Scleroza sistemica

Introducere

Scleroza sistemica este o boala a tesutului conjunctiv sistemica care include tulburari vasomotorii esentiale, fibroza, atrofie secundara a pielii, tesutului suncutanat, muschilor si organelor interne, alaturi de tulburari imunologice. Diferiti factori: genetici, autoimuni, vasculari, externi si contribuie la patogeneza sclerozei sistemice. Aceasta este determinata in principal de depozitarea de colagen in piele si organele interne.

Organele afectate in scleroza sistemica cuprind plaminii, pielea, inima, sistem digestiv, rinichi, muschi, articulatii si sistem nervos. Rata de mortalitate este crescuta mai ales prin modificarile renale si pulmonare la pacientii cu scleroza sistemica. Hipertensiunea pulmonara conduce la 12% dintre decese. Fibroza pulmonara si modificarile cardiace sunt responsabile de 10% dintre decese.
Cea mai mare mortalitate si morbiditate se descrie la pacientii cu manifestari renale, cardiace si pulmonare. Cea mai comuna cauza de deces la acesti pacienti este insuficienta cardiaca prin cardiomiopatie dilatativa asociata cu hipertensiunea pulmonara si fibroza miocardica. Morbiditatea este datorata mai ales fibrozei pielii care conduce la contracturi si pierderea mobilitatii, cu fenomen Raynaud, durere si parestezii, ulcere digitale. Artralgiile, artrita si slabiciunea musculara apare la 26% dintre pacienti, un numar mic acuzind disfagie si scadere in greutate.

Recomandarile generale terapeutice pentru scleroza sistemica sunt dificil de facut, nici un medicament nu prezinta eficacitate in toate formele si la toate virstele pacientilor. Se indica strategii terapeutice in functie de organul afectat. Studiile cu antagonisti de calciu arata ameliorare a fenomenului Raynaud. Acestia sunt prima linie terapeutica. Ciclofosfamida este considerata tratamentul pentru fibroza pulmonara. Glucocorticoizii au putine indicatii in tratarea sclerozei sistemice. Acestia sunt recomandati in terapia poliartralgiilor si artritelor, miozitei, tenosinovitei asociate. Pentru insuficienta renala si hipertensiune se indica terapia cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Pentru afectarea digestiva se recomanda inhibitori ai pompei de protoni si ai receptorilor H2.

Patogenia sclerozei sistemice

Unul dintre procesele de debut ale sclerozei sistemice este leziunea vasculara, aceasta determina scaderea controlului adeziunii endoteliale cu formarea de agregari plachetare si infiltrarea celulelor inflamatorii. Aceasta leziune vasculara se manifesta clinic prin fenomen Raynaud, hipertensiune pulmonara si hipertensiune renovasculara. Fibroza se datoreaza cresterii infiltrarii organelor si a dermului cu limfocite, macrofage, eozinofile si mastocite.

Depozitarea excesiva de colagen din scleroza sistemica determina modificari ale pielii si organelor interne. Numerosi factori, incluzind si pe cei externi pot conduce la tulburari imunologice sistemice si modificari vasculare. Alterarile endoteliale conduc la o cascada de modificari celulare ale fibroblastelor, limfocitelor T si macrofagelor. Aceste celule activate secreta o varietate de substante: citokine si enzime. Aceste substante conduc la modificari in matricea extracelulara, a fibronectinei, proteoglicanilor si colagenului tip I, III, V, VII. Depozitarea crescuta a colagenului in tesuturi este caracteristica sclerozei sistemice.

Fibroza din scleroza sistemica poate fi cauzata de citokinele probiotice: TGF-beta, IL-4, PDGF si factori de crestere ai tesutului conjunctiv. Vasculopatia poate fi legata de TGF-beta si PDGF in timp ce diminuarea vaselor cutanate de autoanticorpii antiendoteliali. Activarea sistemului imun este extrem de importanta in patogeneza sclerozei sistemice. Diferiti factori: genetici, autoimuni, vasculari, externi si microhimerici contribuie la patogeneza sclerozei sistemice. Organele afectate cuprind plaminii, pielea, inima, sistem digestiv, rinichi, muschi, articulatii si sistem nervos.

Se cunosc putine despre rolul diferitilor anticorpi cum sunt antinuclarii observati in majoritatea cazurilor de scleroza sistemica, dar prezenta lor este sugestiva pentru procesul autoimun care sta la baza bolii. Rezistenta limfocitelor la apoptoza este un mecanism potential pentru persistenta celulelor T reactive in scleroza sistemica.

Cauze si factori de risc pentru scleroza sistemica:

Scleroza sistemica este o boala autoimunologica dar patogeneza este partial inteleasa.
Exista citiva factori cunoscuti ca declansatori ai bolii:
-leziunile prin vibratii, silicoza, solventii organici: toluen, benzen, xilen
-hidrocarburile alifatice: hexane, raspnile epoxinice, pesticide
-medicamente: bleomicina, carbidopa, cocaina, penicilamina, vitamina K
-anorexicele, substantele folosite in procedurile cosmetice: silicon sau implanturi de parafina.