Sindromul de intestin scurt

Tratament

Terapia medicala
Pierderile de lichide si electroliti necesita suplimentare prin calcularea volumului zilnic de mentinere. Diureza zilnica trebuie sa fie de 1 L.
Nutritia parenterala este o terapie importanta, suplimentind pacientul cu proteine, calorii, micro si macronutrienti, pina intestinul reuseste sa se adapteze. Introducerea cit mai rapida a nutritiei enterale incurajeaza adaptarea intestinului si reduce perioada de timp in care este necesara. Majoritatea boolnavilor necesita o astfel de terapie de 7-10 zile. Absorbtia de nutrienti nu este completa la pacientii care si-au pierdut peste jumatate din intestinul subtire. Cei care au sub 60 cm de intestin subtire, fara valva ileo-cecala si ileum si fara colon necesita nutritie parenterala pentru toata viata.
Nutritia parenterala la domiliul pacientului este ciclica pentru 10-12 ore din noapte cu perioade de stop de 30-60 minute. Astfel pacientii se pot misca si chiar lucra.
Nivelele vitaminelor liposolubile trebuie masurate frecvent si inlocuite adecvat.

In primele 12 luni de la rezectia intestinala se observa hipersecretia acida gastrica, care poate fi controlata de antagonisti ai histaminei sau inhibitori ai pompei de potasiu.

Medicatia care incetineste motilitatea intestinala cuprinde loperamide, lomotil, octreotid si somatostatina. Acestea diminua secretia intestinala, scad diareea, diminua peristaltica intestinala, scad contractia veziculei biliare.

Glutamina este o sursa de energie pentru mucoasa intestinala. Experimentele au aratat ca aceasta stimuleaza cresterea celulelor intestinale.

Administrarea de hormon de crestere a aratat o imbunatatire a regenerarii mucoasei intestinale. Factorul de crestere epidermal si factorul de crestere insulin-like stimuleaza adaptarea mucoasei intestinale la sindromul de intestin scurt.

Terapia chirurgicala
Chirurgia ca optiune terapeutica depinde de starea de sanatate generala a pacientului, de prezenta sau nu a valvei ileo-cecale, a colonului, de cm de intestin subtire rezecat si de boala de baza.
Chirurgia este impartita in tehnici de non-transplant, transplant fara transplantare de organ si combinarea transplantului intestinal si de organ.

Chirurgia non-transplant.
Au fost incercate o varietate de tehnici cu raspuns favorabil in diferite grade. Acestea includ conectarea intestinului rezidual cu colonul pentru a mentine integritatea tractului digestiv, formarea de valve intestinale pentru a reduce tranzitul intestinal.

Chirurgia de transplant.
Indicatiile curente pentru transplant sunt:
-complicatiile la nutritia parenterala
-boala hepatica (hipertensiune portala, fibroza hepatica, ciroza) prin nutritie parenterala
-acces vascular compromis pentru nutritie parenterala
-sepsis recurent si sever dupa abord venos
-metinerea neadecvata a nutritiei parenterala
-interventii de eviscerare extensive (tumori, traume) .

Transplantul intestinal izolat.
Acesta este cel mai indicat pentru pacientii care prezinta functii hepatice acceptabile sau boala hepatica care nu a progresat la ciroza.

Transplantul intestinal si de organ combinat.
Este indicat pentru pacientii cu sindrom de intestin scurt si insuficienta renala in stadiu terminal.

Complicatiile terapiilor:
-infectii de cateter, tromboza accesului venos, obstructia intestinala, necroza
-ruperea anastomozei, staza intestinala cu sau fara suprapopulare bacteriana
-reject de transplant, sepsis sistemic.

Prognostic
Cauzele comune de deces sunt insuficienta hepatica. Rata de supravietuire a pacientilor cu nutritie parenterala totala la 4 ani este de 70%. Multi decedeaza prin sepsis.