Știi care sunt cele 14 „arome” ale iubirii?

Analizând cuvintele asociate iubirii din alte 50 de limbi, dar care nu permit traducerea exactă în limba engleză, au fost identificate cel puțin 14 tipuri de iubire, organizate în 4 categorii:

• Iubirea romantică: Epithymia, Paixnidi, Mania, Prâgma, Anánkē [simțământul central este dorința, cu alte cuvinte atracția fizică și/sau mentală, implică de regulă pasiunea și excitarea sexuală]
• Iubirea cu caracter de afecțiune:  Philia, Philautia, Storgē [iubirea este atribuită prietenilor, membrilor familiei și sinelui și se concretizează prin sentimente de grijă față de cei dragi, datorie și responsabilitate]
• Iubirea non-personală: Meraki, Érōs, Chōros [iubirea este direcționată către experiențe, obiecte și locuri]
• Iubirea trancedentală: Agápē, Koinōnía, Séboma.

 

Studiul a fost publicat în Journal for the Theory of Social Behaviour.

1. Meraki: iubirea experențială

Meraki este o formă de iubire non-personală, iubire de activități și experiențe, dragostea pentru viață în general (joie de vivre în franceză sau vivencia în spaniolă). Este un termen „umbrelă” atribuit dragostei exagerate/plăcerii intense față de mai multe tipuri de acțiuni, de la ambulofilie (mers pe jos), până la gerofilia (traversarea podurilor).

2. Érōs: iubirea de frumos

În uzul clasic este asociată dorinței puternice, atracției sexuale; aici însă face referire la iubirea și atracția față de obiecte și concepte abstracte.

3. Chōros: iubirea înrădăcinată

Este o formă de iubire la intersecția dintre Érōs și Meraki ce face referire la iubirea față de locuri în particular în care „ai vrea să prinzi rădăcini”, la dorința înnăscută de a călători, o chemare (Wanderlust în germană). Această formă de iubire asociază sentimente de apartenență, nostalgie, dor de a fi în anumite locuri, sentimente concentrate în jurul moștenirii culturale și a identității naționale, nu în mod obligatorii față de locul nașterii.

4. Philia: iubirea față de prieteni

Philia este prima formă de iubire în mod specific direcționată către oameni, reprezintă iubirea „platonică” care definește relațiile apropiate de prietenie.

5. Philautia: iubirea față de sine

Philautia nu se încadrează în formele convenționale de iubire, nefiind direcționată către obiecte, locuri, experiențe sau oameni, ci este un fenomen unic numit iubire de sine și care asociază virtuți precum stima, compasiunea, respectul și considerația față de propria persoană. Calitățile negative ale acestui tip de iubire sunt narcisismul, aroganța și egotismul.

6. Storgē: iubirea față de familie

Storgē este descrisă drept grija și afecțiunea pe care o purtăm de regulă membrilor familiei. Acest tip de iubire este diferit de cel atribuit prietenilor și include sentimente puternice de grijă, protecție și responsabilitate necondiționată.

7. Epithymia: iubirea pasională

Epithymia este prima din categoria iubirii romantice și face referire la iubirea pasională, poligamă, dintre doi oameni care se identifică drept „parteneri”. Pasiunea este considerată una dintre formale primitive de iubire, iar Epithymia include dorința sexuală și atracția fizică. Acestei categorii îi corespund și alți termeni din alte limbi utilizați pentru a descrie dorința mutuală dintre două persoane exprimată non-verbal prin intermediul privirilor (mamihlapinataie în Yagan, limba specifică indigenilor din Chile) sau „fluturii din stomac” care apar ca urmare a interacțiunii sau la gândul unei asemenea interacțiuni cu o persoană dorită, considerată atractivă (kilig în Tagalog, vorbită în Filipine).

8. Paixnidi: iubirea „jucăușă”

Paixnidi reprezintă a doua formă de iubire romantică care își are originea în limba greacă și care înseamnă joc sau joacă. În ceea ce privește inflexiunea sa pozitivă, Paixnidi face referire la gesturi jucăușe, flirt, diferite jocuri și strategii ( a pretinde că ești rușinos, „a te lăsa greu”) sau la gesturi obraznice prin care să se afișeze public afecțiunea.

9. Mania: iubirea posesivă

Mania reflectă aspectele diametral opuse al iubirii „jucăușe” sau Paixdini. Este una dintre cela mai „întunecate” fațete ale iubirii, fiind o asociere problematică între pasiune și angajament (fără raporturi intime), „iubirea disperată” sau „atașamentul romantic anxios” și în care emoțiile pozitive sunt înlocuite cu gelozie, furie și anxietate.

10. Prâgma: iubirea rațională

Prângma contrastează intensitatea și instabilitatea Maniei, asociază elemente din Paixnidi și Storgē, descriind un stil rațional, sensibil, în care partenerii doar conviețuiesc împreună, fără a experimenta obligatoriu iubirea romantică (raporturi intime inclusiv). Este considerată o formă de iubire „goală”, de angajament, în care conexiunea dintre parteneri nu este în mod necesar însoțită de romantism.

11. Anánkē: iubirea predestinată, „scrisă în stele”

Cea de a cincea formă de iubire romantică este și una dintre cele mai profunde, potențial tragică și include triada dintre intimitate, pasiune și angajament, este Anánkē. Ea face aluzie la destin și soartă, la implicațiile unor „forțe” superioare care fac inevitabilă îndrăgostirea.

12. Agápē: iubirea plină de compasiune

Este dragostea dezinteresată, altruistă, evocată deseori în Biblie drept dragostea paternală a lui Dumnezeu față de umanitate. Este un termen cu valențe teologice și face referire la iubirea necondiționată universală față de aproape, dar și la duioșie și ospitalitate față de străini, de exemplu melmastia în Pashto și ubuntu în Nguni Bantu.

13. Koinōnía: iubirea instantanee

Deoarece ne-am obișnuit când vorbim de iubire să ne raportăm în special la relațiile stabile și de lungă durată, în ultimii ani a fost analizat un nou tip de „iubire 2.0.” și anume iubirea instantanee care include micro-sentimente ce conectează oamenii, de comuniune, împărtășire, intimitate. Poate reprezenta o „scânteie” între două persoane, contactul vizual plin de înțeles sau un moment unic împărtășit la ca care persoanele implicate participă afectiv, din tot sufletul.

14. Sébomai: iubirea reverențioasă

Sébomai corespunde adulației, iubirii umile, docile, a devotamentului față de o lume spirituală superioară și care combină forme supreme de respect și abnegație, amestecate cu frică, esențiale în relația cu Dumnezeu, similare iubirii devotate din tradiția Hindu etc.

Cele 14 „arome” ale iubirii sunt preliminare și nu este exclusă descoperirea unor noi tipuri în viitor. Desigur, cele 14 stiluri de a iubi sunt întâlnite în realitate în variate asocieri unice pentru fiecare persoană.

Surse: The Conversation Trust (UK)
Journal for the Theory of Social Behaviour