Subnutriția

Subnutriția este o problemă majoră de sănătate, mai ales în cazul statelor în curs de dezvoltare, reprezentând principala cauză de morbiditate și mortalitate în rândul copiilor de vârstă preșcolară. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că acest deficit cronic nutrițional afectează 792 de milioane de oameni din întreaga lume, dintre care 20% sunt locuitori ai statelor slab dezvoltate. [3], [5]

Subnutriția se referă la scăderea în greutate survenită în urma unui aport cantitativ și calitativ insuficient față de necesitățile organismului uman. Aceasta este determinată de lipsa aportului caloric corespunzător, care ulterior va declanșa o carență considerabilă de rezerve nutritive, anemie și rahitism. De regulă, subnutriția este întâlnită la persoane fie foarte sărace, fără domiciliu și o sursă de hrană asigurată, fie la pacienții cu boli psihice sau de altă natură, care prezintă inapetență (lipsa poftei de mâncare) și devin astfel incapabili în a-și asigura aportul energetic corespunzător. [1], [2]

Cauze ale subnutriției

Cauzele generale ale scăderii în greutate, la nivel de subnutriție, sunt:

• cancerele cu diverse localizări și în diferite stadii evolutive, în special avansate, sunt însoțite de inapetență și scădere în greutate;
• tuberculoza poate provoca scădere ponderală;
• infecțiile cronice – stări septice cu evoluție lentă, stări toxice, osteomielite;
• insuficiența cardiacă avansată, include cașexia cardiacă și inapetența, corelându-se cu creșterea serică a factorului de necroză tumorală α;
• alcoolismul cronic prin lipsa consumului de alimente;
• sindroame de malabsorbție în condițiile existenței unui aport caloric suficient;
• hipertiroidismul, în care chiar dacă apetitul este normal sau crescut, consumul energetic ineficace este mult crescut, metabolismul energetic putând crește cu până la 100%;
• diabetul zaharat care este însoțit de polifagie, dar în care există un bilanț energetic negativ din cauza perturbării metabolice a deficitului de insulină și pierderii de glucoză (material energetic) prin urină;
• alte boli endocrine, precum: insuficiența corticosuprarenală (boala Addison), hiperparatiroidismul, insuficiența hipofizei anterioare (sindromul Simmonds);
• arsuri întinse;
• sindromul nefrotic;
• enteropatii cronice;
• boala celor 3D: dermatită, diaree cronică, demența. [2]

Deficitul nutrițional însoțește și bolile date de carențele vitaminice:

• vitamina A- xeroftalmie și keratomalacie;
• vitamina B1 – boala Beri-Beri;
• vitamina B2 – cheilita angulară, limba roșie depapilată, hiperemie conjunctivală;
• vitamina B6 – anemie, polineuropatii;
• vitamina B12 – anemie megaloblastică;
• vitamina C – scorbut, care declanșează la sugar hemoragii subperiostale;
• vitamina D – determină apariția rahitismului la copil și osteomalaciei la adult;
• vitamina K – duce la instalarea unui sindrom hemoragipar;
• vitamina PP – pelagra. [1]

   
Pe lângă acestea, se mai pot adăuga și lipsa alimentelor sau a accesului la alimente, în cazul populațiilor din țările în curs de dezvoltare, dar și cauze de natură psihică, precum anorexia nervoasă. Aceasta din  urmă este întalnită în general la persoane tinere, care plecând de la diverse concepții de natură socială, refuză să se alimenteze pentru a ajunge la o greutate corporală pe care o consideră ideală. Din păcate, dietele prea stricte și necorespunzătoare aportului caloric recomandat ca  fiind normal pentru necesarul organismului, conduc cu iminență la subnutriție. [2]

Semne și simptome

Subnutriția marchează gravitatea unei eventuale boli a pacientului, dar în acelasi timp slaba rezistență a organismului. În funcție de gradul deficitului nutrițional, se pot descrie, alături de simptomatologiile specifice, mai multe tipuri clinice:

Slăbirea patologică

• scădere ponderală de 10-20% față de greutatea ideală, cu indicele de masă corporală ajungând în jur de 18. 5, 15kg/m2;
  
• caracterizată prin reducerea cantității de țesut adipos, ușor de observat prin cântărire și măsurarea pliului cutanat;
  
• este însoțită de astenie și fatigabilitate și poate reprezenta un simptom ce trebuie cercetat cu atenție.

Emacierea

• reducerea în greutate ajunge la 20-30% față de greutatea ideală;
  
• caracterizată prin: dispariția completă a țesutului adipos (inclusiv a bulei lui Bichat), paloare, tegumente transparente, păr uscat, unghii friabile și scăderea capacității de efort.

Cașexia

• reducerea în greutate depășeste 30% față de normal;
  
• caracterizată prin: dispariția completă a țesutul adipos, atrofii musculare generalizate, foarte vizibile la interosoși, uneori edeme carențiale, anemie, hiposerinemie, hipoalbuminemie marcată, stare generală alterată;
  
• spre deosebire de emaciere, în cașexie este mult mai evidentă denutriția proteică, atât clinic, cât și biologic.

Marasmul

Marasmul este stadiul final al subnutriției, caracterizat prin mari dereglări hidroelectrolitice și acidobazice: scăderea concentrației de Na+, K+, Cl-, acido-cetoză.
Acest termen este folosit în special pentru a descrie stări de cașexie extremă la copil și mai puțin în clinica adultului. Bolnavul este, de regulă, irecuperabil în acest stadiu. [1]

De asemenea, se mai descriu ca simptome: temperatura corporală variabilă, diaree, iritabilitate și apatie, care uneori duc până la lipsa reacțiilor la acțiunea stimulilor din jur, scăderea sexualității și amenoree (la femei). În cazul în care subnutriția se instalează în anii copilăriei, aceasta poate avea consecințe grave asupra dezvoltării comportamentale, uneori, în funcție de severitatea bolii, putându-se instala retardul mintal sau handicapuri psihice, adesea irevesibile. Desigur, reacțiile imune ale organismului au și ele de suferit, astfel subnutriții sunt mult mai predispuși la infecții (bacteriene, parazitare) decât cei cu o greutate normală. [1], [2], [5]
   

Diagnostic

În cazul stabilirii diagnosticului de subnutriție este foarte importantă etiologia acestei stări ponderale. În acest sens, o semnificație deosebită o are perioada de timp în care s-a instalat deficitul ponderal – instalarea foarte lentă (mai mult de 10 ani), la o persoană în vârstă, nu are o valoare specială, însă dacă timpul de instalare este scurt (câteva luni), este necesară o atentă investigare etiologică. Pentru a putea pune diagnosticul de subnutriție, trebuie ca scăderea în greutate să fie semnificativă, dezvoltată rapid, fără alte manifestări de boală. După analiza semnelor și simptomelor pe care le prezintă pacientul, medicul solicită analize de sânge și se măsoară nivelul albuminei din sânge, care scade la persoanele ce prezintă carențe proteice. [2]

Tratament

Tratamenul depinde de stadiul  în care este diagnosticată subnutriția. Pacienților le sunt adminstrate calorii, cu prudență și prin creșterea treptată a numărului acestora, ținându-se cont de eventualele perioade de înfometare (voite sau nu). De asemenea, se recomandă consumul mai multor substanțe nutritive, alimente bogate în vitamine, proteine, glucide, lipide, astfel încât echilibrul metabolic al organismului să se refacă. Pot exista și situații grave de subnutriție (cașexie), în care substanțele nutritive se vor administra fie prin intermediul unui tub introdus în tractul digestiv încă funcțional, având în vedere că pacientul nu se poate alimenta singur pentru a acoperi necesitățile nutriționale, fie intravenos, substituindu-se astfel incapacitatea tractului digestiv de a realiza corespunzător procesul de absorbție. [2]

Așadar, fie că este vorba de scăderea ponderală survenită în urma unei alte afecțiuni a organismului, fie că este vorba de subnutriția cauzată de lipsa alimentării esențială vieții, această boală face în continuare victime, mai ales în rândul copiilor și al vârstnicilor. Cel mai bun și simplu tratament este însă, prevenția. [4], [5]