Sindromul Cotard. Boala care creează impresia că ești mort.

Sindromul Cotard este o tulburare mentală în care oamenii suferă de iluzia nihilistă că sunt morți sau nu mai există.

Boala poartă numele neurologului francez Jules Cotard, care a descris-o pentru prima oară în anul 1880, sau mai poate fi găsită și sub denumirea de sindromul cadavrului ambulant.

Cei diagnosticați cu această boală pot fi copii, adolescenţi, cât și persoane în vârstă. Aceștia trăiesc constant cu impresia că existența lor în plan fizic a luat sfârșit, fapt ce conduce la stări grave de melancolie și de depresie. Cauza care determină apariția bolii nu este cunoscută, însă specialiștii au asociat-o cu anumite afecțiuni neurologice precum:

• infecții ale creierului
• tumori cerebrale
• demenţă
• epilepsie
• migrene
• scleroză multiplă
• Boala Parkinson
• accident vascular cerebral
• leziuni traumatice ale creierului. (1)

Se crede că această afecțiune ar putea fi provocată de probleme apărute la nivelul unor organe precum amigdala și girusul fusiform. Mai exact, dacă amigdala este răspunzătoare de gestionarea emoțiilor, girusul fusiform are un rol decisiv în recunoașterea chipurilor, iar acesta devine tot mai important cu cât înaintăm în vârstă și cercul de cunoștințe se lărgește. Când neuronii de la nivelul girusului fusiform nu se află într-o condiție favorabilă se produce pierderea contactului cu realitatea. (2)

Ce spun studiile?

Într-un studiu intitulat Cotard‘s syndrome in adolescents and young adults is associated with an increased risk of bipolar disorder, specialiștii au examinat toate cazurile în care s-a raportat apariția simptomelor bolii Cotard, începînd cu primul caz din 1788, când a fost raportat primul dintre cele mai vechi cazuri înregistrate ale afecțiunii Cotard. O femeie în vârstă pregătea masă când a simțit că o rigiditate într-o parte a corpului. Când a putut să se miște și să vorbească din nou, femeia s-a așezat într-un sicriu, iar timp de mai multe zile le-a cerut fiicelor, prietenilor și servitoarelor să o trateze ca și cum ar fi murit. (3)

S-a efectuat o analiză statistică pentru a determina efectul vârstei asupra acestei afecțiuni. Astfel, s-a observat că tinerii care suferă de sindromul Cotard ar trebui monitorizați cu atenție pentru debutul de tulburare bipolară. (4)

Chiar dacă nu s-a aflat ce anume declanșează această afecțiune, studiul intitulat Cotard‘s Syndrome publicat în The Journal of Psychiatry a indicat faptul că vârsta medie a celor afectați de sindromul Cottard este de 50 de ani. Deși riscul este mai mic, boala poate apărea și la copii sau la adolescenți. (5)

De asemenea, într-o analiză de 100 de cazuri, cercetate în studiul Cotard‘s syndrome: analysis of 100 cases, publicat în jurnalul Acta Psychiatrica Scandinavica, cele mai proeminente simptomele ale sindromului Cotard au fost desemnate ca fiind:

• starea depresivă (89%)
• iluziile nihiliste privind propria existență (69%)
• anxietatea (65%)
• starea de vinovăție (63%)
• iluziile privind nemurirea (55%)
• ipohondria (58%). (6)

Etapele evoluției bolii

Acest sindrom cuprinde trei etape. Prima etapă este menționată ca etapa de germinare. În această etapă, simptomele sunt asociate cu hipohondria și depresia psihotică. În cea de-a doua etapă, pacientul dezvoltă iluzia inexistenței sau auto-negării. În a treia etapă, depresia psihiatrică și delirul devin mai severe.

Tratament

Deoarece sindromul Cotard se manifestă în paralel cu alte boli mintale, stabilirea unui diagnostic corect este îngreunată în această situație. Acesta este motivul pentru care specialiștii recomandă păstrarea unui jurnal în care să să consemneze simptomele resimțite de pacient.

Cel mai des folosit tratament pentru această afecțiune este terapia cu electroșocuri (ECT). Este, de asemenea, un tratament obișnuit pentru depresia severă. ECT implică trecerea curenților mici prin creier pentru a crea crize mici în timp ce pacienții sunt sub anestezie generală. Acest tip de tratament implică și riscuri mai mari precum pierderea memoriei, confuzia, greața și durerile musculare, motiv pentru care se recurge adesea și la alte tipuri de tratamente precum:

• antidepresive
• antipsihotice
• dispozitive de stabilizare a dispoziției
• psihoterapie
• terapie comportamentală

Mulți dintre cei afectați trebuie să încerce mai multe medicamente sau o combinație dintre acestea înainte de a găsi ceva care funcționează. Dacă nimic nu pare să funcționeze, ECT este adesea un tratament eficient.

În ciuda faptului că sindromul Cotard a fost pentru prima dată cercetat acum mai mult de un secol, literatura de specialitate pe această temă se limitează la rapoarte de caz. Deși sindromul este rar, este necesară o cercetare pe scară largă pentru a clarifica cauza bolii și relația acesteia cu celelalte afecțiuni care crează un sindrom de identificare greșită, cum ar fi sindromul Capgras, în care pacientii cred că rudele apropiate si prietenii au fost înlocuiți de impostori.