Spondiloza cervicala

Diagnostic

Studii de laborator
Ciancobalamina si reagina plasmatica ajuta la diferentierea cauzelor metabolice si infectioase de mielopatie de cea spondilozica.

Studii imagistice
Radiografia cervicala simpla este o rutina pentru fiecare pacient suspect de spondiloza cervicala. aceasta investigatie evalueaza articulatiile fetei si vertebrale, foramenul, spatiile intervertebrale si formatiunile osteofitice. In anumite conditii este necesara flexia coloanei cervicale pentru a detecta instabilitatea. Radiografia arata colabarea spatiului intervertebral, osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, hipertrofia articulatiei uncovertebrale, osteoartrita articulatiei apofizeale, diametrul canalului vertebral.

Mielografia cu scanare computer tomografica completa este testul imagistic de electie pentru a evalua stenoza spinala si a foramenului. Mielografia aduce informatii anatomice in evaluarea spondilozei. Este utila pentru vizualizarea radacinilor nervoase. Scanarea CT cu sau fara contrast intratecal este folosita pentru a estima diametrul canalului. Scanarea poate demonstra osteofite mici, laterale si opacitati calcificate in mijlocul corpurilor vertebrale.

Rezonanta magnetica este de real ajutor in diagnosticarea spondilozei cervicale. Prezinta avantaje precum: imagistica directa in planuri multiple, definire mai buna a elementelor neurale, cresterea acuratetii in evaluarea bolilor spinale medulare intrinseci, neinvazivitatea, imagini similare mielogramei.

Electromiografia este utila in evaluarea radiculopatiei cauzata de spondiloza, dar este de valoare limitata in evaluarea mielopatiei. In mielopatie potentialele raspunsurilor somatosenzitive evocate sunt intirziate sau au amplitudine mica. Potentialele motorii corticale evocate sunt mai sensibile decit cele somatomotorii in evaluarea disfunctiei maduvei spinale. Ca masura invaziva, discografia cervicala nu este folosita de rutina in evaluarea spondilozei cervicale.

Examen histologic
Subtierea si fragmentarea cartilajului articular este un element comun. Suprafata neteda, alba articulara devine neregulata si galbena. Pierderea continua a legaturilor cartilaginoase conduce la expunerea zonelor osului subcondral, care apare ca foci stralucitori pe suprafata articulara. Fibroza, cresterea formarii de os si modificarile chistice apar frecvent in osul expus. Pierderea catilajului stimuleaza formarea de os nou sub forma de noduli-osteofite la marginile osului.


Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: capsulita adeziva, sindrom Brown-Sequard, sindrom de tunel carpian, sindromul medular central, boala de disc cervicala, durerea miofasciala cervicala, neuropatia diabetica, scleroza multipla, durerea miofasciala, plexopatia tumorala brahiala, osteoporoza, artrita reumatoida, nevralgia occipitala, siringomielia, infarctul de maduva spinala, sindromul Whiplash, tumorile Pancoast.