Sindromul Apert

Sindromul Apert este o tulburare genetică. Acesta se caracterizează prin fuziunea prematură a oaselor craniului fătului (craniosinostoza). Această fuziune prematură împiedică creșterea normală a craniului.

Această afecțiune reprezintă aproximativ 5% din totalul sindromurilor ce produc craniosinosoza. Prezintă o prevalență de 1 caz la 65.000 până la 60.000 de nașteri. Se transmite autosomal dominant, adică doar un părinte poate prezenta mutația genetică și o poate transmite. Pot apărea unele cazuri în familii fără antecedente de boli genetice, deoarece majoritatea cazurilor noi de sindrom Apert apar prin apariția de noi mutații.

Cauze

Cauzele apariției acestui sindrom sunt mutații la nivelul genei FGFR2. Această proteină sintetizează o proteină numită receptor 2 al hormonului de creștere. FGFR2 este unul dintre cei patru factori de creștere fibroblastică, care sunt proteine înrudite implicate în procese importante precum diviziunea celulară, reglarea ciclului de creștere și diferențiere celulară, angiogeneza (formarea de vase de sânge), vindecarea rănilor și embriogeneza. Proteina FGFR 2 joacă un rol important în dezvoltarea osoasă, mai ales în timpul embriogenezei. Ea oferă semnalul celulelor nediferențiate de a se transforma în celule osoase la nivelul membrelor, craniului sau alte zone. Sindromul Apert este cauzat de aproximativ șapte mutații la nivelul acestei gene. Cele mai importante sunt înlocuirea aminoacidului serină cu triptofanul în poziția 252 a proteinei și prolina cu arginina la poziția 253 din structura proteinei. Astfel semnalul generat de această proteină se amplifică, ducând la o fuzionare mai rapidă a oaselor.

Simptome

Clinic sindromul Apert se prezintă sub forma unei triade caracteristice: brahicefalie, sindactilie și hipodezvoltarea etajului mijlociu al feței. La nivel facial, pacientul se deosebește prin următoarele semne clinice: frunte aplatizată, înfundarea zonei temporale, proptoza (sau exoftalmia) și hipertelorismul. Nasul este scurt, lat și cu baza înfundată. Unghiul nazo-labial este diminuat.

Suturile craniene se închid foarte repede. Datorită acestui lucru dezvoltarea cerebrală poate avea de suferit. Pacienții ce suferă de acest sindrom pot prezenta o dezvoltare intelectuală normală sau pot a avea o dizabilitate intelectuală medie spre ușoară.

La nivelul membrelor acest sindrom se manifestă sub forma de sindactilie. Acesta poate afecta până la patru degete la membrele superioare. Membrele inferioare sunt la rândul lor afectate, dar mai puțin grav. Statura pacientul este mică.

Infecțiile recurente sunt recurente la nivelul urechii care pot duce la pierderea auzului, sau pacienții pot prezenta hipoacuzie de la naștere, în funcție de gradul de afectare osoasă. Adițional pacienții mai pot prezenta hiperhidroza (transpirații abundente), piele predispusă la acnee, alopecie la nivel sprâncenar sau fuziunea vertebrelor cervicale.

La nivelul cavității orale sindromu Apert are niște manifestări tipice. Bolta palatină este arcuită, cu aspect asemănător unei despicături labio-maxilo-palatine, dar cu menținerea integrității palatului dur. Acest aspect tipic de despicătură este dat de prezența unor tumefacții laterale la nivel palatal. Uvula poate fi bifidă în aproximativ 75% din cazuri. Deseori apar malocluziile de clasa a III-a datorate deficitului de dezvoltare a masivului maxilar, asociate cu ocluzie deschisă anterioară. Pot apărea dinți supranumerari, erupții ectopice și opacități alb-lăptoase la nivelul smalțului. Parodonțiul (gingia) este hipertrofică, de o grosime crescută. Pacienții prezintă un risc carios crescut, implicit și cu afectarea carioasă crescută, mai ales datorită imposibilității efectuării unei igiene orale corespunzătoare, datorită malformațiilor de la nivelul membrelor.

Diagnostic

Diagnosticul diferențial se pune cu sindromul Carpenter, boala Crouzon, sindromul Pfeiffer și sindromul Saethre-Chotzen. În general acestea sunt la rândul lor disostoze craniene, dar nu includ afectarea membrelor specifică sindromului Apert.

Examenele paraclinice necesare unui pacient care este suspectat de acest sindrom sunt radiografii de pumn, picior și craniu. Testarea auzului este necesară. Pentru viitoarele mame există testări genetice care se pot face din timpul sarcinii pentru depistarea precoce a acestei afecțiuni.

Tratament

Tratamentul este limitat la tratamentul simptomatic. Din nefericire nu există încă un tratament care să prevină modificările genetice. Din punct de vedere al aspectului facial se poate corecta deficitul prin tratament ortodontic combinat cu chirurgia ortognată. Inițial se face alinierea dinților pe arcadă și ulterior se încearcă refacerea deficitului la nivel maxilar printr-o fractură Le Fort II cu osteogeneză. Se mai pot încerca intervenții chirurgicale care să corecteze defectele de la nivel osos. Hipertelorismul se poate corecta chirurgical prin apropierea orbitelor. Dacă pacientul prezintă apnee de somn, se poate indica o mască de oxigen noaptea. Dacă există o obstrucție respiratorie severă se indică traheostomia. Picăturile oftalmice în timpul zilei pentru a împiedica uscarea conjunctivei la pacienții cu sindromul Apert. Antibioterapia este indicată în cazul infecțiilor recurente sau miringotomia pentru copiii cu infecții recurente la nivel auricular.