Sifilisul palpebral

Sifilisul palpebral, tuberculoza palpebrala si lepra reprezinta infectii cronice care pot genera leziuni la nivelul pleoapelor.

Sifilisul este o boala contagioasa inoculabila, produsa de catre patogenul Treponema pallidum. Diagnosticul bolii se bazeaza pe evidentierea unor reactii serologice specifice. Leziunile palpebrale sifilitice pot aparea atat in perioada primara de evolutie a bolii, cat si in perioada secundara sau tertiara.

Simptome

Sancrul de inoculare apare dupa o perioada de incubatie de maxim 21 de zile de la momentul producerii infectiei; leziunea primara se prezinta ca un nodul usor indurat ce poate fi confundat cu shalazionul (shalazion = inflamatie cronica a glandelor Meibomius, care apare datorita obstructiei canaliculelor glandulare; se manifesta sub forma unor mici tumori cu caracter benign, chistice, situate pe marginea pleoapelor).

Nodulul sifilitic se erodeaza si produce o ulceratie cu marginile drepte. Ulceratia va fi acoperita cu o membrana de culoare gri. Ulceratiile se pot forma atat pe fata tegumentara, cat si pe fata conjunctivala a pleoapelor. Statiile ganglionare satelite vor fi marite de volum (adenopatie), indurate, neaderente la planurile profunde si nu prezinta durere la palpare. In absenta unui tratament specific, leziunile vor disparea in maxim 30 de zile de la momentul aparitiei.

Rozeolele sifilitice – leziuni carasteristice sifilisului secundar – se localizeaza foarte rar la nivelul tegumentului sau conjunctivei palpebrale; leziunile sunt de forma unor eruptii papuloase, inconjurate de o zona eritematoasa, dispuse sub forma unor placi. Goma – leziune caracteristica sifilisului tertial – se prezinta ca un nodul de consistenta ferma ce se poate dispune in grosimea pleoapei. Ulterior, nodulul se poate eroda si va elimina un continut cremos de culoare galbuie.

Tratament

Tratamentul sifilisului palpebral se face prin administrarea sistemica de penicilina; penicilina G poate fi administrata in toate cele trei stadii ale bolii – pagogenul infectios, poate fi distrus la concentratii mici ale acestui antibiotic, cu conditia realizarii unui tratament de mai lunga durata. Treponema pallidum isi pastreaza sensibilitatea la penicilina.

Ca alternativa terapeutica, mai pot fi utilizate antibioticele – tetraciclina, eritromicina, dar si cefalosporinele. Terapia cu penicilina trebuie realizata pe o perioada de cel putin o saptamana; tratamentul se va prelungi functie de gravitatea leziunilor. De asemenea, penicilina poate fi administrata inclusiv femeilor insarcinate care au fost diagnosticate cu sifilis.