ROmedic Cabinete medicale Constanta Cabinete Psihologie Psihologie Constanta

Ce te face dependent

Autor: Revista National Geographic, sept 2017. Articol scris de Fran Smith, castigatoare al premiului Pulitzer. Fragmente.

CE TE FACE DEPENDENT. NOI DESCOPERIRI DESPRE DEPENDENTA

,,Orice aduce un exces de recompense, orice induce euforie sau calm poate da dependenta. O activitate poate cauza dependenta sau nu in functie de vulnerabilitatea unei persoane – influentata de genetica, trauma si depresie, printre altele.”

( Jon Grant, psihiatru American)

 

,,Dependenta este o boala, nu un defect moral. Se caracterizeaza nu neaparat prin dependenta fizica sau sevraj, ci prin repetarea compulsiva a unei activitati, in ciuda unor consecinte care pun viata in pericol” (raportul Directiei de Sanatate Publica din SUA)

 

Nu demult, ideea de a repara conexiunile din creier pentru a combate dependenta ar fi parut improbabila spune Fran Smith, autoare de texte medicale. Dar progresele din neurologie au rasturnat perspectiva conventionala asupra dependentei  - ce este, ce o poate declansa si de ce e atat de greu sa scapi. Unii specialisti considera ca adictia este o boala, nu o slabiciune. O caracterizeaza nu neaparat dependenta sau sevrajul, ci repetarea compulsiva a unei activitati in ciuda consecintelor potential mortale. Perspectiva aceasta i-a determinat pe multi cercetatori sa accepte o idee candva eretica: poti fi dependent si fara droguri. 

Analizand scanuri cerebrale ale unor dependenti de cocaina in recuperare, neurologul Anna Rose Childress, de la Universitatea din Pennsylvania, studiaza cum stimulii subliminali excita sistemul de recompensa al creierului si contribuie la recidiva. Cand le-a aratat pacientilor timp de 33 de milisecunde imagini precum cea cu cocaina, de pe ecranul din stanga, le-a stimulat circuitul de recompensa. Childress incearca sa gaseasca medicamente care sa impiedice acest tip de activare din cauza unor factori declansatori nevazuti. (Termenul de perceptie subliminala sau perceptie inconstienta se refera la stimulii prezentati sub limita constiintei. Se presupune de asemenea ca acestia ar putea influenta gandurile indivizilor, sentimentele, actiunile etc; există dovezi care arată că psihologii pot demonstra, în condiţii stricte de laborator, efecte subliminale de scurtă durată şi de mică intensitate. În aceste experimente, cercetătorii arată participanţilor pe un ecran diferite cuvinte sau imagini ce sunt expuse pentru foarte puţin timp, astfel încât să nu poată fi percepute conştient literele afişate.)

Patrick Perotti are in momentul de fata 38 de ani si traieste la Genova, in Italia.  Pustan bogat, a inceput sa prizeze cocaina de la 17 ani. Rasfatul s-a transformat treptat intr-un obicei zilnic  si apoi intr-o dorinta de nestapanit, care il devora. S-a indragostit, a avut un fiu si si-a deschis un restaurant. Dar sub povara acestei dependente si-a pierdut pana la urma si familia, si afacerea.  A stat 3 luni la dezintoxicare , dar la 36 de ore dupa ce a iesit a cazut din nou in prada ispitei. Mama lui l-a presat sa il sune pe un medic, Luigi Gallimberti, care trata dependenta de droguri cu unde electromagnetice. ,,Am crezut ca-i un sarlatan" explica el. 

Gallimberti, un psihiatru si toxicolog, care de 30 de ani trateaza diverse dependente, are o clinica in Padova. Decizia lui de a incerca aceasta tehnica numita stimulare magnetica transcraniana (SMT) se bazeaza pe progresele uriase realizate in stiinta adictiei - si pe frustrarile lui fata de tratamentele conventionale. Mediatia ii poate ajuta pe oameni sa renunte la alcool, tigari sau heroina, dar recidiva e frecventa si nu exista un remediu medical eficinet pentru dependenta de stimulenti, precum cocaina. ,,Acestia sunt niste pacienti foarte, foarte greu de tratat" afirma Gallimberti.

La nivel mondial, peste 200. 000 de oameni mor anual din cauza supradozelor de stupefiante si a bolilor provocate de acestea, cum e HIV, conform Biroului ONU pentru Droguri si Criminalitate. Mult mai multi mor din cauza tigarilor si alcoolului. Peste un miliard de oameni fumeaza, iar tutunul are legatura cu primele cinci cauze ale mortalitatii: boli de inima, atacuri vasculare, infectii respiratorii, boli pulmonare obstructive cronice si cancer pulmonar. La nivel mondial, aproape 1 din 20 de oameni e dependent de alcool. Nimeni nu i-a numarat inca pe cei dependenti de jocurile de noroc si de alte activitati compulsive, care incep sa fie recunoscute ca dependente. 

Cercetatorii au dezvoltat o imagine detaliata a modului in care adictia distruge caile neuronale si procesele care sustin dorinta, formarea obiceiurilor, placerea, invatarea, reglarea emotionala si cognitia. Adictia provoaca sute de modificari in anatomia si chimia creierului, ca si in comunicarea prin semnalizare intre celule. Afecteaza si contactele dintre neuroni denumite sinapse, instrumentele moleculare ale invatarii. Profitand de plasticitatea miraculoasa a creierului, dependenta ne remodeleaza circuitele neurale, atribuind valoarea suprema cocainei, heroinei sau ginului in detrimentul altor preocupari precum sanatatea, serviciul, familia sau viata in sine. 

,,INTR-UN FEL, ADICTIA ESTE O FORMA PATOLOGICA DE INVATARE", spune Antonello Bonci, neurolog la Institutul National pentru Studiul Abuzului de Droguri din SUA (NIDA). Bonci si colegii sai au masurat activitatea electrica a neuronilor la sobolanii iubitori de cocaina si descoperisera ca o regiune a creierului implicata in inhibarea comportamentelor era anormal de inactiva. Cu ajutorul optogeneticii, cercetatorii au activat aceste celule apatice ale sobolanilor, iar interesul lor pentru cocaina a disparut. Cercetatorii au sugerat ca stimularea regiunii din creierul uman responsabila cu inhibarea comportamentului, in cortexul prefrontal, ar putea astampara nevoia nesatioasa a unui dependent de a-si administra drogul. 

Galimberti s-a gandit ca SMT ar putea oferi o solutie practica. Creierele noastre functioneaza pe baza de impulsuri electrice care trec rapid de la un neuron la altul, cu fiecare gand, cu fiecare miscare. Stimularea creierului, care se foloseste de ani de zile pentru tratarea depresiei si migrenelor, intervine in acest circuit. Dispozitivul este foarte simplu: un cablu rasucit in interiorul unei baghete. Cand curentul electric trece prin ea, bagheta creeza un puls magnetic care modifica activitatea electrica a creierului. Gallimberti s-a gandit ca mai multe asemenea pulsuri ar putea activa legaturile neural afectate de drog ca si cand ar putea activa legaturile neurale afectate.

El si partenerul lui, Alberto Terraneo, specialist in psihologie neurocognitiva, au facut echipa cu Bonci ca sa testeze tehnica. Au recrutat un grup de persoane dependente de cocaina. Dintre ele, 16 au facut stimulari cerebrale timp de o luna, iar 13 au primit ingrijiri standard, inclusiv medicatie contra anxietatii si depresiei. La finalul testului clinic, 11 persoane din grupul supus stimularii si doar 3 din celalalt grup renuntasera la drog.

Crcetatorii si-au publicat rezultatele in numarul din ianuarie 2016 al jurnalului medical European Neuropsychopharmacology . Articolul a facut valve si s-a bucurat de publicitate, atragand la clinica sute de oameni care luau cocaina. Perotti a ajuns acolo tafnos si agitat. Dupa prima sedinta de tratament, spune el, s-a simtit calm. La scurt timp si-a pierdut dorinta de a mai lua cocaina. Sase luni mai tarziu, situatia era aceeasi. ,,A fost o schimbare totala”, spune el. ,,Simt o vitalitate si o pofta de viata cum n-am mai avut de mult timp”.

Va fi nevoie de teste clinice ample, folosind control placebo, pentru a demonstra ca tratamentul functioneaza si are beneficii de lunga durata. Echipa vrea sa faca mai multe studii, iar cercetatorii din toata lumea testeaza stimularea cerebrala pentru a-i ajuta pe oameni sa se lase de tigari, alcool, jocuri de noroc, excese alimentare si opioide folosite anapoda. ,,E foarte promitator” spune Bonci. Pacientii imi spun: ,,Candva, cocaina facea parte din ceea ce eram. Acum e doar o chestie indepartata, care nu ma mai tine sub control”.

Pana relativ de curand, ideea de a repara conexiunile cerebrale pentru a lupta contra adictiei ar fi parut prea ambitioasa. Dar progresele din neurologie au schimbat complet ideile conventionale privind adictia: ce este, ce o poate declansa si de ce este asa de greu de depasit. Daca ai fi deschis acum 30 de ani un volum medical, ai fi citit ca adictia inseamna dependenta de o substanta cu toleranta tot mai crescuta, care necesita doze tot mai mari pentru a simti efectele si care produce simptome neplacute, de sevraj, la stoparea consumului. Definitia explica destul de bine dependenta de alcool, nicotina si heroina. Dar nu se aplica si pentru marijuana si cocaina, care de obicei nu produc tremuraturile, senzatia de greata si vomismentele asociate cu sevrajul tipic heroinei.

Iar vechiul model nu reusea sa explice nici, poate, cel mai perfid aspect al adictiei: RECIDIVA.

De ce mai tanjesc oamenii dupa arsura whisky-ului pe gat sau dupa fericirea calda a heroinei, chiar daca organismul nu depinde fiziologic de aceste substante? Raportul Directiei de Sanatate Publica din SUA reafirma ceea ce comunitatea stiintifica sustinea deja de ani de zile: dependenta este o boala, nu un defect moral. Se caracterizeaza nu neaparat prin dependenta fizica sau sevraj, ci prin repetarea compulsiva a unei activitati, in ciuda unor consecinte care pun viata in pericol”. Acest punct de vedere a determinat multi oameni de stiinta sa accepte ideea – considerata candva o erezie – ca dependenta e posibila si in absenta drogului.

Unii cercetatori considera ca multe aspecte ale vietii moderne – alimentele de tip ,,junkfood”, cumparaturile, smart-phonurile – pot deveni adictive din cauza efectelor puternice asupra sistemului de recompense al creierului, circuitul pe care se bazeaza ,,poftele”.

,,Suntem cu totii niste excelente detectoare de recompense”, spune Anna Rose Childress, neurolog clinician la Centrul pentru Studiul Dependentelor de la Universitatea din Pennsylvania. ,,E mostenirea dobandita prin evolutie”. In unele dintre cercetarile ei, Childress invita persoane dependente de droguri sa intre in tubul aparatului de imagistica pe baza de rezonanta magnetica (RMN), care urmareste fluxul de sange din creier pentru a analiza activitatea neuronala. Folosind niste algoritmi complecsi, sustinuti de coduri de culori, scanarile cerebrale sunt transformate in imagini care localizeaza cu precizie circuitele care se activeaza cand creierul ravneste la ceva. Sistemul de recompense, o parte primitiva a creierului nostru destul de similara cu cea a sobolanilor, exista ca o asigurare ca ne cautam ceea ce ne trebuie si ne alerteaza cu privire la toate imaginile, sunetele si mirosurile care ne conduc intr-acolo. Opereaza la nivel de instinct si reflex, construit pentru o vreme cand supravietuirea depindea de capacitatea de a obtine hrana si sex inaintea competitiei.

Fiecare drog de care se face abuz afecteaza intr-un anume fel chimia creierului, dar toate arunca nivelurile de dopamina mult dincolo de valorile lor naturale. Wolfram Schultz, neurolog la Universitatea Cambridge, denumeste celulele care fabrica dopamina ,,micii dracusori din creierul nostru”, atat de puternic influenteaza dorinta aceasta substanta chimica.

Prin invatare, semnalele sau indiciile care reamintesc de recompense ajung sa provoace cresteri masive in nivelurile de dopamina. Din cauza asta, aroma biscuitilor care se coc in cuptor, bipul care te avertizeaza ca ai primit un sms sau zarva unei conversatii care se aude prin usa deschisa a unui bar pot sa atraga atentia unei persoane si sa-i declanseze anumite pofte. Childress a demonstrat ca persoanele dependente nu trebuie sa inregistreze constient un astfel de indiciu pentru ca sistemul lor de recompense sa se activeze.

Goldstein a demonstrat ca, la nivel de grup, dependentii de cocaina si-au redus volumul de materie cenusie din cortexul prefrontal – o deficienta structural asociata cu functii de executie mai slabe. Acesti oameni au un nivel de performanta diferit de al non-dependentilor cand li se aplica teste psihologice de memorie, atentie, luare de decizii si procesare a unor recompense care nu sunt droguri – de pilda, banii. In general, nivelul lor de performanta e inferior, dar nu intotdeauna. Depinde de context.

De pilda, daca primesc o sarcina standard care masoara fluenta - ,,Cate animale domestice poti insira intr-un minut?” – dependentii pot performa mai prost. Dar cand Golstein le cere sa enumere cuvinte legate de droguri, tind sa obtina un nivel de performanta mai bun decat oricine altcineva.

Laboratorul lui Goldstein a descoperit dovezi tulburatoare, care arata ca zonele frontale ale creierului incep sa se vindece cand oamenii nu mai iau droguri. Un studiu din 2016 a urmarit 19 dependenti de cocaina care s-au abtinut total sau si-au redus mult dozele timp de sase luni. Toti au demonstrat o crestere semnificativa a volumului de materie cenusie din doua regiuni ale creierului implicate in inhibarea comportamentului si evaluarea recompenselor.

 

DEPENDENTA COMPORTAMENTALA (EX: DEPENDENTA DE JOCURI DE NOROC)

Potenza si altii au presat comunitatea psihiatrica sa accepte ideea de dependenta comportamentala. In 2013, Asociatia Americana de Psihiatrie a modificat Manualul de Diagnostic si Statistica, mutand jocurile de noroc din capitolul ,,Tulburari de control al impulsurilor, inca neclasificate” in ,,Tulburari adictive si de consum de substante”.

Asociatia a cantarit aceasta problema mai bine de un deceniu, timp in care s-au adunat cercetari privind modul in care jocul de noroc seamana cu dependenta de droguri. Dorinta insatiabila, preocuparea si nevoile incontrolabile. Fiorul rapid si nevoia de a creste in permanenta miza, pentru a simti focurile de artificii. Incapacitatea de a te opri, in ciuda promisiunilor si a hotararii de a face acest lucru. (Acest subiect va fi dezvoltat si sustinut intr-un alt articol pe baza unei cercetari personale).

 

STIINTA A REUSIT MAI BINE sa depisteze ce merge anapoda in creierul dependent DECAT SA GASEASCA SOLUTII PENTRU ACEASTA PROBLEMA. Exista cateva medicamente care pot ajuta oamenii sa depaseasca anumite adictii (ex: naltrexonul, buprenorfina etc). Stimularea cerebrala pentru tratarea dependentei – rod al celor mai noi descoperiri din neurologie – ramane deocamdata la nivel experimental.

Desi programele in 12 pasi, terapia cognitiva si alte abordari psihoterapeutice ii ajuta pe multi sa se schimbe, ele nu functioneaza pentru toata lumea, iar ratele de recidiva sunt mari.

In lumea tratamentelor contra dependentei sunt doua tabere. Una considera ca leacul consta in repararea chimiei sau a conexiunilor deficiente ale creierului dependent cu medicamente sau tehnici precum SMT si cu suport psihosocial ca adjuvant. Cealalta vede medicatia ca adjuvant, un mod de a reduce poftele si agonia sevrajului, ca oamenii sa se poata concentra pe partea psihologica, esentiala pentru recuperare. Ambele parti sunt de accord cu un lucru: tratamentele actuale SUNT INSUFICIENTE!

 

Brewer studiaza psihologia budista. Si este psihiatru specializat in adictie. Considera ca metoda cea mai buna de a trata adictia e combinarea stiintei moderne cu stravechea practica a contemplatiei. Propovaduieste ideea de ,,mindfulness”, care foloseste meditatia si alte tehnici pentru a ne face constienti de actiunile si sentimentele noastre, in special de obiceiurile care impulsioneaza comportamentele autodistructive.

Exista dovezi tot mai puternice ca aceasta stare poate contracara fluxul de dopamina al vietii contemporane. Cercetatorii de la Universitatea din Washington au demonstrat ca un program bazat pe atentie constienta a fost mai eficient decat un program in 12 pasi pentru a preveni recidiva consumului de droguri. Intr-o comparatie stransa, Brewer a demonstrat ca pregatirea pentru atentia constienta a fost de doua ori mai eficienta decat standardul de aur al programului comportamental antifumat.

Ideea de atentie constienta ii invata pe oameni sa fie atenti la dorintele lor, fara a reactiona la ele. Aceasta practica ii incurajeaza pe oameni sa cedeze. Brewer si altii au demonstrat ca meditatia linisteste cortexul anterior, spatiul neural implicat in tipul de procesare care poate conduce spre o bucla a obsesiei.

Lui Abels, 28 de ani, technician de desing de lumini care intelege cum functioneaza circuitele, observatiile neurologice i-au adus un sentiment de usurare. Omul nu se simte prins in capcana biologiei si nici scutit de responsabilitate pentru faptul ca bea. Dar se simte mai putin rusinat. ,,CREIERUL SE POATE RECONSTRUI. ESTE CEL MAI UIMITOR LUCRU POSIBIL”