Sifilisul

Autor: ROmedic

Sifilisul

Sifilisul este o infectie cronica, determinata de Treponema pallidum; transmiterea acestei boli se realizeaza de obicei pe cale sexuala, iar evolutia se caracterizata prin existenta episoadelor de boala activa, intrerupte de perioade de latenta. Leziunea primara apare dupa o perioada de incubatie care in medie dureaza 3 saptamani; urmeaza apoi un stadiu secundar bacteriemic (bacteria este prezenta in sange) caracterizat prin aparitia de leziuni mucocutanate si adenopatie generalizata; faza finala de evolutie a bolii poate prezenta manifestari subclinice cu o durata de mai multi ani.


Netratat, sifilisul va determina aparitia de leziuni distructive progresive ale structurilor musculo-scheletice, ale aortei sau chiar ale sistemului nervos central.
Este foarte interesant ca omul este singura gazda naturala cunoscuta pentru Treponema pallidum. Doar oamenii si unele specii de maimute vor dezvolta dupa infectie leziuni sifilitice.

 

Majoritatea cazurilor de sifilis apar ca urmare a trasmiterii infectiei prin contact sexual (sifilisul se poate transmite prin sex oral, vaginal sau anal), transmitere favorizata de existenta leziunilor infectante - sancru de inoculare, leziuni ale mucoasei etc. Mult mai rar boala se poate transmite prin contact personal non-sexual, ,,in utero’’ (de la mama la fat) sau prin transfuzii de sange.


Astazi se inregistraza un numar crescut de imbolnaviri la heterosexuali, barbati si femei, mai ales in zonele urbane unde infectia sifilitica se coreleaza cu prostitutia si consumul de cocaina.

Sifilisul afecteaza predominant grupa de varsta 15-34 ani, pentru ambele sexe.

In ceea ce priveste riscul de imbolnavire, aproximativ 1 din 2 indivizi care sunt contacte sexuale ale persoanelor cu sifilis vor deveni infectati. De aceea este foarte importanta identificarea precoce si tratarea tuturor partenerilor sexuali expusi recent. Este de asemenea importanta depistarea prin teste serologice a gravidelor, a recrutilor militari, a personalului medical expus riscului de infectie; foarte importanta este de asemenea testarea serologica premaritala.

 

Evolutia naturala a sifilisului netratat

Treponema pallidum are capacitatea de a penetra rapid mucoasele intacte si tegumentele lezate, ajungand in sange si sistemul limfatic.Astfel, sangele unui individ cu sifilis, aflat in faza de incubatie, este infectant.

 

Cu cat numarul de microorganisme inoculate este mai mare, cu atat perioada de incubatie va fi mai mica. Perioada medie de incubatie la om (perioada de timp de la inoculare pana cand apare leziunea primara vizibila) este de aproximativ 21 de zile, rar aceasta poate depasi 6 saptamani.


Leziunea primara va aparea la locul inocularii, persista intre 2-6 saptamani, dupa care se vindeca spontan. T. pallidum poate fi pusa in evidenta in acest moment in materialul biologic prelevat din leziunea sifilitica.


Dupa 6-8 saptamani de la vindecarea leziunii primare vor aparea manifestarile generale, sistemice si mucocutanate ale sifilisului secundar. Bacteriile pot fi identificate in multe tesuturi ale organismului, cum ar fi umorile apoase ale ochiului sau lichidul meningeal. De asemenea, bacteria are capacitatea de a invada sistemul nervos central in cursul primelor saptamani dupa infectie. Infectia sifilitica poate determina hepatita si afectare renala.

 

Dupa disparitia manifestarilor secundare (2-6 saptamani), boala va intra in stadiul de latenta, detectabil doar prin testare serologica. Azi, datorita tratamentului specific, numarul pacientilor cu boala in stadiul tertiar a scazut masiv.

 

Netratat, sifilisul va conduce in final la afectarea sistemului cardiovascular si a celui nervos. Sifilisul cardiovascular (aortita sifilitica) se poate constitui ca o cauza importanta de deces in randul persoanelor cu boala in stadiu avansat.


Forme clinice

Sifilisul primar

Leziunea primara tipica apare de obicei ca o papula (leziune a pielii, fara continut lichidian, proeminenta, cu un diametru mai mic de 5 mm si  culoare variabila), unica si nedureroasa. Papula erodeaza rapid si lasa o ulceratie (lipsa de substanta, ca un crater) indurata si cu o consistenta cartilaginoasa la palpare. La barbatii heterosexuali leziunea este predominant localizata la nivelul penisului, dar poate aparea si la nivelul rectului, la nivelul gurii sau pe organele genitale externe. La femei leziunea se localizeaza cel mai frecvent la nivelul cervixului si a labiilor fiind mai dificil de observat.

Leziunea primara tipica apare de obicei ca o papula (leziune a pielii, fara continut lichidian, proeminenta, cu un diametru mai mic de 5 mm si culoare variabila), unica si nedureroasa. Papula erodeaza rapid si lasa o ulceratie (lipsa de substanta, ca un crater) indurata si cu o consistenta cartilaginoasa la palpare. La barbatii heterosexuali leziunea este predominant localizata la nivelul penisului, dar poate aparea si la nivelul rectului, la nivelul gurii sau pe organele genitale externe. La femei leziunea se localizeaza cel mai frecvent la nivelul cervixului si a labiilor fiind mai dificil de obsevat.


Manifestarile clinice sunt cu atat mai intense, cu cat numarul de bacterii inoculate este mai mare.
De obicei leziunea sifilitica va fi insotita, inca din prima saptamana, de limfadenopatie regionala (tumefierea ganglionilor din zona inghinala).Ganglionii sunt mariti de volum, fermi si nedurerosi. Limfadenopatia este bilaterala si poate persista chiar luni de zile dupa vindecarea sancrului.

Sifilisul secundar

In stadiul secundar al evolutie sale, sifilisul determina leziuni mucocutanate localizate, simetrice si adenopatie (limfadenopatie) generalizata si nedureroasa. Apare o eruptie cutanata sub forma de sifilide maculare, papuloase sau papulo-scuamoase. Leziunile initiale sunt simetrice,de culoare rosu palid, nepruriginoase (nu determina senzatia de mancarime a pielii), distribuite la nivelul trunchiului si la nivelul exptremitatilor proximale. Ulterior aceste leziuni vor evolua spre leziuni necrotice, prezente mai ales la nivelul palmelor si talpilor.


Siflisul secundar poate fi insotit de o serie de manifestari sistemice, cum ar fi: febra, durere in gat, pierdere in greutate, stare de rau general, anorexie, cefalee. Sifilisul secundar poate provoca o serie de complicatii, cum ar fi: meningita acuta, hepatita, nefropatie (afectare renala), afectare gastrointestinala, artrite, periostite si iridociclite.

Sifilisul latent 

Sifilisul latent timpuriu se refera la perioada de timp de un an de la momentul producerii infectiei, iar siflisul latent tardiv incepe la un an sau mai mult dupa infectia netratata. Diagnosticul de sifilis in aceasta faza este suspicionat  pe baza existentei unui istoric de leziuni primare sau secundare de sifilis si pe baza expunerii in antecedentele recente la sifilis.Gravidele cu sifilis in faza latenta, pot transmite infectia transplacentar fatului. De asemenea infectia poate fi transmisa prin trasnfuzarea de sange de la acesti indivizi.

Nu exista dovezi care sa demonstraze vindecarea spontana a persoanelor infectate cu T.Pallidum.

Sifilisul tardiv

Boala  are o evolutie lent progresiva, catre stadiul tertiar, cand vor apare complicatiile specifice bolii:

  • neurosifilisul: reprezinta afectarea sistemului nervos central in sifilis, care poate imbraca diferite aspecte (sifilis meningeal, meningovascular si parenchimatos). Instalarea simptomelor neurologice se poate realiza intr-un interval destul de larg de la momentul infectarii ( 7 luni-20 ani).
  • sifilisul meningeal: care implica afectarea creierului sau a maduvei spinarii, cu aparitia urmatoarelor simptome: cefalee, greata, varsaturi, redoarea cefei, convulsii si modificari ale statusului mental.
  • sifilisul cardiovascular, se datoreaza distructiilor aparute la nivelul peretilor vaselor; afecteaza mai ales aorta ascendenta si transversala, cu aparitia aortitei sifilitice (insuficienta aortica).Complicatiile cardiovasculare apar mai frecvent si mai timpuriu la barbati decat la femei.
  • leziuni oculare, apar atat in sifilisul secundar cat si in cel tertiar: durere, fotofobie, limitarea vederii.
  • goma (leziune specifica in sifilisul tardiv), gomele pot  fi solitare sau multiple, cu dimensiuni ce pot ajunge pana la cativa centimetri  in diametru. Gomele pot fi localizate la nivelul pielii si oaselor, la nivelul cavitatii bucale, laringe, ficat stomac. Goma nu doare, se poate vindeca spontan iar adesea poate avea o evolutie distructiva. Tratamentul cu penicilina determina vindecarea rapida a leziunilor gomoase.

Sifilisul congenital

Sifilisul poate fi transmis transplacentar, de la mama la fat; leziunile de sifilis congenital se vor dezvolta abia dupa luna a IV-a de gestatie, cand sistemul imunitar fetal devine competent. Chiar daca mama a fost infectata, un tratament adecvat, aplicat inainte de saptamana a 16-a de gestatie, va preveni afectarea fetala.

Netratata, infectia poate determina nasterea unui copil mort, avort, prematuritate, moarte neonatala sau sifilis congenital neonatal. Astfel se recomanda testarea serologica de rutina (semestrele I si III de sarcina) a femeilor gravide.


Diagnostic

Pentru punerea diagnosticului de sifilis se poate examina materialul biologic prelevat de la nivelul leziunilor primare sau secundare (etalat pe lama ), la microscopul optic cu camp intunecat. Identificarea pe lama a unui singur microorganism cu motilitate caracteristica este suficienta pentru punerea diagnoticului.


Testele sorologice pentru sifilis au la baza punerea in evidenta a unor anticorpi ce apar ca urmare a infectiei organismului cu T.Pallidum.

 

Unul din cele mai utilizate teste serologice pentru punerea in evidenta a infectiei sifilitice este TESTUL VDRL (Venereal Disease Research Laboratory). Testul VDRL este sensibil si usor de realizat si de aceea poate fi utilizat pentru screening-ul infectie si aprecierea nivelului anticorpilor serici. Testul VDRL are o sensibilitate de 100% in depistarea sifilisului secundar si  de 78% in depistarea sifilisului primar.


Persoanele cu risc de imbolnavire cu sifilis au de asemenea un risc crescut de infectare cu virusul HIV (homosexualii activi, populatia urbana), aceste doua infectii fiind frecvent diagnosticate la acelasi pacient.

 

Sifilisul ca boala ce produce ulceratii la nivelul organelor genitale reprezinta un important factor de risc pentru infectarea si transmiterea infectiei HIV. Este important ca investigarea pacientilor cu sifilis sa fie urmata si de testarea serologica pentru HIV, cu acordul pacientului. De asemenea orice pacient nou diagnosticat cu infectie HIV, va fi testat serologic pentru sifilis.


Tratament

Penicilina G va fi administrata in toate stadiile bolii. T.Pallidum este distrus la concentratii mici de penicilina cu conditia unei expuneri prelungite la acest medicament.

 

Penicilina este eficienta in tratamentul sifilisului chiar si acum, dupa 50 de ani de la prima utilizare in terapia sifilisului. Eficiente in tratamentul sifilisului sunt si antibioticele: tetraciclina, eritromicina si cefalosporinele.


Durata tratamentului cu penicilina este de minim 7 zile si va fi cu atat mai mare cu cat infectia este intr-un stadiu mai avansat. Se poate realiza un tratament preventiv, la persoanele seronegative, care nu prezinta semne de sifilis si care au fost expuse infectarii in ultimele 3 luni.


Benzatin penicilina G (moldamin), in doza unica este cea mai larg utilizata in tratamentul sifilisului timpuriu, a celui primar sau secundar.


Sifilisul si sarcina

Orice femeie gravida trebuie testata serologic pentru sifilis in trimestrul I si III de sarcina si la nastere. In cazul  depistarii infectiei incipiente, terapia se administraza conform stadiului bolii, la fel ca pentru pacientele care nu sunt insarcinate. Riscul de nastere prematura ca urmare a tratamentului, este minim. Penicilina este singurul antibiotic pentru combaterea infectiei recomandat in sarcina.

 

Prevenirea

Aproximativ 50% dintre partenerii sexuali ai indivizilor cu sifilis vor dezvolta infectia dupa momentul expunerii. Riscul de infectie la o expunere unica este mai scazut. Inca nu s-a reusit realizarea unui vaccin eficient impotriva sifilisului, de aceea cea mai buna metoda de prevenire ramane in continuare utilizarea corecta a prezervativelor precum si depistarea si tratarea cazurilor infectioase. Depistat inainte de a ajunge in faza tertiara, sifilisul este complet vindecabil.  


Data actualizare: 11-12-2013 | creare: 13-10-2007 | Vizite: 70758

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK