Septicemia neonatala

Septicemia neonatala

Septicemia neonatala
Septicemia reprezinta raspunsul imun la infectie, la constituirea caruia iau parte, intr-o succesiune constanta: factorii etiologici, poarta de intrare, focarul septic primar, migrarea agentului patogen in circulatia generalã, aparitia determinarilor septice secundare, tertiare, realizand un context clinic grav, cu evolutie imprevizibila ca durata si prognostic.

Bacteriemia reprezinta descarcarea tranzitorie de germeni in torentul circulator, dovedita prin culturi pozitive.

Cauze si factori de risc

Factori favorizanti

Factorii favorizanti in septicemia neonatala cuprind: factorii neonatali, factorii materni, conditiile de ingrijire si manevre la nou-nascut.

Factorii neonatali tin de gazda, de imaturitatea imunologica a nou-nascutului si in special a nou-nascutului prematur sau mic pentru varsta gestationala.
Rata sepsisului neonatal este de 8 ori mai mare la nou-nãscutul cu greutatea intre 1.000-1.500 g decat a celor cu greutatea intre 2.000-2.5000 g.
Meningita apare de la 3 -17 ori mai mult la copiii sub 2.500 g.
Infectia cu streptococ betahemolitic de grup B este de 26 ori mai frecventa la copiii sub 1.000 g ; aceasta cifra creste dacã exista si ruptura prematura de membrane. Sexul masculin este mai predispus.

Factorii materni cuprind infectia materna manifestata prin septicemie, bacteriemie maternã, infectia urinarã, vaginalã. sepsisul matern este relativ rar si de aceea singurul indicator al infectiei intrauterine este de multe ori doar febra maternã. De asemenea, din categoria factorilor materni mai fac parte: ruptura prematurã de membrane peste18 - 24 ore, nasterea prematurã.
Sepsisul neonatal poate aparea la 1-2% dintre copiii proveniti din aceste mame, dar riscul creste la 15, 2% in cazul asocierii si a nasterii premature (sub 37 saptamani).
Un al factor matern de risc este administrarea antenatala de steroizi. Utilizarea antenatala a steroizilor in vederea maturarii pulmonare, in cazurile cu membrane rupte, creste riscul de infectie amniotica.

Conditiile de ingrijire si manevre la nou-nascuti sunt cunoscute in literatura de specialitate sub denumirea de infectii nosocomiale. Acestea sunt aplicate in sala de nastere - manevrele de reanimare si protezare respiratorie, in sectia de terapie intensivã, ersonalului de ingrijire. De asemenea sunt responsabile de infectiile nosocomiale: intrebuintarea abuzivã si nerationalã a antibioticelor, care duc la selectarea de tulpini rezistente la antibiotice; circuitele nefunctionale, supraaglomerarea in sectiile de nou-nãscuti si prematuri; conditiile inadecvate de transport ale nou-nãscutului

Cai de transmitere

Infectia ante- si perinatala se poate transmite: pe calea hematogena (Listeria); pe calea ascendenta (corioamniotita prin infectia produsului de conceptie): Streptococ de grup B, Escherichia colli, Listeria monocytogenes; in momentul nasterii, prin trecerea fatului prin canalul pelvigenital, prin colonizare vaginala cu Escherichia colli.

Postpartum, infectiile nosocomiale reprezinta o problema, mai ales in sectiile de terapie intensivã unde infectia poate ajunge si chiar depasi procentul de 5%.
Factori implicati in producerea infectiei nosocomiale: durata mare de internare in sectiile de terapie intensivã, manevre, catetere, tuburi endotraheale, manevrari frecvente ale nou-nascutului, tratamente prelungite cu antibiotice cu spectru larg.

Etiologie

Exista o gama variata de agenti etiologici ce pot cauza septicemia neonatala.

Dintre germenii bacterieni Streptococul de grup B este cel mai frecvent implicat in etiologia sepsisului neonatal in sectiile de terapie intensivã din SUA. Au fost identificate cel putin 5 serotipuri din acest germene.
Escherichia colli tipul K1 este a doua cauzã in SUA si prima in Romania. Produce aproximativ 80% din cazurile de septicemie neonatala.

Dintre virusuri amintim: herpes simplex virus, enterovirusuri, virus ECHO, virus Coxackie.
Dintre fungi face parte candida albicans.

Factori favorizanti
sunt:
  • prematuritatea,
  • Small gestation age (SGA),
  • nou-nascutii din sectiile de terapie intensiva cu antibioterapie prelungita si detrese respiratorii severe.

Semne si simptome

Semne de alarmã pentru septicemia neonatala pot aparea la interval variabil, de la cateva ore, la cateva zile de la nastere. Dintre acestea atrag atentia:
  • nou-nascutul care „nu merge bine”, care nu place asistentei;
  • stationare sau scadere ponderala;
  • refuzul alimentatiei (absenta apetitului alimentar);
  • varsaturi;
  • geme spontan sau la manevrari;
  • temperatura centrala scazuta si termogeneza dificila;
  • tenta gri-teroasa a tegumentelor.

Perioada de stare a bolii cuprinde o serie de sindroame.
Sindromul infectios sever cuprinde: alterarea starii generale, hipotensiune, tulburari de termoreglare (hipotermie mai frecvent ca febra), modificari cutanate, purpura, leziuni pustuloase, necrotice, omfalita, icter precoce si intens, edem si/sau scleredem.

Semnele viscerale, respiratorii se manifesta prin detresa respiratorie ca simptom comun la 90% dintre copiii cu sepsis. Variaza de la crize de apnee, tahipnee moderata, cresterea usoara a necesitatii de oxigen (O2), la detresa severa cu instituirea ventilatiei asistate.
Semnul cardiovascular esential de septicemie neonatala este colapsul cardiovascular.

Simptomatologia digestiva prevede: meteorism abdominal insotit de edem al peretelui abdominal (EUN), varsaturi alimentare, bilioase, hepatosplenomegalie.
La nivelul sistemului nervos central se poate instala meningita sau meningoencefalita la 25-50% dintre cazuri; tulburari de tonus, convulsii, iritabilitate, tipat strident.

Diagnostic de laborator

In suspiciunea de septicemie neonatala se fac prelevari bacteriologice din sange, urinã, lichid cefalo-rahidian (LCR), secretie gastricã, scaun, faringe, ombilic, tegumente.
Hemoleucograma (HLG) evidentiaza asocierea de anemie cu trombopenie.

Valoarea proteinei C reactive (CRP) depaseste 2mg%; uneori rezultatele pot fi fals pozitive. Haptoglobinã este crescutã, valoarea fibrinogenului este mai mare de 4,5 g% in primele 8 ore si depaseste 3,5 g% in primele 2 zile.
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este peste 15 mm/h in prima orã de viatã. Valori fals crescute se inregistreaza in anemia hemoliticã, iar valori fals scazute in coagularea intravasculara diseminata (CID).

Imunoglobulinele (Ig) M din cordon depasesc 20 mg%; acestea indicã infectie intrauterinã.
Alte manifestari pot fi: hiper sau hipoglicemie, acidozã metabolicã greu reductibilã, hiperbilirubinemie mixtã, alterarea factorilor coagulãrii.

Diagnosticul de septicemie neonatala este confirmat prin: hemocultura, culturile din urina, punctia lombara plus culturile din lichidul cefalo-rahidian (LCR) lucrate in suspiciunea de meningitã.

Numãrul de elemente in LCR poate fi: 8-32 elemente/mmc la un nou-nascut cu risc fãrã sã fie infectat, 60% din elemente sunt polinucleare. Dupa o saptamana celularitatea se reduce, dar poate ramane crescutã la nou-nascutul prematur.
La examinarea culturilor din lichidul cefalo-rahidian proteinorahia este crescuta, inregistrand valori mai mari de 1,70 mg%, iar glicorahia scazuta.

Detectarea antigenelor este utila pentru detectarea infectiilor cu streptococ de grup B betahemolitic si a Escherichia colli K1.
Se face si examen radiologic toraco –abdominal.

Diagnosticul pozitiv de septicemie neonatala se pune pe baza anamnezei care evidentiaza factorii de risc infectiosi materni si fetali. In acest scop este util si examenul clinic, precum si examenele de laborator: semnele de suspiciune plus semnele de certitudine. Calitatea recoltãrii hemoculturii este un element al diagnosticului etiologic.

Diagnosticul diferential

Se impune efectuarea diagnosticului diferential doar in stadiul initial cand simptomatologia este nespecificã si cand predominã o anumitã manifestare visceralã: depresie respiratorie de cauza pulmonara (boala membranelor hialine), depresie respiratorie de cauza neurologica, depresie respiratorie de cauza metabolica, manifestari digestive din cadrul enterocolitei ulcero-necrotice post hipoxice.

Tratament

Tratamentul profilactic in septicemia nou-nascutului prevede evaluarea si tratamentul sepsisului neonatal. Acestea incep in utero in cazul identificãrii factorilor obstetricali pentru risc infectios.
Se face antibioprofilaxie pentru cele care au culturi pozitive cu streptococ B panã in momentul nasterii, cu Penicilinã G sau Ampicilinã, sau profilaxie cu antibiotice dacã nu avem rezultatul culturilor panã in momentul nasterii la urmatoarele grupe de risc: nastere prematurã, membrane rupte peste 18 ore, febra materna mai mare de 38 grade Celsius.

Administrarea in travaliu a 4 g ampicilinã i.v. scade riscul de infectie cu streptococ hemolitic grup B.

Tratamentul curativ
, postnatal consta in instituirea antibioterapiei si a tratamentului simptomatic.
Referitor la antibioterapie, alegerea antibioticelor se va face in functie de germenii cei mai des intalniti. Semnele si simptomele de sepsis sunt nespecifice si de aceea infectia trebuie initial avutã in vedere la orice copil cu: detresã respiratorie, scor Apgar mai mic de 5 la 1 minut, factorii de risc.

Tratament simptomatic, suportiv consta in: mentinerea confortului termic (incubatoare), aport hidroelectrolitic si nutritiv adecvat, pana la hidratare, apoi alimentare parenterala. Se monitorizeaza pacientul si se aplica si oxigenoterapie in functie de presiunea oxigenului (PaO2).

Se face tratamentul socului septic.
Terapia CID consta in administrarea de plasmã proaspãtã congelatã sau exsanguinotransfuzie cu sange proaspãt, 50-80 ml/kgc.
Se face si imunoterapie.

In evoluta bolii s-a constatat ca mortalitatea provocata de septicemia nou-nascutului ramane crescutã, in ciuda progreselor aduse in terapia antimicrobianã, terapia de reanimare neonatalã si recunoasterea precoce a factorilor de risc, septicemia fiind a 3-a cauzã de mortalitate in sectiile de terapie intensiva de neonatologie, dupã boala membranelor hialine (BMH) si malformatiile congenitale.

Data actualizare: 11-12-2013 | creare: 03-07-2009 | Vizite: 29837
Bibliografie
1. https://www.medscape.com/viewarticle/503176.
2. Saez Llorens X., Mc Cracken jr., Sepsis syndrome and sepsis shock in pediatrics: current concepts of terminology, pathophysiology and management. J.Pediatr., 1993, 123, 4, 497-503.
3. Stoll B., Gordon T., Korones S.B., Early-onset sepsis in very low birth weight neonates.J.Pediatr. 1996, 129, 1, 72-84.
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Nu e normal la nou-născut
  • Evaluarea nou-născutului
  • Un nou test pentru detecÈ›ia rapidă a septicemiei
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum