Sferocitoza ereditara

Sferocitoza ereditara este o maladie genetica cauzata de diferite mutatii ale unor gene care codifica proteine structurale ale membranei eritrocitare. In mod normal eritrocitul are o forma discoida, fapt ce ii confera importante caracteristici. Pierderea spectrinei de exemplu duce la pierderea formei normale a hematiilor care devin sferice, balonizate si ca o consecinta a acestui fapt nu mai pot patrunde prin vasele de calibru foarte mic si o hemoliza accentuata.

In populatia europeana frecventa bolii se estimeaza a fi circa 1:5.000 de indivizi.

Transmiterea afectiunii este genetica, de tip dominant autosomal. La un sfert din pacienti boala este rezultatul aparitie unei mutatii noi (mutatii de novo) neexistand un istoric familial de boala. Totusi la cca 20 % din cazuri transmiterea este recesiv autosomala, bolnavii putand fi heterozigoti compusi sau homozigoti.

Etiologie

Etiologia sferocitozei ereditare este complexa, pana in prezent fiind descoperite mutatiile a cinci gene:

• Gena pentru ankirina I (ANK1) situata pe cromozomul 8 poate avea aproximativ 40 de mutatii (mutatii nonsense sau cu decalarea cadrului de lectura). Mutatii ale acestei gene sunt prezente la mai mult de jumatate dintre bolnavii cu sferocitoza.
• Gena spectrinei b (SPTB) situata pe bratul lung al cromozomului 14 poate fi afectata de peste 20 de mutatii diferite la circa o cincime dintre bolnavi. Ransmiterea este de tip dominant.
• Gena schimbatorului de anioni tip I (SLC4A1) situata pe cromozomul 17 este interesata de mutatii la un procent de 15-20 % dintre bolnavi. S-au descries mai bine de 50 de mutatii marea majoritate constand in substitutii ale unui singur aminoacid. Transmiterea este recesiva, bolnavii putand fi homozigoti sau heterozigoti compusi.
• Gena proteinei 4.2 (EPB42) este afectata la un numar foarte redus de bolnavi avand transmitere recesiva.
• Gena spectrinei a (SPTA1) este afectata intr-un numar foarte redus de cazuri care insa sunt extrem de severe.

Simptome

Manifestarile clinice din sferocitoza ereditara variaza de la forme aproape asimptomatice (sau la care simptomele apar doar in anumite conditii precipitante) la anemie hemolitica fulminanta. Splenomegalia este unul din semnele dominante ale bolii dat fiind faptul ca sferocitele sunt foarte rapid eliminate din circulatia sanguina (turn over accelerat).

Complicatiile care pot aparea sunt:

• criza hemolitica
• aplazia
• colecistita si colelitiaza
• sau hemoliza neonatala.

Diagnostic

Diagnosticul trebuie suspicionat in conditiile:

• unei anemii hemolitice a carei cauza nu poate fi identificata,
• splenomegalie si
• un istoric familial de sferocitoza.

Examenele paraclinice includ:

• frotiul
• testul fragilitatii eritrocitare (in marea majoritate a cazurilor fragilitate crescuta dar poate fi si normala)
• testul autohemolizei
• testul Coombs direct pentru a exclude o anemie hemolitica autoimuna.

Numarul reticulocitelor este adesea crescut (intre 15-30 %) precum si al leucocitelor.

Stabilirea unui diagnostic prenatal poate fi posibil in conditiile cunoasterii mutatiilor prezente in familia respectiva, dar sfatul genetic nu are foarte mare valoare datorita heterogenitatii genetice si aparitiei de noi mutatii.

Tratament

Tratamentul - absolut necesar in formele grave - consta in administrarea de eritrocite pentru a substitui pierderile si eventual splenectomie pentru a ameliora evolutia bolii (incetinirea procesului de hemoliza extravasculara) sau in cazurile in care splina atinge dimensiuni foarte mari.