Sindromul König

Sindromul König este definit ca fiind o alternanţă între constipaţie şi diaree, ascoiate cu dureri abdominale de tip colicativ, meteorism şi borborisme localizate în cele mai multe cazuri în fosa iliacă dreaptă. (1) Sindromul mai este denumit şi sindromul valvei ileocecale. Iniţial, sindromul a fost descris de doctorul Jean Cruveilhier în 1852 şi apoi, în 1890, de doctorul König.

Cauze și factori de risc

Cauza sindromului König este reprezentată de o obstrucţie localizată de cele mai multe ori la nivelul intestinului gros. Secundar acestei obstrucţii, superior de aceasta, intestinul gros se destinde prin acumularea de gaze şi de materii fecale. Peristaltica (mişcările intestinale) devine mai acelerată prin încercarea de a depăşi obstacolul. Această ocluzie intestinală este una tranzitorie. Din această cauză, clinic apare această alternanţă între constipaţie şi diaree. Cauze care pot fi enumerate ca etiologii ale obstrucţiei intestinului sunt (2), (3):

• Boala Crohn, patologie de origine inflamatorie care poate afecta toate segmentele tractului digestiv, determinând leziuni de tip discontinuu, ulcerative, uneori sângerânde
• Anumite forme de tuberculoză intestinală (tuberculoza cecală)
• Patologie tumorală, în special formaţiunile tumorale maligne de tip carcinoid sau limfoamele, în unele cazuri putând fii vorba chiar de metastaze tumorale
• Corpi străini
• Ileus biliar, afectarea tranzitului intestinal secundar inclavării unui calcul biliar migrat la niveul intestinului
• Lipoame
• Secundar radioterapiei pentru o formaţiune tumorală situată în vecinătate sau cu alte scopuri

 

Semne și simptome

Deşi la început poate fi uneori ignorată, simptomatologia devine din ce în ce mai exacerbată dacă nu este diagnosticată şi tratată etiologic la timp. Durerea şi disconfortul digestiv sunt, de cele mai multe ori, simptomele care îl aduc pe bolnavul cu sindrom König la medic. Este foarte importantă o examinare completă a pacientului şi o identificare completă şi corectă a simptomatologiei. Deşi manifestările clinice sunt foarte sugestive pentru un sindrom obstructiv intestinal, este foarte important elementul care determină ameliorarea acesteia, şi anume momentul eliminării materiilor fecale şi a gazelor intestinale. Suprapusă peste această simptomatologie, poate fi şi simptomatologia bolii sau afecţiunii de bază. O anamneză corectă şi completă poate identifica ambele diagnostice, atât sindromul König, cât şi diagnosticul bolii de bază. Acest lucru poate fi sau nu dificil de realizat. În anumite cazuri, individul cunoaşte diagnosticul bolii de bază şi poate fi foarte sugestivă simptomatologia pentru o complicaţie a acesteia. Alte ori, spre exemplu în cazul unei patologii tumorale, boala de bază poate fi diagnosticată în momentul complicării acesteia.

Simptomatologia digestivă a sindromului König este însoţită şi de manifestări sistemice ale bolii de bază care sunt foarte importante. Spre exemplu:

• în cazul unei etiologii tumorale, poate fi asociată scăderea în greutate, lipsa poftei de mâncare sau alterarea stării generale.
• În cazul unei patologii tumorale de tip carcinoid, este asociat şi sindromul carcinoid carecterizat prin roşeaţă, pusee de hipertensiune, ameţeli, weezing, palpitaţii.
• Boala Crohn poate evolua prin ulceraţii discontinue localizate la nivelul tractului digestiv şi care pot, în timp, determina un sindrom anemic cu fatigabilitate, ameţeli, paloare tegumentară, splenomegalie, decompensarea unei boli cardiace ischemice cu dureri precordiale.

 

Diagnostic clinic și paraclinic

Diagnosticul clinic implică un consult complet al pacientului. Din anamneză (discuţia cu pacientul atent dirijată de un cadru medical) se poate afla alternanţa între constipaţie şi diaree, de cele mai multe ori aflate în relaţie cu alimentaţia. Durerile abdominale de tip colicativ prezente sunt definite ca fiind intermitente, de cele mai multe ori acestea cedează după defecaţie. Pot avea intensităţi diferite şi pot dura de la câteva secunde la câteva minute, având de cele mai multe ori un debut brusc. Meteorismul împreună cu distensia abdominală pot fi sugestive pentru o ocluzie intestinală. Auscultator se pot identifica garguimentele sau borborismele (zgomote intestinale determinate de peristaltică). De cele mai multe ori abdomentul este dureros, atât spontan cât şi la palpare, cel mai frecvent în fosa iliacă dreapă, dar în formele evoluate sau complicate poate fi o durere difuză, extinsă.

Sunt utile şi analizele de sânge uzuale pentru că pot forma o idee a etiologiei bolii şi pot contura un bilanţ asupra stării de sănătate a pacientului. Dacă alternanţele dintre constipaţie şi diaree sunt severe, pot apărea inclusiv dezechilibre hidroelectrolitice care pot pune în pericol starea de sănătate a pacientului, mai ales asociate şi cu alte comorbidităţi. De asemenea, hemoleucograma poate indica o anemie care poate să fie determinată de sângerările continue şi de mică amploare de la nivelul ulceraţiilor din boala Crohn. De cele mai multe ori rezultatele investigaţiilor biochimice nu sunt specifice.

Diagnosticul paraclinic se bazează, în principiu, pe investigaţiile imagistice. Poate fi utilă o radiografie abdominală pe gol unde se pot identifica nivele hidroaerice secundare obstrucţiei. O ecografie abdominală poate susţine diagnosticul, aceasta fiind o investigaţie non-invazivă şi uşor repetabilă.

Investigaţia imagistică care este, de asemenea, utilă în conducerea şi stabilirea unui diagnostic, este examenul computer tomograf. Astfel se poate identifica locul obstrucţiei şi cauza acesteia şi, pe baza acestui rezultat, se poate contura şi modalitatea terapeutică utilă pentru tratarea cauzei. O colonoscopie poate fi, de asemenea, utilă atât penru diagnostic şi pentru stabilirea cauzei, cât poate permite şi manevre terapeutice, acolo unde se poate.

Tratament

Tratamentul sindromului König este, în primul rând, un tratament simptomatic care să ţintească durerea colicativă şi tulburările tranzitului intestinal. Determinarea şi tratarea cauzei care este incriminată în apariţia acestor simptome este sigura modalitate de dispariţie completă a manifestărilor. Se poate asocia şi un regim igioeno-dietetic care să evite alimentele care pot determian iritaţii sau alternanţe ale tranzitului intestinal precum condimente, coji, seminţe, alcool sau cafea în exces.

Tratamentul durerii de tip colicativ poate include medicamente antispastice, antialgice şi antiinflamatorii. Trebuie ţinut cont de faptul că acest tratament simptomatic nu este suficient şi întotdeauna trebuie să fie acompaniat şi de tratamentul bolii de bază. Tratamentul simptomatic are rolul de a tempera manifestările clinice imediat deranjante pentru a putea conduce toate investigaţiile necesare pentru a putea identifica corect etiologia şi pentru a opta pentru un tratament de bază cât mai eficient în funcţie de variabilele fiecărui individ.

Tratamentul bolii de bază depinde, în primul rând, de etiologie. De exemplu, în cadrul unei formaţiuni tumorale localizate la acest nivel, un tratament oncologic (radioterapie sau/şi chimioterapie) împreună cu un tratament chirurgical ar putea fi indicate. În cazul obstrucţiei secundar tuberculozei intestinale tratamentul este cu antituberculoase precum izoniazidă, rifampicină sau pirazinaidă. (5) În cadrul bolii Crohn, tratamentul este pe bază de antiinflamatoare de tip corticosteroid sau imunosupresoare de tip azatioprină, metrotrexat sau infliximab. (4)

În cazul în care nu se poate face un tratament cu viză curativă a bolii de bază se recomandă o încercare de tratament paleativ care sa temporizeze simptomele şi să încerce să ridice calitatea vieţii pacientului.