Spondilolisteza

Spondilolisteza reprezinta alunecarea anterioara a unui corp vertebral fata de restul vertebrelor. Apare in regiunea lombosacrala prin alunecarea L5 pe S1 dar si la nivele mai inalte ale coloanei. Este clasificata in functie de etiologie in 5 tipuri: congeital sau displazic, istmic, degenerativ, traumatic si patologic.
Conditia poate sau nu fi asociata cu instabilitatea vertebrala. Unele persoane ramin asimptomatice chiar si la alunecari severe, dar cei mai multi acuza discomfort. Boala poate determina simptome minime sau durere de spate, durere mecanica dizabilitanta, radiculopatie prin compresia radacinilor nervoase si claudicatie neurogena. Spondilolisteza poate apare la orice nivel al coloanei vertebrale, desi este mai frecventa lombar. Cele mai multe cazuri rezulta prin stressul mecanic minor, traume, hiperextensie repetitiva a coloanei.

Spondiloliza reprezinta fisurarea vertebrei mai ales in regiunea pars interarticularis, asociata sau nu cu spondilolisteza. Daca defectul in pars este bilateral poate permite translatia vertebrei cu spondilolistezis.
Ambele conditii sunt asimptomatice frecvent, iar gradul de spondilolistezis nu se coreleaza cu severitatea simptomelor, chiar cind pacientul acuza durere de spate. Totusi cele doua entitati sunt cele mai importante cauze de durere de spate la copii si adolescenti, in ciuda faptului ca cele mai multe sunt asimptomatice.

Regimurile fizice scad stressul prin extensie al coloanei lombare si promoveaza o pozitie nonlordotica. Constau din exercitii de intindere a muschilor abdominali, purtare de hamuri si intarire a fasciei lombodorsale. Tijarea cu ortoza toracolombosacrala ofera ameliorare pentru cei care nu raspund la repaus sau a caror activitati zilnice determina simptome. Acest tip de tija este eficient pentru pacientii cu sub 50% alunecare. Daca alunecarea este sub 50% dar pacientul este simptomatic se recomanda terapie noninterventionala: exercitii de intindere, tija antilordotica, modificarea activitatilor. Daca durerea continua se recomanda fuziune spinala.

Multe dintre cazuri pot fi tratate conservativ, totusi pentru persoanele cu simptome incapacitante, radiculopatie, claudicatie neurogena, anomalii ale posturii sau greutatii rezistente la masurile nonoperative si progresia semnificativa a alunecarii se indica chirurgia. Interventia chirurgicala doreste stabilizarea segmentului spinal si decompresia elementelor neurale.

Patogenia spondilolistezei

Spondilolisteza este procesul prin care un corp vertebral aluneca fata de axa de stabilitate a restului coloanei vertebrale. Etiologia conditiei este multifactoriala. Exista o predispozitie congenitala pentru tipurile 1 si 2, iar postura pacientului, gravitatia, fortele de rotatie si concentratia mare de stress reprezinta factori aditionali patogenetici.
Tipul 1: tipul displazic sau congenital reprezinta un defect in sacrumul superior sau arcul L5. Exista asociere cu spina bifida oculta si afectarea severa a radacinilor nervoase.
Tipul 2: tipul istmic apare prin defectul in pars interarticularis care permite alunecarea inainte a vertebrei superioare, de obicei L5. Exista 3 subcategorii:
-litica-spondiloliza sau fractura de stress
-pars elongat dar intact
-pars fracturat acut.
Tipul 3: forma degenerativa este o conditie cistigata determinata de degenerarea cronica a discului si incompetenta fetelor articulare, conducind la instabilitate segmentala si alunecare gradata, de obicei la L4-5. Spondiloza este un termen generalizat pentru modificarile degenerative mediate de virsta ale coloanei care pot conduce la acest tip de spondilolisteza.
Tipul 4: forma traumatica rezulta prin fractura oricarei parti a arcului neural sau pars (corp vertebral) care conduce la listeza.
Tipul 5: este tipul patologic produs prin boala osoasa generalizata cum este boala Paget sau osteogenesis imperfecta.

Spondilolisteza poate fi impartita in functie de subluxatia vertebrala cantitativa in plan sagital:
-grad 1-sub 25% din diametrul vertebral
-grad 2-25-50%
-grad 3-50-75%
-grad 4-75-100%
-spondiloptoza-peste 100%.

Spondilolisteza displazica

Apare printr-un defect al arcului neural in sacrumul superior sau L5. 95% sunt asociate cu spina bifida oculta. Pars interarticularis este osul dintre lamina, pediculi, fetele articulare si procesele transverse. Aceasta portiune a vertebrei poate rezista la forte puternice in timpul ambulatiei. Aceasta zona poate fi congenital deficienta sau prin repetate socuri mecanice sa prezinte microfracutri.

Spondilolisteza istmica

Ete cel mai frecvent. Plasarea de stress mecanic pe pars slabita determina fracturi si fisuri. Acestea se vor vindeca cu articulatie falsa-o punte osoasa care traverseaza arcul sau fibrozarea fracturii. Cele mai multe defecte sunt determinate de fractura de stress care persista datorita ambulatiei continuie.

Spondilolisteza degenerativa

Pars interarticularis nu este afectat de degenerare. Instabilitatea de lunga durata intersegmentala conduce la spondilolisteza degenerativa. Modificarile osteoartritice se dezvolta pe fetele articulare. Apar eroziunile cu aliniere anormala a suprafetelor articulare. Alti factori includ anomaliile ligementelor, a discului intervertebral (diminuare in inaltime) .

Spondilolisteza patologica

Neoplasmele sau infectiile pot afecta pars interarticularis, fatetele sau pediculii. Neoplasmele cum sunt metastazele din cancerul de sin, prostata si plamini, ca si mielomul sunt cauze ale spondilolistezei.