Splenomegalie

Patogenie

Anatomia si homeostazia splenica.
Tesutul splenic consta din pulpa rosie si alba acoperite de o capsula. Singele intra in splina prin artera splenica, ram din artera celiaca si traverseaza arteriolele mici ajungind la pulpa alba. Pulpa alba bogata in limfocite T si B primeste plasma pentru procesarea de antigene. Macrofagele splenice ingera aceste antigene si le servesc celulelor imunocompetente pentru producerea de anticorpi si stimularea raspunsului imun al limfocitelor T. Singele concentrat ramas continua traversarea pulpei rosii, a sinusurilor si a cordoanelor cu macrofage.
Pulpa rosie formeaza majoritatea tesutului splenic si este formata din cordoane splenice. Circulatia este lenta si congestionata permitind expunerea prelungita a bacteriilor, celulelor sanguine si materiei particulate la elementele mononuclearo-fagocite dense din pulpa rosie.

Fiziopatologia splenomegaliei.
Una dintre principalele functii ale splinei este filtrarea celulelor deficiente. Eritrocitele trec lent prin mediul hipoxic si acidotic al cordoanelor splinei si se string in sinusoidele inguste. Desi eritrocitele sanatoase trec nevatamate prin splina, cele batrine sau anormale, cum sunt sferocitele sau celulele siclemice ramin pentru a fi ingerate de catre macrofage. Splina curata singele si de bacterii. Pulpa alba a splinei proceseaza antigenele intravenoase si produce anticorpi.

Splina normala nu este de obicei palpabila desi uneori poate fi palpata la adolescenti si persoanele foarte slabe. Splina care este proeminenta sub marginea costala cintareste 750-1000 g. Splina de 400-500 g indica splenomegalie. In multe cazuri splina se mareste pe masura ce isi indeplineste functiile. Functiile sale normale sunt: curatarea singelui de organisme si antigene particulate, sinteza de imunoglobulina G si tuftsina-un tetrapeptid imunostimulator, inlaturarea eritrocitelor anormale si hematopoieza embrionica in unele cazuri.

Exista 6 etiologii ale splenomegaliei care sunt considerate principale:
-raspuns imun la hipertrofie din endocardita bacteriana subacuta sau mononucleoza infectioasa
-distructia eritrocitelor cu hipertrofie prin suprafunctie din sferocitoza ereditara sau talasemia
-congestiva din tromboza de vena splenica sau hipertensiunea portala
-mieloproliferativa din metaplazia mieloida
-infiltrativa din sarcoidoza si unele neoplasme
-neoplazica din leucemia limfocitica cronica si limfoame.