua cantitatea de O 2 disponibil pentru tesuturi (oxigenarea tisulara).

Cantitatea maxima de O 2 care se poate lega de Hb este denumit capacitate de O 2 .

Oximetria este o tehnica non- invaziva prin care se realizeaza in mod curent monitorizarea SO 2 . Avantaje suplimentare ale tehnicii: simplitatea; echipamentul nu necesita calibrare.

Se utilizeaza doua metode:

a) proba de singe arterial se introduce in oximetru (spectrofotometru pentru oxigen) si se face o determinare directa;

b) saturatia in oxigen este determinata prin calcul din continutul in oxigen si capacitatea de fixare a oxigenului:

saturatia (%) = 100 x O 2 (in volume %) /  capacitatea de oxigenare ( in volume )

saturatia = vol de O 2 real combinat cu Hb / vol. de O 2 care ar putea fi combinat cu Hb

Valori normale : SaO 2 = minim 95 %;

SvO 2 = 75 %.

Puls- oximetria utilizeaza un traductor plasat pe falanga distala/ lobul urechii, care va urmari saturatia in oxigen a singelui arterial. Limitele metodei:

- masoara doar procentajul de oxigen transportat de hemonglobina, nu intreaga cantitate de oxigen disponibil pentru tesuturi;

-multipli factori interfera cu precizia determinarii: deplasarea extremitatii; modificari locale ale fluxului sanguin; scaderea hemoglobinei (anemie) sau prezenta de hemoglobine anormale (carboxihemoglobina, methemoglobina).