Tahicardia sinusală

Tahicardia sinusală
Tahicardia sinusală este o creștere a frecvenței cardiace ce are loc atunci când nodul sinusal (stimulatorul natural al inimii) generează impulsuri electrice mai repede decât normal. Nu necesită tratament. Mai rar, boli precum anemia (număr scăzut de globule roșii) sau hipertiroidismul pot fi cauze ale tahicardiei sinusale. În aceste cazuri, tahicardia sinusala dispare odată cu tratarea bolii.

Tahicardia sinusală este o aritmie supraventriculară, ȋncadrȃndu-se ȋn rândul tahicardiilor nodului sinusal, alături de tahicardia prin reintrare ȋn nodul sinusal, tahicardia prin reintrare sinoatrială si tahicardia sinusală paradoxală. [1, 2]

Tahicardia sinusală apare prin creşterea automatismului nodului sinusal. Capacitatea inimii de a bate ritmic se realizează prin intermediul nodului sinusal. Acesta cuprinde o serie de celule specializate ȋn descărcarea unui impuls electric, care ulterior este transmis muşchiului inimii, pentru ca acesta să se contracte ritmic.

Mecanismul de apariţie a tahicardiei sinusale este prin creşterea automatismului sinusal.


Etiologie

Tahicardia sinusală se poate instala ca răspuns fiziologic la:

  • stres: anxietate, efort fizic;
  • stări patologice: febră, disfuncţii endocrine (hipertiroidism, feocromocitom), durere, hipoxie, embolie pulmonară, hipotensiune arterială, miocardită, insuficienţa cardiacă, anemie;
  • poate fi indusă de administrarea unor droguri: catecolamine (adrenalină, noradrenalină), agenţi parasimpaticolitici (atropină), hidralazină, salbutamol, cocaină, amfetamine;
  • consumul de cafea, ceai, tutun, alcool;
  • sau poate avea un caracter ereditar. [1, 3]


Semne si simptome

Din punct de vedere clinic:

  • Subiectiv: pacientul poate fi asimptomatic sau poate prezenta palpitaţii, anxietate, senzaţie de jenă retrosternală.
  • Obiectiv: la examenul clinic examinatorul identifică zgomote cardiace tahicardice cu o frecvenţă cardiacă de 101-160/min.


Diagnostic

Diagnosticul este clinic şi paraclinic prin intermediul electrocardiogramei care poate prezenta următoarele modificări:

  • unde P cu aceeaşi morfologie;
  • interval PR constant sau cu variaţii minore - 0, 02-0, 03s;
  • cicluri R-R şi P-P constante;
  • complexe QRS cu morfologie normal, ȋnguste;
  • interval PQ scurtat;
  • apropierea undei T de unda P, la anumite frecvenţe acestea se pot suprapune cu realizarea aspectului de T+P;
  • poate apărea subdenivelarea segmentului ST oblic ascendentă sau orizontală (acest lucru sugerează o irigare ineficientă a cordului din cauza frecvenţei cardiace crescute).

Diagnostic diferenţial

Principalele diagnostice diferenţiale sunt reprezentate de:


1. Tahicardia paroxistică atrială
Diagnosticul diferenţial este dificil de realizat atunci cȃnd frecvenţa este peste 140/min.


2. Tahicardia paroxistică atrioventriculară joncţională


3. Flutterul atrial cu bloc atrioventricular 2/1
Analizarea cu atenţie a traseului electrocardiografic poate identifica undele de flutter. Ȋn caz de incertitudine se poate realiza masaj de sinus carotidian care prin creşterea tonusului vagal va determina creşterea gradului blocului şi identificarea undelor de flutter.


4. Tahicardia paroxistică cu bloc este cel mai frecvent ȋntȃlnită ȋn tratamentul cu derivaţi digitalici. Undele P pot să se suprapună pe complexul QRS, tot masajul sinusului carotidian fiind util ȋn stabilirea diagnosticului. [1, 2, 3, 4]

Tratament

Cel mai frecvent tahicardia sinusală nu necesită niciun tratament. Ea poate fi remisă prin corectarea factorului cauzal (vezi etiologie). Ȋnsă ȋn situaţiile ȋn care simptomatologia crizelor afectează activitatea individului se pot avea ȋn vedere următorii paşi:

1. Ȋn criză, principalul obiectiv este terminarea tahicardiei. Acest lucru se poate realiza prin intermediul:

  • manevrelor vagale;
  • farmacologic: administrarea de antiartimice ce blochează sau ȋntȃrzie conducerea ȋn nodul atrio-ventricular.


2. Ulterior se urmăreşte prevenţia apariţiei crizelor, cele mai frecvente antiaritmice folosite fiind betablocantele, propafenona sau flecainida. [1. 2]

Recomandări

Tahicardia sinusală poate fi prevenită prin limitarea consumului de neuroexcitanţi precum ceai, cafea, tutun, ciocolată.


Data actualizare: 28-01-2015 | creare: 22-12-2006 | Vizite: 21017
Bibliografie
1. Tahiaritmii atriale, Aritmologia ȋn practica zilnică, Valentin Ambăruş, Mariana Floria, Ciprian Rezuş, Editura “Gr.T.Popa”, U.M.F.Iaşi, 2012, p.31-39;
2. Tahiaritmii, Mic tratat de cardiologie, Carmen Ginghină, Editura Academiei Romȃne, Bucureşti, 2010, p.687-690;
3. Ritmul sinusal, Diagnostic electrocardiografic, Carol Marcu, Ioan Bostaca, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.394-396;
4. Interpretarea electrocardiogramei normale şi patologice, Note de stagiu, Antoniu Octavian Petriş, Editura Pim, 2008, p.171-206.

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • BioSport Earbuds – căștile care îți monitorizează inima
  • 5 obiceiuri pentru o inimă sănătoasă
  • Dispozitivul electric pentru îmbunătățirea funcției cardiace
  • Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK