Simţul olfactiv este asociat cu metabolismul - studiu

O serie de experimente realizate de cercetătorii de la Universitatea California din Berkeley, realizate pe şoareci, indică faptul că animalele care şi-au pierdut simţul olfactiv au reuşit, de asemenea, să slăbească, informează Xinhua.

În schimb, şoarecii cu un simţ olfactiv dezvoltat - denumiţi "super-mirositori" - s-au îngrăşat mult mai mult în urma unei diete bogate în grăsimi în comparaţie cu şoarecii care au urmat aceeaşi dietă dar aveau un simţ olfactiv considerat normal.

Descoperirea sugerează că mirosul alimentelor poate să joace un rol important în felul în care organismul metabolizează caloriile. Dacă alimentele nu pot fi mirosite, corpul preferă să le "ardă" în loc să le depoziteze.

În spatele acestei descoperiri se află o conexiune cheie între sistemul olfactiv şi regiunile din creier care regularizează metabolismul, în special hipotalamusul, deşi circuitele neuronale asociate acestei funcţii sunt încă necunoscute.

Noul studiu, publicat în revista Cell Metabolism, sugerează că pierderea mirosului joacă un rol important în metabolism. Cercetarea a evidenţiat şi o serie de posibile intervenţii medicale pentru pacienţii care şi-au pierdut simţul olfactiv şi pentru persoanele care vor să slăbească dar nu reuşesc să facă acest lucru.

Cercetătorii de la Universitatea California din Berkeley şi de la Cedar-Sinai Medical Center din Los Angeles au remarcat că şoarecii, la fel ca oamenii, sunt mai sensibili la mirosuri atunci când le este foame decât atunci când au mâncat deja. Aşadar, probabil că lipsa mirosului "păcăleşte" creierul şi îl face să creadă că posesorul lui a mâncat.

În timp ce caută hrană, corpul depozitează calorii, în cazul în care nu are succes în acel demers. Odată ce hrana este procurată, organismul se simte liber să ardă acele calorii.

Cercetătorii americani au utilizat terapia genică pentru a distruge neuronii olfactivi ai unor şoareci adulţi, însă au protejat celulele stem ale acestora, pentru ca animalele să îşi piardă simţul mirosului doar temporar, pentru trei săptămâni, înainte ca o nouă generaţie de neuroni olfactivi să înceapă să crească din nou.

Şoarecii cu deficit de miros au ars cu rapiditate caloriile prin activarea sistemului nervos simpatic, cunoscut pentru faptul că accelerează procesul de ardere a grăsimilor.

Şoarecii şi-au transformat celulele de grăsime bej, acele depozite de grăsime subcutanată care la oameni se acumulează în jurul coapselor şi taliei, în celule de grăsime maro, care ard acizii graşi pentru a produce căldură.

De asemenea, unii dintre şoareci şi-au transformat aproape toată grăsimea bej în grăsime maro şi au slăbit cu rapiditate, devenind adevărate "maşini de ardere a grăsimilor". În cazul acestor şoareci, depozitele de celule de grăsime albă, acele celule care se acumulează în jurul organelor interne, care sunt asociate cu rezultate medicale nefavorabile, s-au micşorat la rândul lor.

Şoarecii obezi, care au dezvoltat şi o intoleranţă la glucoză, o afecţiune care duce la diabet, nu numai că au slăbit în urma dietei bogate în grăsimi, dar şi-au recăpătat apoi şi toleranţa normală faţă de glucoză.

Au existat însă şi efecte negative. Pierderea mirosului a fost însoţită de creşteri consistente ale concentraţiilor hormonului noradrenalină, care reprezintă o reacţie a organismului la stres, asociat cu sistemul nervos simpatic. La oameni, o creştere comparabilă a acestui hormon poate duce la infarct.

Deşi eliminarea mirosului ar fi o decizie drastică în cazul oamenilor care doresc să slăbească, autorii studiului spun că noua descoperire ar putea fi utilizată în cazul persoanelor care suferă de obezitate morbidă şi ar fi o alternativă viabilă la chirurgia bariatrică, în pofida riscurilor crescute generate de excesul de noradrenalină.